URSS voia să-şi construiască ogive nucleare cu plutoniu din România

Singura ţară din fostul bloc comunist care a decis să-şi construiască o centrală nucleară pe model occidental a fost România. În anii ’70, după ce evaluase posibilităţile de cum­părare a unui reactor nuclear din URSS, Canada, Franţa sau alte ţări, România a decis să meargă pe filiera canadiană, care folosea o tehnologie diferită de cea sovietică.

Şerban Valeca, fost director al Institutului de Cercetări Nu­cleare de la Piteşti, spune că România a optat pentru tehnologia canadiană în ciuda presiunilor exercitate de URSS. Dincolo de implicaţiile politice, fosta URSS avea un interes precis ca România să folosească tehnologie sovietică.

Reactoarele VVRS, folosite şi de Uniunea Sovietică, erau repro­ducătoare de plutoniu. Acest material s-ar fi întors în URSS şi ar fi fost folosit la construcţia ogivelor nu­cleare, adică focoasele bombelor atomice. Nicolae Ceauşescu şi întreaga conducere politică a ţării au ales, însă, tehono­logia canadiană care folosea apa grea şi uraniul natural, resurse pe care România le deţinea

"Această decizie s-a luat la nivelul anilor '70 şi s-a bazat pe o analiză economică corectă, având în vedere şi interesul unor ţări vestice de a intra într-o ţară comunistă la acea vreme. Dar elementul economic definitoriu a fost acela că România deţinea propria tehnologie de fa­bricare a apei grele, precum şi importante rezerve de uraniu natural ceea ce reducea semnificativ importul. Nu în ultimul rând, specialiştii din acea vreme au susţinut pe bună dreptate şi avantajul siguranţei şi protecţiei în exploatare a acestui tip de reactor", explică Şerban Valeca.


INSTITUT ROMÂNESC DE CERCETĂRI NUCLEARE
În acest context, Nicolae Ceauşescu şi guvernul de atunci au decis şi începerea unui program nuclear românesc, sprijinit de experţi internaţionali. Scopul era ca România să fie capabilă să-şi producă singură componentele pentru o centrală atomică. "România era membră a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Ato­mică, cu sediul la Viena, guvernul a solicitat o misiune de experţi pentru analiza programului nuclear pe care ţara noastră dorea să-l dezvolte.

În conformitate cu raportul acelei misiuni, se evidenţia necesitatea înfiinţării unui institut de tehnologii nucleare aplicate care să deţină instalaţii specifice (reactor de testare, telemanipulatoare de materiale nucleare, departamente de fizica reactorului şi studiul materialelor etc.) şi, cel mai important, să dezvolte şi să menţină competenţe în domeniul energeticii nucleare.

Şi astfel s-a luat decizia înfiinţării institutului de cercetări de la Piteşti-Mioveni", explică Valeca motivele pentru care Ceauşescu a dorit un institut propriu pentru cercetări în acest domeniu.
S-a numit Institutul pentru Tehnologie Nucleară, apoi Institutul de Reactori Nucleari Energetici, iar misiunea sa era legată strict de crearea tehnologiei necesare producerii energiei nucleare, nicidecum producerii bombei atomice, aşa cum s-a speculat şi în 1989, şi, mai ales, în primii ani de după 1990.


"În primul rând, activitatea Institutului a fost aceea de a dezvolta propriile facilităţi necesare derularii activităţii, adică instalaţii de mare complexitate, cum ar fi: Reactorul TRIGA ( reactor de testare -SUA), fabrica de combustibil nuclear, laboratoarele de examinare postiradiere, staţia de tratare deşeuri radioactive, standurile de testare combustibil nuclear şi maşina de încărcare-descărcare combustibil nuclear. Aceste standuri au fost puse în funcţiune încă din 1989.

În al doilea rând, activitatea de bază a institutului a fost direcţionată pe dezvoltarea tehnologiei şi fabricarea combustibilului nuclear necesar centralelor românesti, asigurarea suportului tehnic naţional şi a expertizei necesare programului nuclear românesc, fabricarea de echipamente prototip pentru centrala de la Cernavodă, cum ar fi sistemul de localizare combustibil defect şi altele", explică Şerban Valeca, el insuşi cercetător în Institut în 1989.
SE CONSTRUIAU CINCI REACTOARE ÎN ACELAŞI TIMP
Nicolae Ceauşescu plănuia să mai construiască două centrale nucleare în alte zone ale ţării, iar cercetătorii Institutului lucrau şi pentru aceste proiecte.
"Pe amplasamentul Cernavodă erau prevăzute cinci reactoare, iar în alte locaţii din ţară, cum ar fi zona Făgăraş sau Piatra-Neamţ, se demaraseră studiile de fezabilitate şi cele geologice. În institut se demaraseră studiile şi pentru folosirea altor materiale nucleare (de ex. Thoriul), cât şi studii pentru închiderea ciclului de combustibil nuclear, adică separarea materialelor utile din combustibilul nuclear ars şi refolosirea lor în noi combustibili, micşorând în acest fel şi cantitatea de deşeuri înalt active.

