Tehnologia evidenţei contabile. Atât şi cu atât fac atât şi doar atât?

Continuă serialul nostru privind tehnologia evidenţei contabile în cooperativele agricole de producţie, oprindu-ne de această dată la o fermă. Ferma de legume a CAP Sărăţeni.

Anul trecut, rezultatele acestei ferme s-au cifrat la 27% producţie marfă realizată şi 47% producţie glo­bală din plan. Rezultate cum se vede, foarte slabe, ceea ce a determinat actuala condu­cere a cooperativei să regândească grădina de legume şi să o restructureze altfel.

Dar ce s-a întâmplat anul trecut? Cum şefa fermei Ioana Gri­gore, tehnician horticol, a fost schimbată, stăm de vorbă, mai bine zis încercăm acest lucru şi o să înţelegeţi imediat de ce a fost nevoie de această paranteză, cu economista Aurica Stanciu. O numim şi noi eco­nomistă pentru că ocupă un asemnea post, pregătirea dumneai oprindu-se la 10 clase.

Contabilul şef al cooperativei susţine că este muncitoare. Nu contestăm acest lucru, mai ales că nu cât munceşte un economist aveam noi în vedere, ci cum munceşte, cât de bine gândeşte şi acţionează în spirit economic. Concluzia Auricăi Stanciu este una tranşantă: nu am avut apă. Deci, apa şi numai apa a fost cauza. Sigur, nu punem nerealizările fermei pe seama Auricăi Stanciu, folosind acest exemplu însă încercăm să testăm, cu ajutorul contabilului principal  Ion Pucheanu de la Direcţia agricolă, spi­ritul economic al ... economistei. Câţi lei a produs un hectar de grădină? Întrebăm. Staţi să mă duc să mă uit, vine răspunsul.

Carevasăzică, nici cea mai elementară evidenţă nu era ţinută minte... Nici o vorbă despre va­lorificarea producţiei, despre res­pectarea graficelor de livrare, despre timpurietate - ieşirea mai devreme pe piaţă, când preţurile sunt în favoarea bilanţului economic al fermei, nimic deci despre ceea ce trebuia să se facă pe întreaga perioadă şi nu la sfârşit trăgându-se linie şi adunând nerealizările.

Dacă şeful fermei trebuie să stăpânească bine tehnologia culturilor,  economistul trebuie să o stăpânească pe cea a evidenţei contabile care nu înseamnă doar cele patru operaţiuni. Atât şi cu atât fac atât şi doar atât...

Spre a întări cele su­bliniate mai sus, în dorinţa eliminării birocraţiei din contabilitate, iată pe scurt dialogul purtat cu Ioana Mocanu (absolventă a liceului teore­tic), contabilă la centru, care ţine evidenţa cheltuieli-producţie.
- Cum vă explicaţi rezultatele slabe de anul trecut ale fermei legumicole?
- Eu am înregistrat ce mi-a dat ea (adică economista - n.n.).
- Doar atât?
- Dacă primesc actul, operez...
- Şi altceva nu aţi văzut?
- Ba da, foarte multe bălării în grădină, s-a cumpărat de vreo 8.000 de lei nişte răsad de varză de la Sf. Gheor­ghe, cu toate că aveam şi noi răsaduri, şi nu s-a prea plantat...
- Dacă aţi văzut acest lucru, de ce aţi primit actul, de ce n-aţi sesizat?
- Pe cine să sesizăm, căci toată lumea ştia?!

Întrebarea interlocutoarei noastre poartă cu sine un alt subiect de discuţie. Dacă pretindem competenţă economistului, şi trebuie să o pretindem, căci el nu mai este socotitorul de altădată, se impune să-i dăm creditul cuvenit. Dar pentru aceasta economistul trebuie să se implice procesului de producţie, să fie permanent în miezul faptelor, prevenind nerea­lizările, nu contabilizându-le.
Ion Alecu - Tribuna Ialomiţei, nr. 2705 din 1989