Sorin Cârţu: "Să nu fiu frate cu Steaua şi cu Dinamo!"

O discuţie cu Sorin Cârţu despre Craiova anului 1989 curge teribil de uşor. Degeaba te documentezi îna­inte şi faci eforturi să-ţi aminteşti lucruri de acum 20 de ani, deoarece tehnicianul are totul incredibil de proaspăt în memorie. De la programul meciurilor din campionat şi până la marcatorii golurilor din fiecare partidă, toate pot fi împărtăşite de antrenorul rebel al acelor timpuri, de parcă s-ar fi petrecut în urmă cu doar şase luni.

Ultimul an de comunism avea să reprezinte pentru Bănia fotbalistică despărţirea definitivă de ultimii componenţi ai "Craiovei Maxima", dar totodată şi apariţia unor nume care aveau să formeze echipa ce urma să câştige eventul în primul campionat postdecembrist.

Artizanul ambelor mişcări a fost Sorin Cârţu, instalat pe banca oltenilor la mai puţin de 33 de ani, în condiţiile în care acesta era încă jucător activ, la Electroputere, în Divizia B.
"Am venit la Universitatea după primele trei etape din campionatul ’88-’89, în condiţiile în care am găsit echipa pe ultimul loc, fără nici un punct, cu un singur gol marcat şi nouă primite. N-am stat deloc pe gânduri, mai ales că echipa era la necaz. I-am solicitat însă prim-se­cretarului, Ion Traian Şte­fănescu, ca la echipă să nu fie nici un fel de presiuni în favoarea unor alte cluburi. Universitatea începuse să joace pe prietenie cu Steaua, Dinamo, dar şi cu alte protejate ale anilor de atunci, Victoria, FC Olt şi Flacăra Moreni. La fel de adevărat este şi că existau presiuni politice pe diferite filiere pentru aceste echipe. Oricum, lui Ion Traian Ştefănescu i-am cerut să nu fiu frate cu Dinamo şi Steaua. Exact aşa i-am spus", şi-a amintit Cârţu.

La jumătatea campionatului, Universitatea se găsea pe locul 12, cu o linie de clasament mai degrabă îngrijorătoare şi cu un punctaj care îi plasa inevitabil pe olteni în lupta pentru evitarea retrogradării.
"Terminasem turul la -4, ceea ce era o premieră negativă pentru Craiova. Sincer, eu nu prea mai aveam speranţe că voi fi menţinut în funcţie. Traian Ştefănescu însă îmi promisese că voi fi tras la răspundere numai din retur, şi s-a ţinut de cu­vânt. Era un om de altă factură decât majoritatea responsabililor politici de atunci", a spus "Sorinaccio".

Imediat după terminarea turului, craiovenii au plecat într-un stagiu de pregătire în Italia. "Universitatea nu mai ieşise din ţară pentru un turneu de jocuri de la începutul anilor ’80. De data aceasta, am izbutit să primim toate aprobările şi am mers în Italia. Acolo am făcut Sărbătorile, Crăciunul, cu toţi băieţii. Eram aşa de bucuroşi că mergeam afară, încât n-a mai contat că am plecat cu autocarul fostei echipe Autobuzul, viitoarea Rocar. Am mers mii de kilometri cu maşina, dar asta nu conta. Atunci am fost axaţi mai mult pe pregătire şi nu pe alte chestii. Noi mai aduceam cafea, ţigări, aparate video, dar atunci nu prea ne-am ocupat cu asta."

Din ianuarie ’89, Craiova a purces la schimbări masive. "Aveam un lot cu internaţionali precum Geolgău, Săndoi şi Gică Popescu, cu alţi jucători chemaţi la lotul de tineret (Crişan, Pavel Badea), dar şi fotbalişti experimentaţi precum Irimescu, Mănăilă, Bâcu, Ciurea, Ştefan Stoica, Zamfir, Cioroianu. Am luat decizia ca noul căpitan al echipei să fie Gică Popescu, în locul lui Geolgău. Deja le dădusem drumul să joace în câteva partide unor jucători precum Neagoe, Silvian Cristescu şi Ionel Gane. Pe măsură ce stăteam mai mult timp la echipă, realizam că trebuie să schimb aproape totul", a reme­morat Cârţu.

