Se botează robul lui Dumnezeu, Lenin

În autobiografiile solicitate mem­bri­lor de partid, obligatorii erau de­ta­liile despre familie: părinţi, unchi,  fraţi, surori, cumnaţi, soţ sau so­­ţie şi socri. Interesa "originea so­cia­lă" a rudelor, precum şi orientarea po­li­tică.

În autobiografiile conţinute în do­sa­rul de cadre, Manea a scris că era al doilea născut al lui Constantin şi Păuna Mănescu. Despre "nea Costică", ta­tăl lui, şi despre doi dintre fraţi in­te­resante amănunte, unele neprecizate de Manea Mănescu în faţa forurilor de partid, a dat Pavel Câmpeanu în volumul "Ceauşescu. Anii nu­mă­ră­to­rii inverse".

Despre "nea Costică", Pa­vel Câmpeanu scrie că era "mic meseriaş din Ploieşti, purtător de lavalieră şi de pălărie cu boruri largi", care  "pro­povăduia un socialism mai contemporam cu Saint Simon decât cu Karl Marx, dar şi cu cu iz voltarian, în care - cred că îl citez exact - «fiecare muncitor va avea căsuţa lui şi grădina lui»".


Socialismul i-a prilejuit lui nea Costică nu doar revelaţii politice, ci şi... onomastice. Dificultăţi trebuie să fi avut preotul când va fi rostit la ceremonia botezului numele primului născut al lui nea Costică Mănescu. Pentru că acesta din urmă n-a ales pentru viitorul creştin un banal Ion, Gheorghe, Vasile sau Dumitru. Stră­ful­gerat de-o inspiraţie nu divină, ci re­voluţionară, micul meseriaş din Ploieşti şi-a botezat copilul cu numele fruntaşului socialist de origine bulgară Christian Racovschi. Numele - Racovschi - iar nu prenumele ceva mai comun - Chris­tian - l-a primit fra­­tele mai mare al lui Manea.

Iar ex­t­ravaganţele onomastice ale tatălui nu s-au oprit acolo. În 1919 i s-a mai năs­cut un băiat. Inspirat probabil de Re­voluţia Rusă, i-a spus copilului nici mai mult, nici mai puţin "Lenin", du­pă liderul bolşevicilor victorioşi în lo­vi­tura de stat din octombrie 1917.

Fiul venit pe lume între Racovschi şi Lenin a primit un nume autohton - Manea. Racovschi l-a iniţiat pe Manea într-ale socialismului, după cum avea să scrie acesta mai târziu. Din pricina orientării politice, Racovschi a ajuns de mai multe ori în spatele gratiilor. La închisoare l-a cunoscut şi Pavel Câm­peanu. Era alintat de familie şi cu­noscuţi "Cocu", scrie memorialistul.

După 23 august, Racovschi s-a în­cadrat în Securitate. "Suferea de o ci­r­oză ­agresivă, ce nu putea fi tratată de­cât în Elveţia, descrie Pavel Câm­peanu ce va să zică dragostea frăţească. Îl cunoscusem pe Manea atât în calitate de vecin - am locuit în acelaşi imobil din str. Pictor Iscovescu 2, cât şi în cea de şef al Secţiei de Ştiinţă şi Artă a CC. El continua să de­ţină această funcţie influentă când i-am sugerat deschis să întreprindă ceva pentru trimiterea fratelui său la tra­tament în Elveţia. El mi-a răspuns la fel de deschis că nu se bagă. Cocu a mu­rit la scurtă vreme după aceea (în 1957 - n.n.)."

Lui Lenin i se zicea în familie Leancu, şi în tinereţe fusese unul dintre cei mai iscusiţi hoţi de buzunare ai Ploieştiului. Necazuri trebuie să-i fi adus numele de Lenin în timpul răz­boiu­lui împotriva "hidrei bol­şe­vi­ce". Ast­fel că a făcut cerere şi l-a schimbat în Gheorghe. Înrolat în armată, a că­zut prizonier la nemţii aflaţi în război cu urmaşii adevăratului Lenin. Prizo­nieratul i-a adus lui Lenin devenit în­tre timp Gheorghe excluderea din par­tid. Nu doar numele şi-l schimba­se, ci şi meseria. În anii '50, Manea îl recomanda pe fratele său ca profesor.