Steaua, sezon aproape perfect

Aflată de mai bine de trei ani în vârful ierarhiei continentale, Steaua nu a avut nici o problemă în a se impune în ultima stagiune de dinainte de Revoluţie.

Garnisită cu jucători unul şi unul, cei mai mulţi dintre ei internaţionali "A" sau de tineret, trupa antrenorilor Anghel Iordănescu şi Dumitru Dumitriu a avut un parcurs aproape perfect, linia de clasament a Stelei de la finalul campionatului 1988-1989 fiind de domeniul fantasticului: 34 de meciuri disputate, 31 de victorii, trei remize, nici o înfrângere, 121 de goluri marcate şi numai 28 primite, 65 de puncte.

Demonstraţia de forţă a "roş-albaştrilor" a fost reflectată în presa vremii printr-o serie de elogii, care mai de care mai înălţătoare.
"Steaua s-a dovedit şi de această dată o echipă matură, conştientă de va­loarea pe care o reprezintă în soccerul românesc şi care îi permite, în câmpul de joc, o exprimare de ridicată factură tehnico-tactică, pe fondul unui angajament fizico-psihic de excepţie. Sunt toate acestea, veţi spune, trăsăturile definitorii ale oricărei formaţii puternice la ora actuală, dar ceea ce o particula­rizează pe Steaua în peisajul fotbalului românesc este tocmai ma­rea ei disponibilitate pentru jocul generos, ofensiv, căruia i se dăru­ieşte în totalitate cu frenezie şi iscusinţă", nota ziarul Sportul în cadrul tradi­ţionalei retrospective din perioada intercompetiţională, intitulată su­gestiv "Divizionarele A la ora bilan­ţului".

Cel de-al treilea sezon consecutiv fără înfrângere al Stelei avea să fie însă pe larg comentat şi în anii ce au urmat evenimentelor din decembrie '89, care au dus la înlăturarea de la putere a regimului comunist. Cele mai multe dintre aprecieri priveau în mod direct uluitoarea performanţă a Stelei, care, pe lângă faptul că pe plan intern ajunsese la 117 meciuri consecutive fără înfrân­gere, reuşise şi o nouă prezenţă în finala Cupei Campionilor Europeni, pierdută însă, 0-4, cu AC Milan.

"Nu încape îndoială că Steaua nu ar fi avut o echipă foarte bună, dar să nu pierzi nici un meci în ţară trei ani la rând mi se pare exagerat. Toate echipele din lumea asta, oricât de bune ar fi, tot o mai «comit» o dată. Au păţit-o Real Madrid, Barcelona, chiar şi marele Milan de la sfârşitul anilor '89 şi începutul anilor '90 nu a scăpat neînvinsă în întrecerea internă. Dacă Steaua nu l-ar fi avut în spate pe Valentin Ceauşescu, sunt convins că ar mai fi clacat ea pe undeva", au conchis clevetitorii.
Gabi Balint, unul dintre oamenii de bază ai Stelei în stagiunea '88-'89, pe parcursul căreia a bifat 29 de me­ciuri, susţine că "roş-albaştrii" n-au fost ajutaţi de sistem. "Sunt discuţii vechi acestea despre performanţa noastră de atunci, însă suspsiciunile care planează asupra corectitudinii adversarelor noastre nu au nici un fundament. Păi, la vremea respectivă, Steaua chiar nu avea adversar în România! În afară de Dinamo, cu care ne luptam de la egal la egal, nimeni nu putea să ni se opună. Păi, noi ne distram când intram pe te­ren! 11-0 cu Corvinul, 8-2 cu Rapid, 7-0 cu ASA Târgu Mureş, 6-0 cu FC Argeş, 5-0 cu "U" Cluj, FC Bihor, Oţelul şi Universitatea Craiova, toate aceste rezultate vorbesc de la sine cum au au stat de fapt lucrurile.

