Scrisoarea Frontului Salvării Naţionale către Europa Liberă (II)

Nestor Rateş, directorul secţiei ro­mâ­neşti de la Europa Liberă, a di­fuzat în emisiunea sa din 27 august a.c. o scri­soarea sosită din ţară şi semnată de Frontul Salvării Naţionale, în care se scrie printre altele: în­vă­ţă­mân­tul a fost grav afectat, ca ur­mare a faptului că organizarea şi desfăşurarea lui au fost decise de acelaşi cuplu, cu aceeaşi incompetenţă şi cu acelaşi vo­lun­tarism.

Consecinţele sunt multiple:
- desfiinţarea practic a partidului, redus la Ceauşescu şi familia sa; ceilalţi peste 3 milioane sunt doar nişte cotizanţi care au obligaţia să aprobe, să aplaude, să omagieze tot ce hotărăşte secretarul general, să le aplice în viaţă, indiferent dacă sunt benefice sau dăunătoare, indiferent dacă pot fi aplicate sau nu;
- anularea principiului organizatoric al partidului, din cele două componente ale lui nemaifuncţionând decât centralismul; obsesia unani­mităţii este blazonul acestei am­putări; mult trâmbiţatul democratism este o simplă ficţiune atât în partid, cât şi în stat; exemplul cel mai recent, "propunerea" de realegere a lui Ceauşescu în fruntea partidului, care a fost îmbrăţişată cu o "deplină unanimite" - evident de familia sa şi de slugile care o deservesc;
- promovarea cadrelor în munci de răspundere, pe linie de partid şi de stat doar pe criteriul fidelităţii faţă de familia Ceauşescu; de aici, succesul impostorilor, al incompetenţilor, al demagogilor, care procopsesc întru ruină mai toate domeniile pe care sunt puşi să le conducă;
- sterilizarea şi prostituarea tutu­ror formelor de cultură, obligate să-şi câş­ti­ge dreptul la existenţă prin par­ti­ci­pa­rea masivă la oficierea acestui cult.

c. Este refuzat orice dialog autentic cu ţara, cu cei care împărtăşesc alte opi­nii decât dictatura. Sunt reprimate cu violenţă orice încercări ale unui ase­menea dialog, deşi el se înscrie perfect în legile ţării şi în statutul partidului.


Măsurile luate împotriva celor şase conducători ai partidului, împotriva poe­ţilor Mircea Dinescu şi Dan Deş­liu, a celor care s-au solidarizat cu ei, barbaria cu care este tratată o fe­meie curajoasă şi demnă de peste 60 de ani ca Doina Cornea - adevărat simbol al rezistenţei româneşti împotriva dictaturii - sunt tot atâtea mărturii ale încălcării legilor ţării, statutului partidului, legilor şi reglementărilor internaţionale.

d. Aplicarea principiului eronat pri­vind omogenizarea socială şi naţională are numeroase efecte dăunătoare sub ra­port social. Acest principiu anul­ea­ză spiritul de competiţie, afirmarea şi împlinirea valorilor, aspiraţia individului de a-şi depăşi mereu condiţia, aşa cum generează fenomene de dis­cri­minare naţională atât de dău­nă­toare convieţuirii armonioase şi unităţii unui popor.
e. Derivată din primele patru - ală­turi de ruinarea economiei şi a vieţii so­ciale - este falimentarea politică externă, dusă îndeo­sebi în ultimii ani şi care dovedeşte nu doar voluntarism şi incompetenţă, ci un ridicol şi peri­cu­los infantilism politico-diplomatic care prejudiciază profund interesele noastre pe plan mondial.

