Spaima şi comedia erorilor de tipar

În toate regimurile dictatoriale, o greşeală de tipar, intenţionată sau nu, îl putea costa pe autor sau pe cel care fusese "cap limpede" servi­ciul ori retrogradarea. În epoca stalinistă, o asemenea faptă se plătea cu ani de închisoare. De obicei, când apăreau greşeli grave de tipar, ediţiile ziarelor respective erau imediat retrase de pe piaţă. De aceea, descoperirea acestor greşeli în colecţiile de reviste este, de cele mai multe ori, imposibilă.

Am cunoscut un redactor de la ziarul clujean Făclia, care a fost dat afară pentru că, într-un număr la care a fost "cap limpede", în titlul de pe prima pagină a ziarului, Tovarăşul Nicolae Ceauşescu va face o vizită de lucru în judeţul Hunedoara, a apărut "o vită de lucru", literele preţioase pierzându-se la despărţirea cuvântului în silabe.

În acelaşi ziar (anul XLII, nr. 12.303, 28 iunie 1986), s-a strecurat o altă greşeală: "activitatea obosită" în loc de "activitatea neobosită a tovarăşului Nicolae Ceauşescu". Redactorul care a dat "bunul de tipar", E.P., a fost dat afară din redacţie, iar redactorul-şef al ziarului – sancţionat. În aceeaşi zi, la ora 9:00, s-a convocat o şedinţă a secretaria­tului Comitetului Judeţean Cluj al PCR, pentru a discuta gravitatea acestui caz. Toate exemplarele Făcliei din ziua respectivă au fost retrase de pe piaţă. Ioachim Moga, prim-secretar al Comitetului Judeţean Cluj al PCR, a sunat-o pe Elena Ceauşescu, pentru a o preveni asupra acestei greşeli şi pentru a o informa în legătură cu măsurile luate. Ancheta desfăşurată ulterior a stabilit că toţi cei patru tipografi de serviciu, în noaptea de 27-28 iunie 1986, erau etnici maghiari. Să fi fost o mică formă de protest?

O altă greşeală de corectură mi-a fost furnizată de memoriile jurnalistului George Coandă, fost redactor la ziarul Dâmboviţa, "organ al Comitetului Judeţean Dâmboviţa al PCR şi al Consiliului Popular Judeţean". Astfel, titlul unei emisiuni din programul tv, tipărit în Dâmboviţa (8 ianuarie 1983, p. 4) a apărut astfel: "Occident ’83, într-o orânduire a inechităţii socialis­te". Greşeala a dus la anchetarea re­dac­to­rului care a dat "bunul de tipar", George Coandă.

În ziarul Flacăra roşie, din Arad, într-un titlu a apărut schimb de... masaje, în loc de schimb de mesaje între Ceauşescu şi un lider arab. În timpul terorii staliniste, în URSS, pentru o greşeală de tipar puteai fi deportat în Siberia. În romanul Co­piii din Arbat, Rîbakov arată că un om a fost deportat pentru că, la cu­le­gerea unei cuvântări a lui Stalin, în loc de a de­mas­ca gre­şelile, s-a cules a masca gre­şe­li­le. Au fost arestaţi, pentru această...  neglijenţă de neiertat, şase oameni!

În cartea sa, Cenzura comunistă şi formarea "omului nou", Bogdan Fi­ceac a reprodus mai multe ra­poar­te ale cenzurii din perioada comunistă, în care sunt semnalate diverse greşeli de tipar (şi nu numai!), apărute în pre­sa anilor 1949-1951. Astfel, se arăta că în ziarul Uzina şi ogorul, care apărea la Caransebeş, în nr. 165 din 5 dec. 1951, în Mesajul adresat lui Stalin de parti­c­i­panţii la Conferinţa Unională a Partizanilor Păcii din URSS, din cuvântul muncii dispăruse consoana n, astfel că apă­ruse expresia "mucii to­va­ră­şului Stalin". În Scînteia tineretului, din 21 noiembrie 1950, în loc de "forţei economice socialiste" apă­ruse "fostei economii socialiste". În Sportul po­pu­lar din 20 decembrie 1950, în loc de "CC al PMR", apăruse "Ca Ca al PMR". În Scînteia din 19 oc­tombrie 1950, pro­po­ziţia "în ţară se dezvoltă mişcarea de constituire a activelor cetăţeneşti" apăruse cu următoarea modificare: "în ţară se revoltă mişcarea...". Într-un articol din Frontul plugarilor, intitulat "Oamenii muncii din Capitală şi-au exprimat voinţa de a contri­bui...", verbul şi-au exprimat a fost înlocuit cu şi-au suprimat.