Să vă spun şi cum a fost cu acel 3-2 cu care am câştigat la Oradea! Nu e adevărat ceea ce s-a spus, că s-ar fi prelungit special meciul cu opt minute pentru ca noi să întoarcem rezultatul. Această prelungire a fost dictată de joc, pentru că au fost foarte multe întreruperi. Bihorul a avut atunci o primă specială din partea lui Dinamo ca să ne încurce şi de aceea orădenii s-au agăţat de fiecare minge, au fragmentat jocul cât au putut de mult, doar ca noi să nu câştigăm. Era 2-1 pentru ei, dar am reuşit să întoarcem scorul pe final", a spus Balint, care a vorbit şi despre eşecul cu Milan, de pe "Nou Camp":

"AC Milan era atunci o echipă extrem de puternică, aproape imposibil de învins. Nici noi n-am prins însă o zi prea bună, de aceea şi diferenţa aceea de scor. Chiar şi dacă am fi fost însă în formă maximă, tot ne-ar fi fost greu să-i învingem pe italieni, care aveau jucători extraordinari, în frunte cu acea tripletă olandeză celebră, Van Basten, Gullit şi Rijkaard. Una peste alta, da, se poate afirma că Steaua a avut în acel an un sezon aproape perfect". Stagiunea '88-'89 a fost ultima completă şi de anvergură a acelei mari echipe a Stelei, care după Campionatul Mondial de Fotbal din Italia s-a reunit într-o cu totul altă formulă, cei mai mulţi dintre jucători transferându-se în străinătate. În frunte cu Hagi, ajuns pe "Santiago Bernabeu", la Real Madrid.  


Linia de clasament:
1. Steaua    34    31    3    0    121-28    65p
● Puncte realizate pe teren propriu: 34.
● Puncte realizate în deplasare: 31 (câte două la Flacăra, FC Farul, SC Bacău, FC Bihor, FC Argeş, Sportul Studenţesc, Univ. Craiova, ASA Tg. Mureş, Cor­vinul, FC Olt, Rapid, FC Inter, Victoria şi Oţelul, câte un punct la Dinamo, "U" Cluj şi FCM Braşov).
● Golgeterii echipei: Hagi - 31 de goluri (11 din 11 metri), Piţurcă - 24 (3 din 11 metri), Rotariu - 16, Lăcătuş - 10 (1 din 11 metri), I. Dumitrescu - 8, Negrău - 5, D. Petrescu, Balint - câte 4, T. Stoica - 3, Pena, I. Stan - câte două, Lasconi, Ungureanu, Iovan. L. Bălan - câte unul; I. Ene (FC Inter), M. Matei (ASA Tg. Mureş) şi Bogdaniuc (FC Olt) - câte un autogol.
● Jucători folosiţi: 24; Ungureanu - 31 de meciuri, Rotariu, Hagi - câte 30, Lung, Iovan, I. Dumitrescu, Balint - câte 29, D. Petrescu, Lăcătuş - câte 28, T. Stoica - 23, Piţurcă - 22, Bumbescu - 19, I. Stan - 14, Pena, Minea I, Negrău - câte 13, L. Bălan - 12, Măstăcan - 9, Lasconi, Bunaciu - câte 6, Liliac - 5, Cireaşă - 2, Muscă, Mirea - câte unul.
● Media notelor echipei: 7,02.
● Media notelor jucătorilor (pe baza a minimum 22 de jocuri): 1. Hagi 7,48; 2. Lăcătuş 7,33; 3. Rotariu 7,30.
● Cartonaşe galbene: 35 (13 suspendări) - 12 jucători (cele mai multe: Hagi 6).
● Cartonaşe roşii: D. Petrescu (etapa a VI-a).
● A beneficiat de 20 de lovituri de la 11 metri: 15 transformate (Hagi 11, Piţurcă 3, Lăcătuş una), 5 ratate (Hagi 4, Lăcătuş una); a fost sancţionată cu 5 penalty-uri.