Steaua – Dinamo 1-0, în prima finală de Cupă disputată în provincie!

Sezonul 1988-1989 din Divizia A s-a încheiat cu a 51-a finală a Cupei României. Noutatea nu a fost faptul că protagonistele s-au numit Steaua şi Dinamo, care îşi disputaseră şi ultimele şase finale, ci faptul că partida a fost programată la Braşov!

A fost vorba de o premieră în istoria fotbalului românesc, prima finală de Cupă în afara Bucureştiului, deşi a mai existat un precedent, care însă nu a intrat în statistici. Era prima finală a Cupei României, în vara anului 1934. S-a decis să se joace la Timişoara, între Ripensia şi Universitatea Cluj, meci câştigat de bănăţeni cu 3-2 pe teren, dar con­testat de adversari la final. Con­ducătorii federaţiei din acele vremuri au hotărât rejucarea în Capitală, pe arena Venus, fostul stadion "Republicii", însă tot Ripensia s-a impus, scor 5-0. De atunci, toate finalele s-au disputat în Bucureşti.

Revenind la Steaua - Dinamo, decizia ca Braşovul să fie gazdă a venit în urma incidentelor de la meciul din campionat, 2-1 pentru stelişti, disputat în urmă cu două luni în Ghencea, FRF şi CNEFS, de teama autorităţilor comuniste, fiind de părere că era prea periculos ca un nou derby între cele două mari rivale să se dispute pe stadionul "23 August".

O măsură importantă a fost şi schimbarea arbitrului de centru, care ar fi trebuit să fie Ion Crăciunescu, acelaşi care a condus şi aminti­tul joc cu probleme, dinamoviştii contestând eliminările lui Cămă­taru şi Vaişcovici. La fluierul brigăzii conduse de Dan Petrescu, ajutat de tuşierii Adrian Porumboiu şi Gheor­ghe Constantin, s-au aliniat urmă­toa­rele echipe, în faţa a 35.000 de spectatori prezenţi în tribunele stadionului "Municipal":

STEAUA: Lung - Dan Petrescu, Iovan, Bumbescu, Rotariu - Tudorel Stoica, Daniel Mi­nea ('84 Ilie Stan), Hagi, Ilie Dumi­trescu - Lăcătuş ('85 Balint), Piţurcă. Antrenor: Anghel Iordănescu.

DINAMO: Stelea - Varga, Andone, Rednic, Klein - Mihăescu, Mateuţ, Lupescu ('46 Orac), Lupu - Vaişco­vici, Cămătaru ('73 Răducioiu). Antrenor: Mircea Lucescu.

Roş-al­baştrii au pornit favoriţi din start, având în spate cucerirea titlului dar şi disputarea finalei Cupei Cam­pionilor, 0-4 cu AC Milan. A fost meciul în care dinamovistul Ioan Andone a revenit pe gazon după ce fusese supendat în urma gestului obscen făcut la finalul meciului de campionat din Ghencea, cu tri­mitere la oficialii Stelei, dar mai ales la susţinătorul din umbră, Valentin Ceauşescu.

"Perioada de suspendare a fost grea pentru mine, mă gândeam la tot felul de scenarii. Nici nu vreau să-mi mai amintesc de acea perioadă. Din fericire, am fost ajutat mult de Marius Lăcătuş şi de Loţi Boloni, care l-au făcut pe Valentin Ceauşescu să discute cu federaţia pentru ridicarea suspendării. Am reintrat în finala Cupei, la Braşov. A fost un meci extraordinar, la momentul respectiv Steaua avea forţă, însă până la sfârşitul anului ne-am luat revanşa, şi asta chiar în Ghencea. Deja se formase marea echipă a lui Dinamo", îşi aminteşte Ioan Andone.

Partida a fost echilibrată, Steaua reuşind golul victoriei printr-o realizare de excepţie, şut sub transversală de la 35 de metri. De altfel, Hagi era "naşul" lui Stelea, mai reuşind anterior alte câteva goluri în poarta dinamovistului de la asemenea distanţe.

Pe final, Răducioiu a înscris pentru Dinamo, însă golul a fost anulat, deşi roş-albii au contestat îndelung. În cele din urmă, s-a evitat un alt episod tensionat, iar Cupa a revenit pentru a 17-a oară grupării din Ghencea, scorul final fiind 1-0.

O altă problemă a fost cea a organizării deplasării suporterilor celor două echipe, fiind cunoscută rivalitatea dusă de multe ori la extreme. În cele din urmă, s-a convenit ca ambele grupuri să plece cu aceeaşi garnitură de tren, gratis, steliştii ocupând un singur vagon, primul de după locomotivă, iar dinamoviştii şase, cu trei vagoane goale între fani.

"Am coborât în gara «Bartolomeu» din Braşov. Nu era loc de conflicte, miliţienii şi scutierii erau peste tot. Pe atunci, noi eram mult mai numeroşi, aveam şi dorinţa de revanşă după ce în ultimii ani nu îi mai bătusem de loc. Pe stadion, am ocupat o peluză, iar ei, ajutaţi şi de localnici, care veni­seră mai mult pentru Lăcătuş, ori­ginar din Braşov, peluza opusă. Scandările nu erau ca în prezent, se mai scăpau câteva «perle», este adevărat, dar era foarte mare teamă de represalii. Steaua a fost mai bună, deşi noi am avut gol valabil, la Răducioiu.

La întoarcere, majoritatea din galerie trecuse peste supărare, s-a cântat, s-a mai tras semnalul de alarmă de câteva ori, momente în care pe scările vagoa­nelor coborau miliţieni înarmaţi, lucru ce ne aducea aminte de tre­nurile cu deportaţi. În cele din urmă, am ajuns cu bine în Bucu­reşti", a rememorat unul din membri galeriei lui Dinamo, martor al finalei de la Braşov.

Până la ultimul act, Steaua trecuse cu 6-3 de FCM Braşov, în "optimi", şi cu 3-1 de re­velaţia Unirea Slobozia, în "sferturi", grupare care activa în Divizia C. De partea cealaltă, Dinamo eliminase pe Inter Sibiu, scor 1-0, şi pe SC Bacău, 5-1. În semifinale, Steaua a dat peste Rapid, un adversar inferior valoric dar foarte ambiţios. Me­ciul s-a disputat pe stadionul din "Regie" şi a fost câştigat cu emoţii de stelişti, 3-2, cu un gol al lui Piţurcă marcat în ultimele minute. La final, giuleştenii au contestat arbitrajul, dar fără folos, erau alte vremuri. În cealaltă semifinală, a fost un meci în familie, Securitate contra Miliţie, Dinamo trecând fără emoţii de surata Victoria Bucureşti, scor 2-0. În deschidere, s-a disputat finala campionatului naţional de juniori republicani, Universitatea Craiova învingând Steaua cu 3-1. Din echipa olteană făcea parte actualul antrenor principal al alb-albaştrilor, Jerry Gane.