"Unchiul Vanea" – un spectacol cu personalitate

"«Unchiul Vanea» este singura dintre piesele cehoviene în care moartea nu apare. Nimeni nu moare, nimeni nu ucide pe nimeni, nimeni nu se si­nucide. Toate personajele supravie­ţuiesc. Moartea este un fel de rezo­luţie, o soluţie. Toată această tragedie, fiind absolut serioasă, este absurdă şi comică în acelaşi timp", spunea regizorul Iurii Kordonski.

Piesa "Uanchiul Vanea" a Teatrului Naţional craiovean, pusă în scenă în ultimul an de comunism în regia lui Mircea Cornişteanu, a făcut în acelaşi an turul României într-un turneu care a rămas în amintirea a mii de spectatori care au aplaudat frenetic la tra­gerea cortinei. Au aplaudat atunci "evoluţia dramatică" (Ludmila Pa­tlanjoglu) şi "remarcabilul rol" (Silviu Purcărete) al actorului Valer Dellakeza - "Vanea", scenografia Ştefaniei Ce­nean, care a transformat astfel de­corul, într-un rol principal, un Tudor Gheorghe meticulos în rolul lui Astrov Mihail Lvovici şi un regizor care a ştiut să pună în valoare un Cehov fără vârstă.

SCENOGRAFIA, DEVENITĂ ACTOR PRINCIPAL
Piesa lui Cehov "Unchiul Vanea" figura frecvent în anii comunismului târziu în repertoriul teatrelor din România. Situaţia era aceeaşi şi la Teatrul Naţional din Craiova, care figura printre cele mai bune instituţii de teatru din toată ţara, unde se pregătea  noua punere în scenă a piesei lui Cehov. La sfârşitul anului 1988, imediat după premiera cu "O scrisoare pierdută", încep repetiţiile. Directorul Teatrului Naţional din Craiova de la acea vreme spune că scenografa Ştefania Cenean a primit încuviinţarea "tacită" de a cheltui pentru decoruri şi pentru costume orice sumă are nevoie, deşi pentru depăşirea unui anumit plafon trebuia cerută în scris o aprobare specială din partea Consiliului Culturii. Această aprobare era obţinută de obicei cu mare dificultate şi numai dacă membrii Consiliului o considerau suficient de justificată.

Pregătirea spectacolului trece printr-un moment de criză, atunci când părerile unora din teatru şi din afara lui erau împărţite în ceea ce privea distribuirea unui actor de comedie în roul principal din "Un­chiul Vanea". Vocile cârcotaşe ar fi reclamat rămânerea în urma celorlalţi a actorului Valer Dellakeza şi ar fi su­gerat oportunitatea unei schim­bări a acestuia din distribuţia spectacolului. "Distribuirea lui Valer Dellakeza, un excelent actor de comedie, în rolul lui Vanea mi s-a părut încă de la început o mare «găselniţă» a lui Mir­cea Cor­nişteanu. Acesta îşi construise spectacolul pornind de la datele actorilor, iar o eventuală schimbare a lui Valer ar fi adus probabil după sine şi o modificare a concepţiei regizorale, ceea ce mi se părea a fi o reală pierdere", spune Emil Boro­ghină.

Universul cehovian creat de întreaga echipă a primit un contur accentuat şi prin ceea ce a devenit laitmotivul spectacolului lui Mircea Cornişteanu, şi anume "Moartea vânătorului", parte a Simfoniei nr. 1 de Gustav Mahler, precum şi prin punerea în lumină a decorului creat din perdele de Ştefania Cenean şi de Vadim Levinschi, astfel încât atmosfera devine completă.

"Întâmplarea face ca, într-una din dimineţi, la repetiţie să participe Alexandru Repan şi Lucia Mureşan, cunoscuţi actori ai Teatrului "Nottara" din Bucureşti, veniţi la Craiova pentru a participa la premiera craioveană a unui film în care erau interpreţi ai rolurilor principale. A fost o repetiţie extraordionară, în care totul se lega, în care fiecare dintre cei distribuiţi făcea eforturi să se autodepăşească. Cel care a realizat însă în acea repetiţie un salt absolut uluitor a fost nimeni altul decât Valer Dellakeza. Acesta crea, moment după moment, scene de haz, de duioşie şi chiar tragism, reuşind să transmită unda de omenesc a personajului şi făcându-ne să simţim dimensiunea marelui său ta­lent, aşa cum nu o mai făcuse cred niciodată până la acest rol", continuă Emil Boroghină. La finalul repetiţiei, atât Alexandru Repan, cât şi Lucia Mureşan au fost copleşiţi de spectacolul lui Cornişteanu şi emoţionaţi de un Valer Dellakeza a cărui valoare încă nu o cunoscuseră.
"«Bravo! Bravo!»

DE LA STAL, DE LA LOJĂ, DE PESTE TOT"
Despre rolul lui Valer Dellakeza, Alice Georgescu scria în revista Teatrul: "Îndrăgostit, umil sau răz­bunător furibund, cabotin ieftin sau filozofastru ironic, mahmur sau lucid, Valer Dellakeza întrupează un Vanea aşa cum ni l-am închipuit unii, poate aşa cum l-a vrut Cehov". Regizorul Silviu Purcărete, cel care urma să regizeze pe scena craio­veană spectacolul "Piticul din gră­dina de vară", spunea după ce a asis­tat la spectacolul regizat de Mircea Cornişteanu: "Bineînţeles, cea mai mare surpriză, de fapt, cea mai mare revelaţie este Valer Dellakeza, care mi se pare absolut remarcabil în rolul unchiului Vanea şi greu îmi va fi de acum încolo să-mi închipui pe altcineva în acest rol".

Marele actor George Constantin, interpret în două puneri în scenă al rolului Vanea, i-a adresat o scrisoare lui Valer Dellakeza imediat după vizionarea spectacolului craiovean, în care şi-a arătat emoţia redes­co­pe­rindu-l pe Vanea prin rolul ac­torului craiovean: "(...) de cele două ori când am încercat şi eu să mă apropii de prietenul nostru Vanea, am avut destule greutăţi, mai ales la actul doi, pe care dumneavoastră l-aţi rezolvat excelent, cu măsură şi simplitate (...)".

Urmând unei "Scrisori pierdute" şi precedând "Un pitic în grădina de vară", spectacolul "Unchiul Vanea" a atras atenţia asupra Teatrului Na­ţio­nal din Craiova, care începuse să "de­vină periculos: are personalitate", după cum spunea la vremea res­pectivă Dumitru Radu Popescu. Tot el continua: "E a doua oară când, în decurs de nici un an, aud în ma­rea sală a Teatrului Naţional din Bu­cu­reşti (n.r. - spectacolul «Un­chiul Vanea» se afla deja în turneu prin ţară, ajungând astfel în Capitală) stri­gându-se pentru craioveni: bravo! bravo! de la stal, de la lojă, de peste tot". Scriitorul Alex. Ştefă­nescu completa: "Cu tot complexul lor de superioritate, bucureştenii i-au aplaudat minute în şir pe craio­veni şi l-au chemat la rampă pe regizor".