Încălcarea legilor internaţionale - comportamentul impertinent, agresiv, obstrucţionist în viaţa şi organismele internaţionale - sfidarea ONU şi a mai tuturor ţărilor lumii în care se ex­primă poziţii critice faţă de politica de încălcare a drepturilor omului de dic­tatura Ceauşescu - organizarea de ac­ţiuni teroriste în străinătate, vân­ză­rile clandestine de arme în zonele de conflict militar, ma­nipularea propagandistică - cu valuta forte a ţării - a presei străine şi a unor instituţii, în ve­de­rea oficierii cultului personalităţii şi dincolo de graniţele ţării - erijarea în unic posesor al adevărului despre construcţia socialistă, blamarea experienţelor şi eforturilor în­noi­toa­re din celelalte ţări socialiste şi prezentarea experienţei falimen­tare a socialismului de la noi drept singura adevărată şi autentică, ignorarea semnificaţiilor foarte grave ale emigrării în masă din România (mai ales a emigrării din ul­ti­mii ani în Ungaria) şi transformarea acestui fapt, ale cărui cauze se află în tragedia adusă în ţară de dictatura Ceau­şescu, în pretext de campanii ostile împotriva vecinilor noştri. Este o atitudine care-şi are explicaţia şi în procesele înnoitoare din Ungaria, unde adevărurile aduse la lumină su­nă a funie în casa spânzuratului pentru dictatura de la noi; ridicarea gar­du­lui de sârmă de-a lungul graniţei cu Un­garia este nu numai o mare stu­pi­zenie politică, dar şi o ruşine imensă pentru ţara noastră, amintind de sârma ghimpată a lagărelor hitleriste.


4. În spiritul aceleiaşi necesităţi de a afirma şi a dezbate adevărul, pentru ca plecând de la el să se poată lua hotărârile cele mai înţelepte, să cereţi discutarea în Congres a scrisorilor deschise trimise secretarului general de cei şase foşti conducători ai partidului, de Doina Cornea şi de Dan Deşliu şi să hotărâţi anularea tuturor măsurilor administrative şi poliţieneşti luate împotriva lor, ca şi împotriva tuturor celorlalţi oameni care şi-au exprimat deschis opinii critice privind viaţa economică, socială şi politică a ţării. Toţi aceştia n-au făcut decât să uzeze de drepturile prevăzute în constituţia ţării, în tratatele şi legile internaţionale .


5. Plenara CC al PCR din 27 iunie 1989, aprobând - e adevărat, cu vizibil dezgust din partea multor participanţi - realegerea lui N. Ceauşescu ca secretar general, a dovedit nu doar imaturitate politică, ci şi o totală iresponsabilitate faţă de partid şi faţă de ţară, un adevărat act de trădare a acestora.

Decreptitudinea biologică şi intelectuală, vădită chiar la acea plenară de N. Ceauşescu, promisiunea cinică că va continua aceeaşi politică falimentară dusă până acum, recunoaşterea greşelilor, dar neanalizarea lor şi mai ales neanalizarea autocritică a contribuţiei lui fundamentale în săvârşirea acestora, cuvântarea de a doua zi, la­mentabilă prin agresivitate, scleroză a gândirii şi mai ales prin lipsa oricărei perspective de a depăşi tragedia noastră is­to­rică, toate acestea sunt argumente zdrobitoare, alături de starea în care a fost adusă ţara şi partidul, pentru nealegerea lui în funcţia su­premă a partidului, pentru înnoirea sănătoasă a conducerii acestuia.


6. Credem că este poate ultima ocazie de a se opera cu înţelepciune şi în mod paşnic schimbările esenţiale pe care starea de criză actuală le impune cu necesitate. Este poate ultima ocazie de a evita un conflict social major, de a evita vărsarea de sânge la care aproape totdeauna duce disperarea.
Aveţi misiunea istorică de a evita o asemenea tragedie, aşa după cum aveţi datoria să vă gândiţi la răspunderea nemiloasă nu doar în faţa istoriei, ci şi a judecăţii imediate care nu va întârzia să vină.
Răbdarea românului e proverbială, dar nu e fără de margini!
Lupta (Paris), nr. 128/1989
Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer