x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tablourile de absolvire, afişate spre mândria părinţilor

0
Autor: Eugenia Mihalcea 08 Iun 2009 - 00:00
Tablourile de absolvire, afişate spre mândria părinţilor


Chipurile elevilor care au terminat clasa a XII-a în urmă cu 20 de ani au rămas pentru eternitate în tablourile de absolvire. În vara anului 1989, cu aproximativ o lună înainte să se termine şcoala, rudele, vecinii şi mai toţi concetăţenii puteau să îi admire pe fruntaşii oraşelor în vitrinele librăriilor, ale cofetăriilor sau chiar ale magazinelor din centru. Tablourile, rea­lizate la atelierele fotografice, în special în oraşele de provincie, erau un motiv de mândrie, în primul rând pentru părinţi.



"Era un tablou, de fapt, nu o fotografie, în cadrul căruia se puneau fotografiile absolvenţilor. La liceul sucevean unde am absolvit eu au fost aranjate două clase pe acelaşi tablou, ca pe paginile unei cărţi deschise. La mijloc era fotografia directorului, lângă care erau diriginţii celor două clase, urmaţi de profesori şi de elevi", îşi aminteşte Mărioara Coblişan.

Ea spune că elevii nu erau puşi întâmplător pe tablou, ci în funcţie de performanţele şcolare. "Astfel că eu, care am fost şefă de promoţie, eram pe rândul de sus, în apropierea profesorilor", adaugă Mărioara.

De aici, şi mândria părinţilor care îşi ştiau copiii pe locuri fruntaşe, în văzul tuturor celor care treceau prin centrul oraşului până în ziua absolvirii. Mai mult decât atât, tine­rii absolvenţi de licee sau de şcoli de meserii erau îmbrăcaţi exemplar, în uniforme, cum se purta la acea vreme. Băieţii aveau cravată sau papion la gât şi fetele purtau nelipsitele bentiţe albe. "La cofetărie, unde ne opream de obicei cu părinţii sau cu colegii când se termina şcoala, ne puteam admira în vi­trină şi tot oraşul putea să vadă - în funcţie de locul pe care îl ocupam în fotografie - dacă am învăţat bine sau dacă am fost nişte loaze", completează Mărioara Coblişan.

Şi profesorul de matematică Marcel Ţena, care a predat, la sfârşitul anilor '80, la Colegiul Naţional din Alexandria şi apoi la Liceul nr 4 de la Măgurele, actualul Liceu "Horia Hulubei", spune că a văzut multe tablouri de absolvire în vitrinele librăriilor.

"Liceul nr. 4 era nouînfiinţat de Nicolae Ceauşescu, în 1974, şi nu exista o tradiţie, ca la «Sfântul Sava», de exemplu. Se făceau tablourile colective cu clasele fiecărei promoţii, care ajungeau pe holurile clădirii sau în librării", povesteşte Marcel Ţena. Mai mult, la Alexandria, fiind un oraş mai mic, de provincie, se puneau tablourile în vi­trinele unor magazine. "Lucrul acesta avea o vechime, urbea trebuia să cunoască absolvenţii. Acolo stătea o lună sau poate chiar două, iar în anul următor veneau alţii la rând. Acum, realizăm fotografii pe care le multiplicăm, iar fiecare elev primeşte câte un exemplar. Dar nu se mai afişează nicăieri", completează profesorul.

Tablourile, realizate de fotograf, erau de fapt o poză mare, cu un fundal anume, o carte deschisă, un peisaj, o imagine academică pe care erau aranjate fotografiile absolvenţilor şi ale profesorilor, cu numele acestora.

Tabloul avea un titlu - numele şi numărul clasei, dar şi un text, creaţie proprie sau versuri pe care le alegeau de obicei elevii din clasă.
LICEE CU TRADIŢIE
Profesoara Milian Marilena preda, în urmă cu 20 de ani, geografie la Liceul "Vlaicu Vodă" din Curtea de Argeş. Fiind un liceu vechi, de pe vremea lui Spiru Haret, care rămăsese printr-un miracol liceu teoretic, păstrase şi câte ceva din tradiţie.

"Se făcea un tablou mare, care se expunea pe hol. Fotografiile se realizau la atelierele foto cu două săptămâni înainte de absolvire sau chiar cu o lună şi, de multe ori, rămâneau expuse în vi­trinele atelierului fotografic din oraş până când se termina şcoala", spune profesoara. În ceea ce priveşte balul de absolvire, Marilena Milian îşi aduce aminte că evenimentul se organiza într-o sală de sport mare. "Nu se mergea la restaurant sau în altă parte. Fiecare clasă cânta Gaudeamus şi exista o festivitate de predare a cheii de la cei mari la cei mai mici, care rămâneau în liceu. Mai exista, de asemenea, moda panglicilor pe care scriau liceenii în ultimele zile de şcoală."

Actualul Colegiu Naţional "Sfântul Sava" din Bucureşti purta, în 1989, denumirea de Liceul "Nicolae Bălcescu". Profesorii care predau atunci îşi amintesc că nu exista o singură festivitate de absolvire. "Este unul dintre liceele cu tradiţie care nu s-a adaptat unei mode conjuncturale, cum erau acele tablouri de absolvire. Când am venit la «Sfântul Sava», în anii '80, nu am găsit acele poze de grup pe holurile instituţiei", spune profesoara de limba română Ioana Cruceru. Aspectul festivităţilor de sfârşit de an era individualizat de la clasă la clasă şi de la an la an. Unele licee din Capitală au reuşit chiar să-şi păstreze defilările care le-au consacrat. De exemplu, absolvenţii Colegiului Naţional "I.L. Caragiale" defilau şi atunci pe strada din faţa liceului, aşa cum fac şi acum, când termină clasa a XII-a.

"Noi, la «Sava», organizam doar o defilare simbolică în curtea şcolii, în cadrul căreia evocam anii de liceu care au trecut, profesorii pe care i-am avut şi relaţiile dintre aceştia şi elevi. Albumul de final de an era doar un alt element de uniformizare", adaugă Ioana Cruceru. Înainte de a ajunge la Liceul "Nicolae Bălcescu", profesoara de română a fost şi director la Liceul "Matei Basarab" din Bucureşti, unde, la final de liceu, se organiza câteodată o simplă oră de dirigenţie. "Era şi greu să îi scoţi pe toţi în curtea şcolii, clasele erau până la litera S, iar în fiecare clasă erau în jur de 40 de copii."

Exemple de versuri de pe tablouri:

"Din clipa ce acum se stinge
Te părăsesc copilărie,
Mă-mbată setea de-a învinge
Din ce s-a dus, spre ce-o să fie
Dar ştiu că...
Peste ani şi seri târzii,
De spate, poate, mai adus
Mă voi întoarce, voi privi
Din orice loc aş fi
Spre ce s-a dus"

"Trăim în miezul unui ev aprins
Şi-i dăm a-nsufleţirii noastre vamă.
Cei ce nu ard dezlănţuit ca noi
În flăcările noastre se destramă."
"Viitorul", Nicolae Labiş
Citeşte mai multe despre:   special,   liceul,   absolvire

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de