Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La scurtă vreme după consolidarea puterii sovietice, când stabilitatea a fost pusă în pericol de rebeliunea Basmachi şi alte mişcări de rezistenţă faţă de noul regim, teritoriul a fost divizat în unităţi individuale, precursoarele republicilor de azi, un fel de "divide et impera", fragmentând opoziţia pan-islamică şi pan-turcă.
Există motive să se creadă că rapida demantelare a instituţiilor regionale după eliminarea lui Hruşciov poate să fi fost cauzată cel puţin parţial de temerea că ei ar putea deveni mult mai greu de controlat. Pe de altă parte, păstrarea lor sub Brejnev pare să fi preîntâmpinat izbucnirea paternalismului în republicile individuale. Un fenomen care a servit la camuflarea "corupţiei" şi a altor activităţi văzute ca ilegale de autorităţile centrale.
Alegerea Asiei Centrale, pentru prima conferinţă regională nu a fost explicată, dar prezenţa pe teritoriul acesteia a numeroase naţionalităţi neindigene, multe dintre ele ajunse aici în urma dislocărilor în urma celui de-al doilea război mondial şi a stalinismului, face din acest teritoriu un laborator pentru experimente etnice regionale. Mai mult, naţionalismul a fost acolo mai puţin exploziv decât în alte regiuni, precum Transcaucazia sau republicile baltice, situaţie percepută de Moscova ca relativ lipsită de riscuri.
Deocamdată, regionalizarea se pare că va fi mai mult economică şi culturală, fără a crea noi structuri politice, aşa cum a fost situaţia în perioada Hruşciov. Interesul politic actual este mai mult o coordonare la nivel regional, o cooperare supervizată de Moscova. Interesul Moscovei şi implicarea sa în viitoarele aranjamente regionale au fost semnalate de prezenţa în calitate de vorbitor la conferinţa de trei zile de la Taşkent a unui reprezentant al Comitetului Central al PCUS pentru Relaţii Interetnice, A.I. Sazonov. Acesta a subliniat importanţa întâlnirii văzute ca una hotărâtoare pentru politica sovietică a naţionalităţilor. În multe privinţe, discursul lui Sazonov a fost o reiterare a unor vremuri trecute: el s-a referit la pământul natal al audienţei în termeni deloc flatanţi ca la "rămăşiţele imperiului ţarist care s-au dezvoltat din punct de vedere industrial prin ajutorul poporului rus".
Premisa pentru regionalizarea central-asiatică în sfera economică a mai fost formulată clar la două întâlniri ţinute înainte de conferinţa de la Taşkent. La începutul anului, o întâlnire organizatorică a fost ţinută la Academia Uzbecă de Ştiinţe de o nouă comisie pe probleme ale regiunii central-asiatice. Un reportaj de la această sesiune a semnalat că fiecare dintre republicile central-asiatice are legături ample mai mult cu centrul, mai ales cu RSFSR (Republica Sovietică Federală Sovietică Rusă, n.r.), decât cu vecinii. Ziarul a blamat această schemă verticală care "complică problemele naţiunilor". Întâlnirea a servit şi ca forum pentru articularea problemelor economice central-asiatice, cum ar fi cea observată de un vorbitor, că regiunea nu primeşte un preţ corect pentru produsele sale agricole: "Este foarte greu să accepţi că un ţăran munceşte pe câmp fără zile libere sau vacanţe şi primeşte un salariu de doar 40 de ruble. Trebuie să discutăm despre asta, să reflectăm asupra acestui aspect. Una dintre principalele direcţii ale activităţii noastre ar trebui să fie ameliorarea mecanismului preţului". În ajunul conferinţei de la Taşkent, regionalismul economic a făcut un mare pas înainte prin sesiunea de două zile a şefilor guvernelor a cinci republici central-asiatice, sesiune derulată la Duşanbe şi la care participanţii au adoptat decizia de a înfiinţa un consiliu economic interrepublican.
Argumentele în favoarea regionalizării au fost expuse mai pe larg de principalul vorbitor la conferinţa din februarie de la Taşkent, prim-secretarul partidului uzbek, Rafik N. Nişanov, care a notat că, pe lângă faptul că au "destine comune", cele cinci republici au şi condiţii naturale şi geografice comune. El a justificat regionalizarea ideologică arătând că toate au evoluat sincopat, făcând "tranziţia de la feudalism la socialism", sărind peste stadiul intermediar al capitalismului. El s-a referit cu asprime la cei care se "încăpăţânează în auto-izolare" şi care "încearcă să creeze bariere între republici". Unind eforturile republicilor la nivel regional, a spus el, s-ar accelera dezvoltarea lor socio-economică şi culturală" şi s-ar ajunge la "o soluţie oportună pentru problemele existente în sfera relaţiilor interetnice".
Militând pentru regionalizare, Nişanov a avertizat faţă de atitudinile extreme în apărarea intereselor naţionale. Legat de două probleme curente arzătoare, el a condamnat din nou cultivarea excesivă a bumbacului, ca monocultură (în timp ce a afirmat responsabilitatea fundamentală a Uzbekistanului în economia bumbacului din ţară) şi nu a respins posibilitatea de a introduce uzbeka sau uzbeka şi rusa ca limbi de stat. El a cerut restituirea capitolului "despre drepturile suverane ale republicilor uniunii", care a fost eliminat din constituţie sub Stalin, în 1936.
Uzbecii au fost foarte activi la conferinţa de la Taşkent sugerând că, în noua schemă regională, Uzbekistanul ar putea fi destinat a fi "primus inter pares" dintre republicile surori. Impresia dominaţiei uzbecilor a fost întărită din cauză că Nişanov, în calitate de singur prim-secretar de Partid, a fost oficialul cu cel mai înalt grad din ierarhia republicană. Uzbekistanul pare că îşi revine în sfârşit din dizgraţia pe care a suferit-o în urma "afacerii bumbacului" şi a corupţiei asociate. În plus, poziţia lui Nişanov poate fi o recompensă pentru sprijinul adus Moscovei în timpul disputelor sale cu republicile baltice.
James Critchlow
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro
