x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Salariile şi CEC-urile Ceauşeştilor

0
Autor: Lavinia Betea 07 Dec 2009 - 00:00
Salariile şi CEC-urile Ceauşeştilor


Nicolae şi Elena Ceauşescu în­ca­sau lu­nar din salarii în jur de 35.000 de lei. Su­mă imensă în vremea aceea. Cu ex­cepţia cotizaţiei de partid, nu plăteau însă nimic. An după an, din salariul ei, Elena Ceauşescu a depus lunar la CEC câte 5.000 de lei pe numele lui Valentin, Zoia şi Nicu Ceauşescu. Dar unde-au dis­părut banii, CEC-urile şi bijuteriile Ceau­şeştilor?


BOGAŢI FĂRĂ TREBUINŢĂ DE BANI

De la ieşirea din ilegalitate şi până în decembrie 1989, conducătorii PCR n-au târguit şi n-au cumpărat nimic. În consens cu practicile de la Kremlin, şi Gheorghiu-Dej, şi Ceauşescu aveau salariul maxim din România. Dar nu şi trebuinţă de bani. Partidul le-a dat cu îndestulare şi gratuit casă, mâncare şi băutură, ţinute de birou, de protocol şi de vânătoare, mobilă, covoare şi veselă. Le-a asigurat pentru uz exclusiv maşini, trenuri şi avioane, terenuri de vânătoare şi reşedinţe de iarnă şi vară, spitale şi policlinici, doctori şi bucătărese, cameriste şi os­pă­tari, paznici şi şoferi.

Ca şi Stalin, ajuns la putere, Ceauşescu n-a atins banii. Înştiinţat însă de secretarul său că adunase în seif o comoară din salariile de secretar general al PCUS, Stalin a împărţit-o unor tovarăşi din tinereţe. Şi le-a expediat-o prin mandat poştal, cu răvaşe de bune urări. De Ceauşescu nimeni n-a auzit să facă daruri! "Prin ho­tă­rârea CPEx şi o lege, familia pre­zi­denţială - compusă din preşedinte, soţie şi copii - avea la dispoziţie absolut tot, ne-a declarat col. (r) Adrian Eugen Cristea (adjunct al şefului Direcţiei a V-a a Securităţii până în iunie 1989). Până şi ceasul lui Ceau­şes­cu - acel Rolex la care se uita în proces - era cumpărat pe banii gos­po­­dăriei de partid. Ceilalţi, inclusiv pri­mul-mi­nistru, membrii CPEx se apro­vi­zio­nau prin sectorul "repre­zen­­ta­­re". Nici unul nu fura. Dar plă­teau măr­­furi de cea mai bună calitate la pre­ţurile fi­xate, mai mici decât ale pieţei."


CELE MAI MARI SALARII DIN ROMÂNIA
În Arhivele CC ale PCR s-au păstrat statele de plată ale celor mai bine plătiţi salariaţi din România în de­cembrie 1989. "Baronii" partidului erau în număr de 10 - secretarul ge­neral al partidului, secretarii CC ai PCR, şeful Cancelariei CC şi pensio­narul de lux, Ion Gheorghe Maurer. Notaţi cu iniţiale după cum urmează: NC (Nicolae Ceauşescu), VB (Vasile Bărbulescu), EB (Emil Bobu), IC (Ion Coman), SC (Silviu Curticeanu), IM (Ilie Matei), CO (Constantin Olteanu), CR (Constantin Radu), IS (Ion Stoian) şi IGM (Ion Gheorghe Maurer).

Leafa cea mare o lua Nicolae Ceauşescu - 20.000 de lei (16.000 de lei salariu tarifar şi 4.000 de lei in­demnizaţia de conducere). Nu plătea chirii, nu avea alte cheltuieli. Minus reţinerea de 3%, a încasat, conform semnăturii, pe tot parcursul lui 1989 câte 19.520 de lei pe lună. Cu 100 de lei mai mică decât salariul lui Ceauşescu avea pensie Maurer - 15.900 de lei. Ca şi la Ceauşescu, singura reţinere a fostului prim-ministru a fost cotizaţia de partid - 318 lei. Toţi ceilalţi aveau un salariu tarifar fix de 11.200 de lei, plus indemnizaţia de conducere de 3.200 de lei. Case mai mari aveau Curti­cea­nu (chirie - 1.677 de lei) şi Bobu (1.613 lei). Ceilalţi, cu vilă mai mică, plăteau sub 1.000 de lei.

Modest între ei pare Vasile Bărbulescu, secretar al CC cu agricultura. Dar cumnatul din Scorniceşti  domicilia fără soţie în Bu­cu­reşti cu chirie de 255 de lei.


