Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din răspunsul Direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale Cluj, trimis lui Ştefan Bukos şi altora de la TAGCM care au solicitat unele precizări privind pensionarea reţinem: Conform art. 8 din Legea nr. 3/1977, personalul muncitor cu o vechime de muncă de minimum 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă la împlinirea vârstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile. Persoanele încadrate în muncă şi care au vechimea minimă arătată mai sus pot fi pensionate la cererea lor şi la împlinirea vârstei de 60 de ani bărbaţii şi 55 de ani femeile. Potrivit articolului 51 din lege, pensiile se plătesc celor care la data cererii de pensionare erau încadraţi în muncă, de la data la care li s-a aprobat pensionarea prin decizia comisiei judeţene de pensii.
Un fapt neplăcut ne semnalează Ioana Postârnăceanu din satul Ibrianu, comuna Gorneşti, judeţul Dâmboviţa. Fiul meu, Gheorghe - ne scrie femeia - a efectuat serviciul militar la o unitate din Timişoara. La data eliberării i-am expediat de la Oficiul poştal Corneşti un colet de 4,4 kg, în valoare de 2.500 lei, conţinând obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, colet care nu a fost înmânat fiului meu, dar nici reexpediat acasă, la Ibrianu, Oficiul din Corneşti a telefonat Oficiului din Timişoara care a confirmat predarea coletului la magazia unităţii; eu am scris tovarăşului comandant al respectivei unităţi o recomandată prin care solicitam rezolvarea cazului, însă nici coletul şi nici răspuns n-am primit până acum, când, iată, vă scriu şi dvs., sperând să-mi întindeţi o mână de ajutor, spre a da de urma coletului meu poştal."
Reţinem din răspunsul trimis de Procuratura judeţeană Călăraşi la plângerea adresată de Vasile Mitu din comuna Dorobanţu: Prin Ordonanţa nr. 16975/1985/1989 din 21.04.1989, Procuratura Generală, Direcţia I, a infirmat soluţia dată de procuror, apreciindu-se că actele şi dovezile existente la dosar nu sunt suficiente pentru a se trage concluzia că cel decedat s-a înecat în lacul Mostiştea şi, drept urmare, s-a dispus continuarea şi completarea cercetărilor. După administrarea tuturor probelor, cauza va fi soluţionată temeinic şi legal.
Lui Ioan Bogdan Bărbieru din Iaşi, str. Trei Ierarhi nr. 16, norocul doar i-a surâs şi... atâta tot. Nu e o glumă, ci adevărul adevărat: Participând la tragerea Loto-Pronosport din 17 februarie a.c., la Agenţia nr. 22/20 din localitate, Str. Piaţa Unirii nr. 11, i-au ieşit 3 numere câştigătoare. I s-a eliberat adeverinţa cu seria L nr. 1629830, dar, prezentându-se la agenţie, a aflat cu stupoare că fusese omis de pe lista câştigătorilor. Trei contestaţii a făcut omul de la AS Loto-Pronosport Bucureşti, dar până astăzi n-a primit nici câştigul şi nici măcar răspuns de consolare.
Ca să vedeţi şi dvs. cum devine chestia cu norocul!
Răspuns lămuritor, de mai larg interes cetăţenesc, primim din partea autorităţilor oraşului Năvodari, referitor la memoriul Cristinei Măcelaru din aceeaşi localitate, Str. Delfinului nr. 7, care solicită restituirea părţii sociale: Potrivit prevederilor art. 8 din Legea 3/1982, depunerile oamenilor muncii ca parte socială se fac pe o perioadă de cel puţin cinci ani. După această perioadă, la cererea depunătorului, dacă depunerea totală este de cel puţin 10.000 lei, partea socială se poate restitui, integral sau în mod eşalonat, în răstimp de cel puţin 2-5 ani, potrivit hotărârii adunării generale a oamenilor muncii. În cazul în care schimbarea locului de muncă s-a făcut fără acordul unităţii sau contractul de muncă al depunătorului a fost desfăcut din vina acestuia, termenul de cinci ani, după care se poate cere restituirea părţii sociale, curge de la data încadrării în noua unitate.
Mă numesc Atmei Gheorghe din Târnăveni, Str. Mioriţei nr. 4, judeţul Mureş, şi vin la dumneavoastră cu o mare rugăminte. Aşa după cum se cunoaşte, electronica a făcut progrese extraordinare, mai ales în ultimii ani, venind în sprijinul omului. În consecinţă, vă solicit bunăvoinţa şi ajutorul spre a intra în posesia unei perechi de ochelari cu proteză auditivă electronică, cu baterie şi microfon încorporate în ramă, fiind de indispensabilă necesitate pentru existenţa mea. Costul mă oblig să-l suport personal şi integral, indiferent dacă sunt de producţie internă sau externă. Vă mulţumesc.
Mihai Merişanu - Flacăra, nr. 26/1989
