Yasser Arafat, în vizită de lucru la Bucureşti

Nicolae Ceauşescu avea un program extrem de încărcat la începutul lunii iulie 1989. Se apropia întâlnirea la nivel înalt a Tratatului de la Varşovia, organizată la Bucureşti. Pentru a nu se simţi stin­gher, l-a chemat într-o „vizită de lucru" pe prietenul său Yasser Arafat, care sosise la 5 iulie în Capitală.

Nicolae Ceauşescu avea un program extrem de încărcat la începutul lunii iulie 1989. Se apropia întâlnirea la nivel înalt a Tratatului de la Varşovia, organizată la Bucureşti. Majoritatea foştilor tovarăşi din fruntea statelor comuniste fuseseră schim­baţi de „perestroika" gorbaciovistă, Ceauşescu aflându-se printre „di­nozaurii" sistemului comunist mondial.

Pentru a nu se simţi stin­gher, l-a chemat într-o „vizită de lucru" pe prietenul său Yasser Arafat, care sosise la 5 iulie în Capitală. Cei doi au discutat despre „pacea în lume" - în special în Orientul Mijlociu -, precum şi despre perspectivele de colaborare între România şi noul stat palestinian.

În legătură cu natura relaţiilor dintre România şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei circulau multe zvonuri în 1989. Cele mai multe erau alimentate de generalul-fugar Ion Mihai Pacepa, care după „trădare" şi-a scris memoriile în Statele Unite. Foarte multe informaţii sunt pure ficţiuni, elaborate cu scopul de a-i compromite pe Ceauşescu şi Arafat.

Prezentăm în continuare „varianta Pacepa" a prieteniei dintre cei doi lideri, cu menţiunea că selecţia textului aparţine redacţiei.

"- Amândoi vrem să influenţăm America în fa­voarea noastră. Cu toate acestea, metodele noastre sunt diferite, Tu, frate Arafat, foloseşti armele. Eu folosesc cuvintele.

- Lupta, frate Ceauşescu! Lupta înarmată şi teroarea sunt singurele lucruri pe care le respectă America.

- Tu, frate Yasser, ai fost aici în 1972 şi eşti aici şi acum. Vezi cu ochiul liber că nimic nu s-a schimbat în România între timp. Suntem tot aceeaşi ţară comunistă, unde proprietatea privată nu numai că e interzisă - e o ruşine. Dar occidentul mă iubeşte acum. Doi pre­şedinţi americani au venit în Ro­mânia de când am început ope­ra­ţiunea „Orizont", nici unul înainte.

Acum, numai în ultimii şase ani am pri­mit douăsprezece miliarde de $ în cre­dite occidentale - două miliarde pe an. Cu zece ani în urmă, cea mai im­por­tantă operaţiune de spionaj teh­no­lo­gic a României a fost scoaterea ilega­lă din America a porumbului hibrid. Acum, Bucureştiul ocupă un loc de frunte în cadrul Tratatului de la Var­şo­via în pri­vinţa achiziţionării de înaltă tehnologie prin spionaj din America.

- Chiar aşa e?

- Nu e numai ce cred eu, e şi ce mi-a spus de curând Brejnev.

- Uimitor.

- Înainte de a-mi începe opera­ţi­u­nea „Orizont" nu puteam exporta nimic în America. Tot ce făceam era să import tehnica lor avansată.

Acum, exporturile mele aproape îmi ega­lează importurile şi, peste zece ani, balanţa va fi de zece la unu în favoarea mea. Cu cinci ani în urmă, abia aveam o duzină de agenţi secreţi în America. Acum am de cinci ori pe-atât, incluzându-l pe ambasador, iar peste doi ani voi avea de zece ori pe-atât. Şi ce-a obţinut Amercia din toate asteaĂ Rahat, nimic altceva decât rahat.

Folosindu-şi amândouă mâinile, Ceauşescu a început să înfulece felii de roşii, ceapă şi brânză, meniul său preferat. Când se află cu prieteni apropiaţi preferă întotdeauna să-şi folosească de­ge­te­le în locul unei furculiţe. Aşa a făcu şi Arafat, care a profitat de pauză ca să înghită o baclava din care se scurgea sosul după ce o înmuiase într-un borcan cu miere. Mâncatul mierii direct din borcan este una din plăcerile sale de căpetenie."

Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roşii, Bucureşti,  Editura Venus, 1992, p. 33-34.