Sunt unul dintre locuitorii din preajma Parcului Circului din municipiul Bucureşti. Unul dintre cei care nu numai că au văzut cum s-a creat această oază de verdeaţă şi de aer curat, dar care are satisfacţia că a participat la amenajarea lui. De aici şi interesul pentru buna lui întreţinere şi înfrumuseţare.
Spre regretul meu trebuie să spun că de la un timp, acest parc trebuie să suporte unele... "leziuni". Nu putem să fim de acord cu acei conducători auto care, ca să scurteze drumul, se abat din Şoseaua Ştefan cel Mare trecând pe alei pentru a ajunge în Bulevardul Lacu Tei. Nici un indicator nu opreşte circulaţia şi nimeni nu a cerut explicaţii celor care au transformat aleea în şosea. Înseşi maşinile, camioanele cu remorci ale circului odihnesc pe iarba parcului, deşi li s-ar putea delimita un spaţiu anume de parcare. Trebuie de văzut, de asemenea, care este situaţia lacului din parc ce nu-şi merită denumirea deoarece nu are apă. Apropierea primăverii trebuie să aducă parcului haina nouă a sezonului pe care dorim să o vedem cât mai frumoasă, cât mai pe placul vizitatorului.
Ion Bordeanu, Şoseaua
Ştefan cel Mare nr. 15 Bucureşti
Posed carnet de conducere auto de 15 ani, timp în care am călătorit mult prin ţară. Parcurgând mii de kilometri, am avut prilejul să mă opresc la destule bariere de cale ferată: niciodată însă nu am întâlnit o barieră atât de "încăpăţânată" ca aceea din nordul oraşului Titu. Venind deseori aici am trecut vrând, nevrând prin punctul cu bariera pe care rareori am găsit-o ridicată. În aşteptarea momentului liberării trecerii se consumă benzină din cauza motoarelor deschise, se pierde timp util pentru alte treburi. Nu mi-am explicat niciodată de ce trebuie să se aştepte atât de mult, uneori fără să treacă nici un tren sau măcar o singură locomotivă. Soluţia cea mai bună pentru evitarea prelungitelor aşteptări ar fi să se construiască o pasarelă. Dar merită, oare, o aşa cheltuială când lucrurile s-ar putea simplifica atât de uşor prin scurtarea staţionărilor? Să fie vorba de prevederi regulamentare sau de "toane" ale celor ce manevrează barierele respective?
Prof. Nicolae Miron,
satul Bolovani, comuna Cornăţelu, judeţul Dâmboviţa
Pentru uşurarea transportului în comun, ITB a pus la dispoziţia călătorilor din Capitală o serie de tipuri de abonamente care simplifică operaţiile de procurare a biletelor şi, implicit, eliminând compostarea acestora, în condiţiile de trafic aglomerat, când această operaţie devine dificilă. În cele ce urmează mă voi referi la abonamentele valabile pe termen de 30 de zile pentru una, două sau pentru toate liniile de transport. Aceste abonamente se eliberează separat numai pentru liniile de autobuz, troleibuz sau tramvai, neexistând posibilitatea ca solicitantul să obţină o combinaţie de abonament pe două linii din care una de autobuz, iar cea de-a doua de tramvai sau troleibuz. Aş vrea să propun, dacă este posibil, să se introducă astfel de abonamente combinate şi să sugerez crearea unui abonament pentru toate liniile ITB, indiferent de vehiculul de care au nevoie numeroşi călători. Repet, supun aceste propuneri, fără a cunoaşte îndeaproape posibilităţile şi disponibilităţile întreprinderii noastre de transport în comun şi fără a diminua avantajele prezentate de actualele tipuri de abonamente.
Virgil Georgescu, Str. Chilia Veche nr. 3, Bl. TD 16, Bucureşti
Rubrică realizată de Constantin Sârbu
România liberă, nr. 13779 din 1989
Citește pe Antena3.ro