Tratament balnear la Băile Felix

Scînteia de la 10 ianuarie 1989 anunţa deschiderea unui nou "aşezământ de sănătate". "La Băile Felix, cea mai mare staţiune bal­neară a ţării, care însumează în prezent aproape 7.000 de locuri de cazare, de peste zece ori mai multe decât în 1965, prima decadă din ia­nua­rie a coincis cu darea în folosinţă a unui nou aşezământ de ocrotire a sănătăţii: Spitale de recuperare me­dicală."

Inaugurarea spitalului s-a făcut însă la 28 octombrie 1988, ne-a povestit doctorul Mariana Mihailov, director la acea dată al instituţiei. "La 30 decembrie 1988 am internat doi pacienţi, ca să putem fi finanţaţi de minister în 1989. Spitalul a fost deschis din octombrie 1988, dar până în ianuarie 1989 l-am dotat şi am făcut curăţenie", ne-a povestit Mariana Mihailov.

"Primul pacient a fost bărbat şi chiar am zis că va fi de bun augur. Szabo Ştefan îl chema, avea 32 de ani şi era tractorist. Era un pacient cu traumatism de muncă şi cu probleme de genunchi şi de şold. Cealaltă pa­cientă avea un traumatism provocat de o fractură la genunchi. Nu mai ştiu cum o chema, dar era educatoare şi după aceea mi-a spus că a rămas gravidă. A fost de bun augur pentru ea", spune medicul.

"În 1988 am dat un concurs cu direcţia sanitară: eu ca director general, contabilul-şef şi directorul econo­mic. După ce am fost declarată admisă, am început. Nu eram decât eu angajată, ca primul medic şi ca director, asistenta-şefă din staţiune, dintr-o altă bază de tratament, şi directorul administrativ. Personalul l-am se­lectat din policlinicile balneare. I-am detaşat pentru trei luni: cine a vrut să rămână a rămas, cine nu s-a întors la policlinici", îşi amin­teşte Mariana Mihailov.

Abia în primul trimestru al anului 1989 s-au făcut angajări pentru personalul spitalului.
"Moderna unitate spitalicească, în care au fost primiţi în aceste zile cei dintâi pacienţi, ridică pe un plan calitativ superior activitatea balneară din staţiune, atât sub aspectul investigaţiilor, cât şi al dotărilor. Dispunem aici de o secţie cli­nică de recuperare medicală cu 155 de paturi, subordonată Institutului de medi­cină fizică, balneoclimatologie şi recuperare medicală Bucureşti.

Totodată, aici îşi va desfăşura activitatea un colectiv de cer­cetare ştiinţifică a factorilor terapeutici naturali. De asemenea, prezenţa în rândul personalului medical din spital a unor cadre universitare va permite organizarea în această instituţie a unor cursuri de perfecţionare a cadrelor de specialitate din unităţile balneare din întreaga ţară", declara în urmă cu 20 de ani pentru Scînteia tovarăşul dr Ioan Popa, directorul Direcţiei sanitare a judeţului Bihor.

După două decenii de la inaugurare, dr Mihailov îşi aminteşte: "Erau condiţii bune şi atunci – saloane cu două paturi, cu grup sanitar propriu şi, de la început, pacienţii plăteau o sumă oarecare, 9 lei pe zi. Plata se re­ferea la condiţiile de cazare hotelieră şi la hrană. Tratamentul se făcea şi pe vremea aceea gratuit, ca şi acum, când este finanţat prin casa de asigurări".

"Pacienţii din secţiile de recuperare constituie o cazuistică mai complicată, mai severă decât într-o policlinică balneară, unde se face cură balneară. Dar aici pacientul este supravegheat 24 de ore din 24, are patologie asociată – sunt hipertensivi, sunt diabetici. La început am avut 155 de paturi pentru pacienţi adulţi. Acum avem 150, pentru că ni le-a mai redus ministerul de prin 1994. Aveam cam 230 de bolnavi pe lună, iar în 1989 am internat între 4.500 şi 5.000 de pacienţi. Pot să vă spun că spitalul era plin tot timpul, pentru că, rând pe rând, am început să internăm şi din judeţele limitrofe. Pacienţii preferă să vină la noi, unde agentul principal de cură este apa minerală", ne povesteşte acum dr Mihailov.

"Atunci a fost greu, pentru că finanţarea venea târziu de la minister, până în 1999, când am început să ne finanţăm prin Casa de Asigurări. Ne-am făcut un nume în ţară, oamenii ne-au căutat şi, venind şi mulţi pacienţi, au venit şi bani mulţi. Abia acum, în ultimii ani, personalul e aproape de standarde. Mulţi ani n-am putut angaja, am redus posturi, n-am putut face nici o investiţie, dar în ultimii doi ani au venit bani frumoşi şi s-au investit cu cap", spune medicul.

"Au fost ani grei, dar frumoşi. Eu mă implic în ceea ce fac, de la a certa o infirmieră până la a pune un diagnostic. Acum avem foarte mulţi pacienţi din comunitatea italiană din Oradea. Aici o fost o populaţie evreiască numeroasă. Cei care vin să-şi viziteze rudele fac tratament", ne-a declarat fosta directoare a Spitalului de Recuperare din Băile Felix.