x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Tot a noastră-i mai frumoasă!"

0
Autor: Serban Cionoff 30 Iul 2009 - 00:00
Deşi - teoretic - erau veştejite implicit prin Codul eticii şi echităţii socialiste, amantlâcurile (şi derivatele lor) nu lipseau în "Epoca de Aur". Numai că ele se practicau mai cu perdea şi mai la fereală.

Opinia publică (un fel de societate civilă, dar mai altcumva) veghea, atentă şi necru­ţătoare, nu care cumva "tovii" sau "tovele" să calce pe de lături de "celula de bază a societăţii socialiste multilateral dezvoltate".
De unde şi acest banc:
"- Ce iese din relaţia unei femei deştepte cu un fraier?
- O pensie alimentară.
- Dar din cea între un bărbat deştept şi o fraieră?
- Un copil din flori.
- Dintre o femeie deşteaptă şi un bărbat deştept?
- O prietenie sinceră, tovărăşească.
- Şi dintre un fraier şi o fraieră?
- Celula de bază a societăţii socialiste multilateral dezvoltate: familia!".

Şi cum vorba despre asemenea idile şi romanţuri, mai ales din "lumea bună" centrală şi locală, se lăţea iute prin târg, normal că s-a ajuns şi la anecdota următoare:
"Un tovarăş, proaspăt promovat în funcţia de ministru adjunct, iese duminică dimineaţă la plimbare cu tova­răşa sa de muncă şi de viaţă în Parcul Herăstrău. La un moment dat, le taie calea o tânără ochioasă şi nurlie, care îi zâmbeşte galeş şi provocator tovului. Deloc deranjat, acesta o salută foarte ceremonios. Normal, soaţa se atacă:
- Mişule, cine e fătuca asta care se uită aşa de lung la tine şi tu îţi scoţi pălăria în faţa ei?
- Dragă, nu te speria. E amanta mea.
- Şi tu ai neobrăzarea să mi-o spui, aşa, de la obraz?!
- Dragă - o lămureşte cu blândeţe soţul -, tu nu ştii că am început şi noi să preluăm în mod critic din experienţa Occidentului? Acolo, fiecare om din lumea bună are, pe lângă soţia legală, şi câte o amantă. Sau măcar câte o amantă. În consecinţă, şi eu, fiind promovat în funcţie, mi-am tras o amantă. Nu ai văzut ce reuşită e?
Tot vorbind, se întâlnesc pe alee cu un ins trecut de prima tinereţe la braţ cu o fetişcană. Cei doi bărbaţi se salută foarte protocolar. După ce s-au depărtat, primul tov rupe tăcerea:
- Uite, vezi, acela era un coleg al meu, tot ministru adjunct.
- Şi aia de la braţul lui este amanta lui?, întreabă soaţa.
- Fireşte că da. Ţi-am spus doar că aşa e de bonton.
Merg ei ce merg o vreme, tăcuţi,  şi, la un moment dat, tova grăieşte.
- Ştii ce e, Mişule? Am stat şi m-am gândit foarte serios şi am ajuns la concluzia că tot a noastră-i mai frumoasă!"
Citeşte mai multe despre:   special,   banc,   1989 - acum 20 de ani

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de