Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În toate regimurile dictatoriale, o greşeală de tipar, intenţionată sau nu, îl putea costa pe autor sau pe cel care fusese "cap limpede" serviciul ori retrogradarea. În epoca stalinistă, o asemenea faptă se plătea cu ani de închisoare. De obicei, când apăreau greşeli grave de tipar, ediţiile ziarelor respective erau imediat retrase de pe piaţă. De aceea, descoperirea acestor greşeli în colecţiile de reviste este, de cele mai multe ori, imposibilă.
Am cunoscut un redactor de la ziarul clujean Făclia, care a fost dat afară pentru că, într-un număr la care a fost "cap limpede", în titlul de pe prima pagină a ziarului, Tovarăşul Nicolae Ceauşescu va face o vizită de lucru în judeţul Hunedoara, a apărut "o vită de lucru", literele preţioase pierzându-se la despărţirea cuvântului în silabe.
În acelaşi ziar (anul XLII, nr. 12.303, 28 iunie 1986), s-a strecurat o altă greşeală: "activitatea obosită" în loc de "activitatea neobosită a tovarăşului Nicolae Ceauşescu". Redactorul care a dat "bunul de tipar", E.P., a fost dat afară din redacţie, iar redactorul-şef al ziarului – sancţionat. În aceeaşi zi, la ora 9:00, s-a convocat o şedinţă a secretariatului Comitetului Judeţean Cluj al PCR, pentru a discuta gravitatea acestui caz. Toate exemplarele Făcliei din ziua respectivă au fost retrase de pe piaţă. Ioachim Moga, prim-secretar al Comitetului Judeţean Cluj al PCR, a sunat-o pe Elena Ceauşescu, pentru a o preveni asupra acestei greşeli şi pentru a o informa în legătură cu măsurile luate. Ancheta desfăşurată ulterior a stabilit că toţi cei patru tipografi de serviciu, în noaptea de 27-28 iunie 1986, erau etnici maghiari. Să fi fost o mică formă de protest?
O altă greşeală de corectură mi-a fost furnizată de memoriile jurnalistului George Coandă, fost redactor la ziarul Dâmboviţa, "organ al Comitetului Judeţean Dâmboviţa al PCR şi al Consiliului Popular Judeţean". Astfel, titlul unei emisiuni din programul tv, tipărit în Dâmboviţa (8 ianuarie 1983, p. 4) a apărut astfel: "Occident ’83, într-o orânduire a inechităţii socialiste". Greşeala a dus la anchetarea redactorului care a dat "bunul de tipar", George Coandă.
În ziarul Flacăra roşie, din Arad, într-un titlu a apărut schimb de... masaje, în loc de schimb de mesaje între Ceauşescu şi un lider arab. În timpul terorii staliniste, în URSS, pentru o greşeală de tipar puteai fi deportat în Siberia. În romanul Copiii din Arbat, Rîbakov arată că un om a fost deportat pentru că, la culegerea unei cuvântări a lui Stalin, în loc de a demasca greşelile, s-a cules a masca greşelile. Au fost arestaţi, pentru această... neglijenţă de neiertat, şase oameni!
În cartea sa, Cenzura comunistă şi formarea "omului nou", Bogdan Ficeac a reprodus mai multe rapoarte ale cenzurii din perioada comunistă, în care sunt semnalate diverse greşeli de tipar (şi nu numai!), apărute în presa anilor 1949-1951. Astfel, se arăta că în ziarul Uzina şi ogorul, care apărea la Caransebeş, în nr. 165 din 5 dec. 1951, în Mesajul adresat lui Stalin de participanţii la Conferinţa Unională a Partizanilor Păcii din URSS, din cuvântul muncii dispăruse consoana n, astfel că apăruse expresia "mucii tovarăşului Stalin". În Scînteia tineretului, din 21 noiembrie 1950, în loc de "forţei economice socialiste" apăruse "fostei economii socialiste". În Sportul popular din 20 decembrie 1950, în loc de "CC al PMR", apăruse "Ca Ca al PMR". În Scînteia din 19 octombrie 1950, propoziţia "în ţară se dezvoltă mişcarea de constituire a activelor cetăţeneşti" apăruse cu următoarea modificare: "în ţară se revoltă mişcarea...". Într-un articol din Frontul plugarilor, intitulat "Oamenii muncii din Capitală şi-au exprimat voinţa de a contribui...", verbul şi-au exprimat a fost înlocuit cu şi-au suprimat.
