Vouă – Jurnal de umor ­ianuarie 1989

Meticulos din fire, Adrian Fetecău zis "Şefu’", liderul grupului Vouă, şi-a notat într-o agendă datele de spectacole pe care le-a susţinut alături de colegi de-a lungul carierei.

Pentru grupul Vouă, luna ianuarie a însemnat patru spectacole în trei oraşe. Cum deja toţi erau absolvenţi de facultate, proaspeţi ingineri, iar sistemul îi împrăştiase în minunata Republică Socialistă România prin binecunoscutele "repartiţii", băieţii făceau diverse artificii pentru a chiu­li de la locurile de muncă şi a-şi găsi săli în care să-şi spună textele. "Culmea-culmilor, reuşeam cu toate greutăţile de atunci – programul de muncă săptămânal includea sâmbăta ca zi lucrătoare – să ne adunăm la sfârşit de săptămână să ne ţinem spectacolele. Câte motivări găseam, câte trucuri şi delegaţii ca să lipsim de la locul de muncă sâmbăta!", îşi aminteşte Fetecău.

12 ianuarie – spectacolul nr. 503, Fieni – La Fabrica de Becuri din Fieni era repartizat unul dintre umoriştii grupului, Adrian Pătraşcu, zis "Biţă", care a aranjat un spectacol Vouă acolo.

13 ianuarie – spectacolul nr. 504, Videle – Şerban Drăguşanu, un alt umorist al grupului, era profesor la un liceu industrial din Videle. Aşa au ajuns umoriştii să ţină un spectacol în micul oraş din judeţul Teleorman.

14 ianuarie – spectacolele nr. 505 şi 506, Moreni – S-au ţinut prin aranjamentul lui Gelu Ocnaru, un membru al grupului Vouă originar din Moreni. "Directorul Casei de Cultură din oraş era fratele actorului George Mihăiţă şi el ne-a sprijinit să susţinem două spectacole acolo. Îmi aduc aminte că am fost cazaţi într-un hotel unde am îndurat un frig criminal. De fapt, era o regulă de bază: în hotelurile în care stăteam era un frig de neîndurat. Ne trezeam foarte de dimineaţă, luni, pentru că trebuia să prindem trenul, să ajungem la timp la servici. Eu şi Radu Gabriel, bunul meu prieten şi coleg de cameră în toţi aceşti ani, ne aprindeam, dârdâind de frig, câte o ţigară şi spuneam «Mă, le-aş suge sângele la comuniştii ăştia». Se ne mai încălzim şi noi...", încheie Fetecău agenda spectacolelor.

Tramvai de România
Cântec interpretat în spectacolele grupului Vouă
Muzică şi text: Ovidiu Mihăilescu

Şi stam şi mă gândeam în tramvai
Cât a crescut nivelul de trai
La noi, după al doilea război.

Tot ce-a fost vechi am dărâmat
Orânduirea veche s-a predat
Şi-n loc, am mai construit un bloc.

În fiecare cartier
Câte-o uzină şi-un şantier
Şi-un bloc, oriunde a fost destul loc.

Televizorul ne convinge
Că numai binele învinge
La noi, după al doilea război.

Şi spune-n ziar tot ce-au făcut...
Nici un prilej nu e pierdut
Să ştim, pentru cine muncim.

Iar vara ne mutăm la mare
O-ntreagă clasă muncitoare petrece
Strict până la ora zece.

E linişte şi disciplină,
În câte-un colţ de stradă o maşină
Albastră, veghează la liniştea noastră.

În ţări străine nu ne-am dus
Şi mai ales înspre apus
Nu-i bine să te duci în ţări străine.

Că-n Insulele din Bermude
Sunt nişte gropi adânci şi ude
Şi bărci, cu care nu te mai întorci.

N-am fost în Ţările de Jos
Că apa-i sus şi-i periculos
Când treci strada, poţi să te îneci.

Aşa că stăm şi ne gândim în tramvai
Cât a crescut nivelul de trai
La noi, după al doilea război.