Greşelile de tipar, intenţionate sau nu, îmbrăcau cele mai diverse forme. Astfel, într-un ziar din Dobrogea nouă se scria că, pe lângă o anumită şcoală, funcţionează "şi un curs de analfabe­ti­zare". În sfârşit, în ziarul Înainte (Brăila) se strecurase ur­mă­toarea gre­şea­lă: "Regimul de de­mo­cra­ţie populară a deschis drum larg spre cultura cea mai înapoiată fiilor şi fiicelor poporului muncitor". E in­te­resant că aceste greşeli, aşa cum spu­neam, au fost sesizate în faza şpal­turilor, fiindcă în ziarele consultate de noi, existente în fondurile do­cumentare ale bibliotecilor, ele nu au putut fi des­coperite.

Erorile de tipar au fost utilizate, în toate timpurile, ca un mijloc de satirizare a adversarului, a oamenilor politici în general. Astfel, în prefaţa la volumul T. Arghezi, Versuri (1980), Ion Caraion evoca două situaţii, două "întâmplări tipografice" de prin anii ’40. Astfel, în ziarul Timpul, se afla, pe prima pagină, "un clişeu pe două coloane, înfăţişându-i pe cei doi dictatori ai momentului şi purtând sub el următoarea legendă: «Generalul Antonescu, conducătorul Statului, şi dl Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare, au păşit pe peronul gării Timişoara». Numai că, la cuvântul al treisprezecelea, în loc de p (de la «pă­şit») se culesese b... şi aşa a rămas". În ace­laşi ziar, "sub un clişeu pe trei co­loane arătându-le, prin­tre paturile mutilaţilor, generoase şi elegante, pe Maria Antonescu, Ve­tu­ria Goga, Sanda Mănuilă şi altele, sta lă­muritor scris, cu litere de tipar, că «Fe­meile române dau pildă ostaşilor noştri». Oroare însă, de astă-dată într-al patrulea cuvânt al explicaţiei, l fu­sese înlocuit prin z şi ziarul – pre­tind colegii mei – aşa ar fi ieşit, aler­gându-se apoi să se confişte de pe la chi­oş­curi foile nevândute. Ce să mai con­fişti? Se-nfulecaseră ca pâinea caldă".

Pentru a ne da seama de atmosfera din redacţiile presei comuniste şi de spaima pe care o produceau greşelile de tipar, este elocvent un pasaj din memoriile lui Boris Buzilă (În pre­zenţa stăpânilor. Treizeci de ani de jurnal secret la România liberă, Compania, Bucureşti, 1999): "De altmin­teri, zarva stârnită ş...ţ ţine de tensiunea şi spaima care s-au instaurat de câtva timp în jurul greşelilor de tipar. Linotipiştii, paginatorii, corectorii sunt înnebuniţi. A fost alcătuit un repertoriu de greşeli susceptibile să se strecoare în tras­crierea numelui Tovarăşului şi de măsuri preventive pentru a i se asigura o vecinătate gra­fică scutită de orice interpretare tendenţioasă sau defăimătoare. Aceasta în afară de cazurile când ar putea interveni alte accidente regretabile. Pres­crip­ţiile obligatorii sunt respectate, zeci de perechi de ochi veghind la corecta lor aplicare, dar se mai pot întâmpla şi necazuri. De pildă, fiindcă litera «c» cunoaşte o maximă frec­venţă în titluri, linotipistul să o în­locuiască cu un «c» cu sedilă, aşa cum ni s-a întâmplat nouă mai de­mult şi să nu observe nimeni sau să apară, în loc de «tovarăşul», «to­va­răul», cu lipsa lui «ş». A devenit lege ca atât numele, cât şi prenumele Tovarăşului să nu apară separate pe silabe, trecute dintr-un rând în altul. Pentru a evita asemenea situaţii, se recomandă ră­rirea rândurilor. Dacă eşti corector şi ţi-a nimerit într-o frază «plin de în­vă­ţăminte, to­va­ră­şul...», cuvântul «învăţăminte» fiind în situaţia de a fi separat în silabe din necesităţi tipografice şi ai lăsat să apară la un cap de rând «minte, tovarăşul», te-ai ars! S-ar putea în­ţe­le­ge că Tovarăşul minte! Dar care e nebunul să creadă aşa ceva?".
Ilie Rad