Miturile care au plutit şi încă plutesc în jurul tragediei de pe Dunăre au izvorât, în principal, din încăpăţânarea autorităţilor de a ţine cât mai ascuns evenimentul.
Apoi, influenţaţi de economiile pe care vedeau că le face statul în acea vreme şi de felul în care arătau şi funcţionau mijloacele de transport în general, nu e de mirare că oamenii au bănuit că "Mogoşoaia" era o navă foarte veche şi lipsită de aparatura de bord necesară unei bune funcţionări.
ŞI TOTUŞI AVEA RADAR...
Aşa că printre gălăţeni s-a construit repede mitul că nava nu avea radar şi că din această cauză convoiul bulgăresc nu a fost văzut.
În ancheta făcută după scoaterea epavei s-a arătat însă că radarele de pe "Mogoşoaia" erau în funcţiune şi în stare bună.
Astfel, s-a constatat că radarul de tip Peciora, găsit pe podeaua cabinei de comandă, avea butonul principal pe poziţia "Pregătire pauză. Radarul de tip Lotia avea butoanele «cuplate» pentru funcţionare pe scara 0-5 mile marine, cu toate comenzile în poziţie de lucru". Impactul şi scufundarea navei îl desprinseseră însă din suportul său.
O singură problemă avea acest radar, în fapt: ecranul său nu avea dimensiunile cerute de legile internaţionale de navigaţie.
Nici verificarea restului aparaturii de la bord - majoritatea de provenienţă sovietică - nu a arătat probleme de funcţionare a navei "Mogoşoaia". Vaporul fusese construit în 1975, iar în lumea navigaţiei o navă de 14 ani nu este deloc una veche.
PREA PUŢINE BĂRCI DE SALVARE?
Cum de pe "Mogoşoaia" au scăpat vii doar 16 persoane (7% din pasageri, dacă ar fi să facem un calcul), a circulat printre gălăţeni şi zvonul că vaporul - asemeni Titanicului - nu avea la bord destule mijloace de salvare - bărci, colaci de salvare etc. Timpul în care vaporul s-a scufundat a fost de trei minute, iar barjele au trecut practic peste navă şi au răsturnat-o. Timpul foarte scurt în care s-a dus vasul la fund şi faptul că cei mai mulţi dintre pasageri se aflau în cabina de clasa a II-a, şi nu pe punte, ar fi făcut probabil ca bărcile şi colacii de salvare să fie greu de accesat, chiar dacă s-ar fi aflat într-un număr foarte mare pe vapor.
De altfel, cei mai mulţi dintre pasageri au fost găsiţi după scoaterea navei, pentru că muriseră în cabine care s-au umplut de apă, fără să apuce măcar să mai iasă pe punte.
A mai existat în Galaţi o legendă despre un misterios supravieţuitor de pe "Mogoşoaia". Este vorba despre un copil în faşă, care ar fi fost lăsat de cineva în faţa unui orfelinat. Singurul copil sub 1 an înregistrat pe vapor era Daniel Manolache, al cărui cadavru - e adevărat, fără cap - a fost găsit şi scos din Dunăre.
Prezenţa unui alt bebeluş pe "Mogoşoaia" nu a fost remarcată sau anunţată de nimeni.
MACARAUA-MINUNE
S-a mai spus atunci că mulţi pasageri ar fi putut fi salvaţi, dacă Nicolae Ceauşescu ar fi cerut o macara specială de la ucraineni, epava vaporului ar fi fost scoasă rapid din Dunăre. Aceasta presupunând că unii pasageri s-au aflat pe navă în locuri "etanş", care n-au fost inundate imediat.
Scafandrul Vasile Cosma, unul dintre cei care au participat la scoaterea navei şi care azi are propria firmă cu care scoate epave, spune că ipoteza aceasta este aberantă.
"«Mogoşoaia» nu era un submarin, ca să existe acele spaţii în care apa să nu intre. Şi astfel pasagerii să mai trăiască, un timp, după scufundare. Nu mai spun că mai toţi morţii au fost găsiţi în cabina de clasa a II-a, unde au fost sparte geamurile. Cât despre acea macara ucraineană, dacă ar fi existat una la 100 de metri de locul în care s-a scufundat vaporul, ar fi durat până la cinci ore pentru a fi pusă pe poziţie, ca să scoată epava. Nu mai spun câte zile ar fi însemnat ca acea macara să fie adusă pe Dunăre din Ucraina. Drumul ar fi putut dura şi două luni", explică Vasile Cosma de la Grup scafandri "Cosma" SNC Galaţi.
Ca să nu trecem peste partea mistică, o să mai precizăm că mai multe persoane din Grindu au spus că în nopţile de după accident au văzut cum deasupra locului din Dunăre unde se scufundase vaporul zburau îngeri.