Ştiinţa şi Chimistul, finaliste europene la handbal feminin!

În 1989, handbalul feminin ro­mânesc nu era nici pe departe la fel de mediatizat precum în zilele noastre. Nici pomeneală de transmisii tv, de interviuri sau de alte asemenea lucruri care se întâmplă acum, când Oltchim Râmnicu Vâlcea a reuşit, după mai multe tentative eşuate, acce­de­rea în careul de aşi al Ligii Cam­pionilor.

Puţini ştiu însă că succesul "is­toric" al Oltchimului zilelor noastre îşi are rădăcinile, altfel bine înfipte, în trecut. Mai precis în martie '89, când nu mai puţin de trei echipe româneşti, nu doar una, ca în prezent, bă­teau la porţile finalelor compe­tiţiilor europene intercluburi. Porţi pe care Ştiinţa Bacău, în Cupa Cupelor, şi Chimistul Râm­nicu Vâlcea, actuala Olt­chim, în Cupa IHF, aveau să le şi deschidă. Băcăuancele, după o victorie confortabilă pe teren propriu, 32-20, şi un rezultat de egalitate, 22-22, în fieful bulgăroaicelor de la ŢSKA Sofia, iar Chimistul cu sco­rul general de 60-54 în faţa pu­ter­nicei formaţii maghiare Spartacus Budapesta.

Două calificări de răsunet, care au avut darul de a acoperi o bună parte din eşecul înregistrat în semifinalele Cupei Campionilor Europeni de cea de-a doua re­prezentan­tă a României, Mure­şul Târgu Mu­reş fiind învinsă în ambele manşe de campioana Uniunii So­vietice, Spartak Kiev. Şi care au fost reflectate pe măsură în presa vremii, cotidianul Sportul alo­când spaţii largi reu­şitelor Ştiin­ţei şi Chimistului, din care nu aveau cum să lipsească obiş­nuitele îndemnuri mobilizatoa­re. "După ce au câştigat Cupa Ro­mâniei, handba­listele băcăuance au prins, parcă, din nou gustul succeselor. Că este aşa, ne-o de­monstrează şi această calificare spectaculoasă, meritată, în finala Cupei Cupelor.

Să rea­mintim cititorilor noştri drumul parcurs până la această ultimă fază a întrecerii: în turul I, 38-18 şi 38-17 cu Belediyesi Izmir (Turcia); în turul II, 24-22 şi 19-20 cu Empor Rostock (R.D. Germană) - cea mai grea misiune pentru fetele noastre; în turul III, 31-21 şi 32-20 cu Vasas Budapesta, iar în semifinale 32-22 şi 22-22 cu ŢSKA Sofia. Faza penultimă a prestigioasei compe­tiţii europene a fost abordată de sportivele de la Ştiinţa Bacău cu multă siguranţă, cele două me­ciuri cu ŢSKA aducân­du-le în situaţia de a-şi disputa din nou trofeul european (în 1986 au fost în finala CCE)...

Avem convingerea că Ioana Vasilca, An­gela Brânduşoiu, Georgeta Cer­venciuc, Filofteia Da­nilof, Adriana Popa, Laurica Lunca, Emi­lia Luca, Cristina Tur­luian, Ga­briela Anto­neanu, Elena Ciubotaru, Eva Darvaş şi Lidia Butnăraşu se vor pregăti şi în continuare cu ace­eaşi seriozitate şi conştiinciozitate, pentru ca pre­zenţa echipei bă­căuane în finala Cupei Cupelor să ducă la un frumos şi prestigios succes al handbalului româ­nesc", relata Sportul, sub titlu "Ştiinţa - din nou în faţa unui trofeu european."

Aceleaşi cuvinte elogioase şi despre vâlcence, în materialul "Chimistul - trei examene grele trecute cu succes.""Pentru o mai de­plină argumentare privind performanţa ob­ţi­nută de Chi­mistul Râmnicu Vâlcea, aceea de a se ca­lifica în finala Cupei IHF, este util să facem precizarea că au candidat la intra­rea în ulti­mul act atât învinsele handbalistelor noastre, TJ ZVL Preşov (scor general 57-47), Rostelmaş Rostov pe Don (51-50) şi Spartacus Bu­dapesta (60-54) - cât şi formaţiile Buducnost Titograd şi ASK Vorwarts Frankfurt pe Oder (R.D. Germană), toate binecunoscute în arena internaţională...

Chi­mistul Rm. Vâlcea s-a consti­tuit, se ştie, de mai mulţi ani într-o echi­pă valoroasă, însă forţa şi-o de­monstra de la un timp cu pre­că­dere pe plan intern." În ultimul act al Cupei Cupelor, Ştiinţa Ba­cău urma să dea piept cu echipa sovie­tică Kuban Krasnodar, în timp ce pe Chimistul o aştepta în finala Cupei IHF o confruntare de foc cu o altă reprezentantă a URSS-ului, Egle Vilnius. "Sunt bucuros că ne-am calificat. Ceea ce nu în­seam­nă însă că nu vom privi cu ochi critic ultima partidă. Mai avem încă mult de muncit şi o vom face fără rabat. Dificilul examen din finala cu Egle Vilnius trebuie să ne gă­seas­că mult mai bine pre­gă­tiţi", de­clara antre­norul Chi­mis­tului, Gheorghe Io­nescu. În finala Cupei Campionilor Europeni, singura dintre cele trei com­petiţii euro­pene intercluburi existente la vremea respectivă în care nu s-a consemnat o prezenţă româ­nească, urmau să se întâl­nească Spartak Kiev (URSS) şi Hypobank Viena (Austria).