DIVIDENDELE PROPRIETARULUI-BENEFICIAR CEAUŞESCU

La începutul anilor '80, Ceauşescu scornise teoria triplei calităţi a oamenilor muncii din România: producători, proprietari şi be­neficiari. În criza economică declanşată de scadenţa datoriei externe, salariaţilor li se reţineau "părţi sociale" la fondul întreprinderii unde lucrau. Instituţiile de învăţământ, presă, cultură şi cercetare erau arondate firmelor producătoare de bunuri materiale din teritoriu. Românii s-au ales cu salariile micşorate şi cu promisiunea di­videntelor din depăşirile de plan şi  la export. Pe statul de plată, Ceauşescu primise în martie însă dividende de la Uzinele "23 August": 5.000 de lei - echivalentul a două salarii medii pe economia de-atunci. În calitatea sa de unic proprietar al partidului şi statului, Ceauşescu voia să reducă în viitorul apropiat toate salarii-le înalţilor activişti. În chiar zilele Congresului al XIV-lea, a relatat Silviu Curticeanu în memoriile sale, ceruse graficul salarizării activului PCR. În arhivele Cancelariei CC al PCR s-a păstrat şi do­cumentul cu modificările intenţionate.


COANA LEANA ŞI ECONOMIILE LA CEC

Pe statul de plată de la CC, Elena Ceauşescu nu figurează. Deşi biroul ei era în sediul CC, pe ea o salariza Guvernul. Ca toţi ceilalţi activişti cu cumul de funcţii, primea un singur salariu. La valoarea şi răspunderile ei, Coana Leana nu putea încasa mai puţin decât un secretar al CC ori decât pensia lui Maurer. Prin urmare, în casa Ceauşeştilor vor fi intrat lunar circa 35.000 de lei. Adică o jumătate de Dacie (cu îmbunătăţiri) sau de apartament muncitoresc.


CE-OR FI FĂCUT CEAUŞEŞTII CU BANII, DACĂ NU PLĂTEAU NICĂIERI?
Nu dispunem de mărturii, deocamdată, despre tezaurul acumulat din salariile soţilor Ceauşescu. Intervievaţi pe această temă, coloneii (r) Adrian Eugen Cristea şi Dumitru Burlan din Direcţia a V-a şi-au declinat competenţa. Cunoşteau însă că, lunar, Elena Ceauşescu depunea carnete de cecuri pe numele celor trei copii. Lună de lună, câte trei cecuri de 5.000 de lei cu câştiguri în autoturisme Dacia. Aici intră, probabil, întreagă leafa ei.

Banii erau trimişi fie printr-un ofiţer de serviciu, fie prin coafeza ei Cornelia, fie (mai des) prin menajera Suzana Andreiaş. "Ca să mă dau bine pe lângă Suzana Andreiaş, care era persoana de cea mai mare încredere în ochii Elenei Ceauşescu, am însoţit-o şi eu pe această femeie la CEC, a spus dl Burlan. Îi depunea la CEC-ul mare de pe Calea Victoriei. Suzana era analfabetă, nu ştia nici să citească. Dar cine-i cerea să facă hărtii dacă venea din partea Tovarăşei Ceauşescu?!"

În martie 1989, Florea Dumitrescu fusese retrogradat din funcţia de guvernator al Băncii Naţionale în aceea de vicepreşedinte la CEC. Şi-a amintit că din martie încolo, de vreo două ori s-au primit prin emisari ai gospodăriei de partid bani de la Elena Ceauşescu pentru a fi depuşi la CEC. Nu ţine minte câţi şi când. Nu ştie nici cine a încasat cecurile. A auzit doar că la 22 decembrie 1989, când Ceauşeştii s-au oprit cu elicopterul la Snagov, luaseră cu ei şi cecurile. "De acestea ar trebui să ştie cei care au fost cu ei în ultimele zile", a încheiat dl Dumitrescu.

"Cei mai mulţi vorbesc fără să cunoască obiceiurile familiei Ceauşescu şi configuraţia reşedinţelor acestora, a fost comenta­riul fostului adjunct al şefului Direcţia a V-a, col. (r) Cristea.  Când spui «Snagov» poţi înţelege două locuri foarte deosebite - Snagov Sat ori Snagov Palat, după numele de-atunci. La Snagov Sat era reşedinţa de vară a familiei Ceauşescu. La Snagov Palat ei n-au stat niciodată. În '87-'88 au modernizat construcţia, completând-o şi cu o sală mare de şedinţe pentru CPEx. Nu aveau de unde lua bani de acolo. Presupun că au coborât pentru a vorbi la telefon."

Foştii ofiţeri ai Direcţiei a V-a ştiu şi că Elena Ceauşescu avea multe bijuterii. "Apărea însă în programul cotidian cu lănţişorul, verigheta şi inelul subţire ce le purta şi când a fost împuşcată", spune col. (r) Cristea.
Citeşte mai multe despre:   special,   ceausescu

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de