Din inspiraţia tehnicianului din primele zile ale anului 1989 s-a născut formaţia care avea să câştige campionatul după evenimentele din decembrie: "În turneul din Italia am început să joc cu trei fundaşi, deoarece îl reprofilasem pe Gică Popescu, care până atunci jucase mijlocaş, şi îi aveam şi pe Săndoi şi Zamfir. Ca să nu-l blochez pe nici unul dintre aceştia, am schimbat sistemul. Atunci a fost momentul în care am pus baza echipei care urma să devină campioană în 1991". Până la finalul campionatului, Universitatea avea să mai traverseze vreo trei momente delicate.

"Am pornit prost. Mai întâi ne-a eliminat Armătura Zalău din Cupa României. Apoi, în prima etapă am avut trei debutanţi pe teren, Barbu, Olaru şi Calafeteanu, şi am pierdut la Victoria, deşi n-am jucat rău. În etapa a doua am remizat acasă, 1-1 cu SC Bacău, la capătul unui meci în care arbitrul, Adrian Moroianu, ne-a făcut varză. Era trimis pe linie de Dinamo, că Bacăul era echipa lor. În etapa a treia am pierdut la Galaţi, 0-2, iar atunci chiar am crezut că totul s-a terminat şi că voi fi dat afară. Paradoxal, nu mi-a zis nimeni nimic şi am continuat, imediat venind şi prima victorie după cinci luni, într-un meci cu Farul. Săndoi a marcat cu cinci minute înainte de final, într-o partidă în care n-am mai rezistat pe margine şi am intrat şi eu pe gazon din minutul 60. Practic, acesta a fost momentul renaşte­rii. De atunci şi până la finalul campiona­tu­lui am mai pierdut doar două meciuri", a evocat Sorin Cârţu.

După această victorie, oltenii au început să urce constant, realizând un parcurs de senzaţie, de la locul 17, cu minus 5 la "adevăr", până la cea de-a cincea poziţie, ultima pentru Cupa UEFA, care avea să fie adjudecată până la urmă de Flacăra Moreni, la golaveraj.

Linia de clasament de la începutul anului 1989
12. Univ. Craiova 17 5 4 8 27-37 14 (-4)

• Puncte realizate pe teren propriu la finalul turului de campionat 1988-1989: 9 (a pierdut câte 2 puncte cu FC Inter, Dinamo, Steaua şi Oţelul, 1 punct cu Victoria); puncte obţinute în deplasare: 5 (2 puncte la Sportul Studenţesc, câte 1 punct la FC Olt, Corvinul şi FCM Braşov).
• Golgeterii echipei: Bâcu, Ghiţă, Gh. Popescu (1 din 11 m) – câte 4 goluri; Geolgău, Irimescu (toate din 11 m) – câte 3; Neagoe, P. Badea, Biţă – câte 2; Săndoi, Bica, Ciurea – câte unul.
• Jucătorii folosiţi: 24 – Crişan, Irimescu, Gh. Popescu – câte 16 jocuri; Săndoi, Ad. Popescu, Geolgău – 15; P. Badea, Mănăilă, Bâcu –  13; N. Zamfir – 12, Bica – 10; Biţă, Ghiţă – 9; Ciurea, Cio­roianu, Luţă – 8; Neagoe, Cristescu – 6, Şt. Stoica – 5; Pigulea – 2; Gherasim, Fl. Dumitru, Cărbunaru, Gane – câte unul.
• Media notelor echipei: 6,24; media notelor jucătorilor (pe baza a minimum 10 jocuri): 1. Gh. Popescu 6,96; 2. Geolgău 6,64; 3. Ad. Popescu 6,50; cele mai mari note: 8 (Gh. Popescu – et. 4, 10, 11, 12), Geolgău (et. 5, 6, 7, 12), Crişan (et. 10, 12, 14), Ghiţă (et. 6), Săndoi (et. 7).
• Cartonaşe galbene: 20 (7 suspendări) – 11 jucători (cele mai multe Mănăilă şi Gh. Popescu – câte 3).
• Cartonaşe roşii: nici unul.
• A beneficiat de 6 lovituri de la 11 metri: 5 transformate (Irimescu 3, Gh. Popescu, Ciurea), una ratată (P. Badea); a fost sancţionată cu 4 penalty-uri: toate trasformate.
• A expediat 206 şuturi (133 acasă, 73 în deplasare), din care 99 pe poartă (63 acasă, 36 în deplasare).