Greşelile de tipar, intenţionate sau nu, îmbrăcau cele mai diverse forme. Astfel, într-un ziar din Dobrogea nouă se scria că, pe lângă o anumită şcoală, funcţionează "şi un curs de analfabetizare". În sfârşit, în ziarul Înainte (Brăila) se strecurase următoarea greşeală: "Regimul de democraţie populară a deschis drum larg spre cultura cea mai înapoiată fiilor şi fiicelor poporului muncitor". E interesant că aceste greşeli, aşa cum spuneam, au fost sesizate în faza şpalturilor, fiindcă în ziarele consultate de noi, existente în fondurile documentare ale bibliotecilor, ele nu au putut fi descoperite.
Erorile de tipar au fost utilizate, în toate timpurile, ca un mijloc de satirizare a adversarului, a oamenilor politici în general. Astfel, în prefaţa la volumul T. Arghezi, Versuri (1980), Ion Caraion evoca două situaţii, două "întâmplări tipografice" de prin anii ’40. Astfel, în ziarul Timpul, se afla, pe prima pagină, "un clişeu pe două coloane, înfăţişându-i pe cei doi dictatori ai momentului şi purtând sub el următoarea legendă: «Generalul Antonescu, conducătorul Statului, şi dl Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare, au păşit pe peronul gării Timişoara». Numai că, la cuvântul al treisprezecelea, în loc de p (de la «păşit») se culesese b... şi aşa a rămas". În acelaşi ziar, "sub un clişeu pe trei coloane arătându-le, printre paturile mutilaţilor, generoase şi elegante, pe Maria Antonescu, Veturia Goga, Sanda Mănuilă şi altele, sta lămuritor scris, cu litere de tipar, că «Femeile române dau pildă ostaşilor noştri». Oroare însă, de astă-dată într-al patrulea cuvânt al explicaţiei, l fusese înlocuit prin z şi ziarul – pretind colegii mei – aşa ar fi ieşit, alergându-se apoi să se confişte de pe la chioşcuri foile nevândute. Ce să mai confişti? Se-nfulecaseră ca pâinea caldă".
Pentru a ne da seama de atmosfera din redacţiile presei comuniste şi de spaima pe care o produceau greşelile de tipar, este elocvent un pasaj din memoriile lui Boris Buzilă (În prezenţa stăpânilor. Treizeci de ani de jurnal secret la România liberă, Compania, Bucureşti, 1999): "De altminteri, zarva stârnită ş...ţ ţine de tensiunea şi spaima care s-au instaurat de câtva timp în jurul greşelilor de tipar. Linotipiştii, paginatorii, corectorii sunt înnebuniţi. A fost alcătuit un repertoriu de greşeli susceptibile să se strecoare în trascrierea numelui Tovarăşului şi de măsuri preventive pentru a i se asigura o vecinătate grafică scutită de orice interpretare tendenţioasă sau defăimătoare. Aceasta în afară de cazurile când ar putea interveni alte accidente regretabile. Prescripţiile obligatorii sunt respectate, zeci de perechi de ochi veghind la corecta lor aplicare, dar se mai pot întâmpla şi necazuri. De pildă, fiindcă litera «c» cunoaşte o maximă frecvenţă în titluri, linotipistul să o înlocuiască cu un «c» cu sedilă, aşa cum ni s-a întâmplat nouă mai demult şi să nu observe nimeni sau să apară, în loc de «tovarăşul», «tovarăul», cu lipsa lui «ş». A devenit lege ca atât numele, cât şi prenumele Tovarăşului să nu apară separate pe silabe, trecute dintr-un rând în altul. Pentru a evita asemenea situaţii, se recomandă rărirea rândurilor. Dacă eşti corector şi ţi-a nimerit într-o frază «plin de învăţăminte, tovarăşul...», cuvântul «învăţăminte» fiind în situaţia de a fi separat în silabe din necesităţi tipografice şi ai lăsat să apară la un cap de rând «minte, tovarăşul», te-ai ars! S-ar putea înţelege că Tovarăşul minte! Dar care e nebunul să creadă aşa ceva?".
Ilie Rad
Click pentru a mari imaginea