Din păcate, la acea vreme s-a greşit din cauza dorinţei de a grăbi indigenizarea majorităţii echipamentelor. De la circa 10% componente românesti la reactorul 1 Cernavodă, cât se stabilise iniţial, s-a solicitat "din mers" mărirea acestui procent la cote greu de realizat în timp foarte scurt. A doua greşeală cred că a fost demararea construcţiei a cinci reactoare aproape concomitent, ceea ce din punct de vedere financiar nici economia unei ţări dezvoltate nu putea să susţină", mai spune Valeca.


CEAUŞESCU, SFĂTUIT SĂ NU VINĂ ÎN VIZITĂ CA SĂ NU FIE IRADIAT
Deşi la alte obiective Ceauşescu făcea vizite frecvente, la institutul nuclear descinderile prezidenţiale au lipsit cu desăvârşire. Şerban Valeca spune că dictatorul ar fi vrut să  viziteze institutul în 1984, dar a fost sfătuit să nu o facă pentru că nu ar fi bine pentru sănătatea lui.

"Din ceea ce se discuta prin institut în acea perioadă vă pot spune că prin 1984 el a intenţionat să facă o vizită de lucru, dar a fost sfătuit de cei din anturajul său că este periculos pentru sănătatea sa. Aceste "sfaturi" erau false, deoarece în toată perioada de funcţionare a ICN  s-a efectuat şi se efectuează o monitorizare continuă a radioactivităţii atât în fiecare compartiment, cât şi pe tot amplasamentul şi nu s-a detectat nici o depăşire faţă de normele în vigoare", afirmă fostul director al Institutului.

Cât priveşte implicarea Elenei Ceauşescu, şi aceasta a fost minimă. Singura problemă de care s-a ocupat a fost cazarea inginerilor de la institut. Problemă pe care a rezolvat-o rapid: a tăiat-o de pe listă. "Elena Ceauşescu nu a avut o implicare directă în programul nuclear; ceea ce se discuta în institut era faptul că proiectul iniţial al institutului prevedea şi un campus cu vile pentru cercetători şi prin intervenţia ei directă aceste construcţii nu s-au mai realizat, angajatii fiind cazaţi în apartamente din Piteşti şi Mioveni", povesteşte Valeca.


BOMBA ATOMICĂ A LUI CEAUŞESCU, O BAZACONIE
Existenţa unui institut propriu de cercetări nucleare şi câteva declaraţii "nervoase" ale lui Nicolae Ceauşescu, plus o doză mare de dezinformare bine controlată au adus României suspiciunea că plănuieşte să construiască bomba atomică. Şerban Valeca spune însă că zvonul a fost o bazaconie.

"Aceste discuţii se pare că au avut la bază o declaraţie politică necontrolată şi nefondată a lui Ceauşescu, care, într-un context de încordare internaţio­nală, pe la începutul anului 1989, a declarat ceva de genul că dacă îl mai supără mult, şi aici se referea la un stat din fostul bloc comunist, ţara noastră poate costrui şi o bombă ato­mică. Doresc să informez opinia publică de faptul că în institutul de la Piteşti nu a fost derulat sau finanţat nici un program în acest sens. După 1990, am descoperit şi noi, cetăţenii de rând, că pro­babil Ceauşescu era sub o presiune internaţională care creştea pe zi ce trece şi aşa poate se explica acea declaraţie.

În orice caz, din păcate, declaraţii făcute aiurea de politicieni au mai fost şi după 1990, chiar reluând acest subiect, ceea ce a condus la o analiză solicitată de partea română prin 1993, subiectul fiind definitiv închis la nivelul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică de la Viena, orga­nism international care verifică neproli­ferarea armelor nucleare", afirmă Valeca, adăugând că opinia publică este sensibilă la subiecte de acest tip şi din cauză că domeniul nuclear "a intrat cu stângul" în constiinţa omenirii prin exploziile nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki, dar asigură că România nu a intenţionat să producă decât enegie nucleară pentru scopuri paşnice.