Azi se implinesc 140 de ani de la in-coronarea lui Carol I si 125 de ani de la proclamarea Regatului Roma-niei. ● Monarhia - punct si de la capat... ●Vernisaj - Din timpul lui Carol I
REGALITATEA
Astazi se implinesc 140 de ani de cand a urcat pe tronul Romaniei, la 10 mai 1866, domnitorul Carol I, fondandu-se astfel dinastia regala din Romania. Tot astazi sunt 125 de ani de cand a fost proclamat Regatul Romaniei, la 10 mai 1881.
Ramas in istorie ca fauritorul Unirii Principatelor Moldova si Tara Romaneasca la 1859 si al unor reforme viabile, Alexandru Ioan Cuza a cazut, totusi, in dizgratia clasei politice, ramasa cu unele sperante politice neimplinite. Inainte de a avea sansa de a renunta singur la tron, o conspiratie formata din conservatori si liberalii radicali l-a silit pe Cuza sa paraseasca tronul la 11 februarie 1866.
NAPOLEON SPUNE. Pus in situatia de a-i sfatui pe politicienii romani care voiau acum domn strain, Napoleon l-a recomandat pe fiul Printului Carol Anton de Hohenzollern. Il stia de mic, luase chiar parte la botezul Printului Carol si era un bun prieten al familiei princiare de Hohenzollern. Este drept ca romanii, condusi pentru intervalul scurt de timp de Locotenenta Domneasca (Lascar Catargiu, Nicolae Golescu, Nicolae Haralambie) si de un guvern provizoriu in frunte cu Ion Ghica, se gandisera la contele Filip din familia de Orleans, dar acesta a refuzat coroana. Sfatuit de Imparatul Napoleon, Ion Bratianu a ajuns la Düsseldorf, unde se afla Printul Carol Anton de Hohenzollern, oferindu-i pentru unul din cei patru fii tronul Principatelor. Coroana de la Bucuresti s-a potrivit insa doar Printului Carol, care, desi n-a primit binecuvantarea familiei sale cu toata inima, a plecat spre a conduce destinul acestui popor. A strabatut cu teama Austria, dusmana Prusiei la acea vreme, imbarcat la clasa a doua a trenului, sub numele de Carol Hettingen. Ajuns la Buzias, a asteptat 24 de ore vaporul care mergea in josul Dunarii. Cand a coborat pe malul romanesc, nimeni nu l-a cunoscut pe print. Cu franceza sa impecabila, Bratianu, care il insotise dintr-o intamplare fericita de la Paris, a reusit sa intermedieze intre Carol si romanii care il asteptau.
PRIMIREA. Scriitoarea Mite Kremnitz nota in cartea "Regele Carol al Romaniei" despre calatoria acestuia prin tara: "Caruta postei alerga in vrerea lui Dumnezeu; opt cai erau inhamati la ea si doi vizitii, amandoi calari, ii indemnau mereu la tot mai mare goana, scotand chiote si strigate si cu nesfarsitele lor bice pocnind intr-una peste cai. Franele si streangurile s-au rupt de mai multe ori in cursul noptii. (â¦) Tot la trei ceasuri se schimbau vizitiii si caii la conacuri".
Printului i-au trebuit 24 de ore sa strabata primul drum prin noua sa tara. Prin localitati era salutat de oameni de tot felul: cei care stateau in cerdacul frumoaselor case ori ale vilelor cladite in genul castelelor sau de oameni iesiti pe branci din bordeie, imbracati saracacios. In seara de 9 mai a ajuns la mosia Golesti, unde locuia familia cunoscutilor patrioti, Nicolae Golescu fiind chiar membru al Locotenentei Domnesti. La 84 de kilometri de Capitala, Printul Carol s-a odihnit o noapte inainte de a intra in Bucuresti.
Citește pe Antena3.ro
CAROL I ISI INVITA FRATII LA INCORONAREA SA CA REGE
|
Intr-o scrisoare adresata fratelui sau Friedrich, din 13 aprilie 1881, Carol I il invita pe acesta in Romania de ziua proclamarii regatului sau: "La 10/22 mai va avea loc sarbatoarea oficiala a proclamarii regatului, la care va fi reprezentata toata tara si intreaga armata. Este o sarbatoare mareata care va face epoca in istoria Romaniei, asa incat doresc enorm prezenta fratilor mei, i-am scris deja lui Leopold ca sa-l invit impreuna cu cei doi fii ai sai si iti adresez si tie aceeasi rugaminte. Sunt convins ca nu vei regreta sa fii de fata in ziua onorarii fratelui tau, cand va fi omagiat de poporul lui recunoscator". Fragmentul este extras din cartea "Carol I. Corespondenta privata" (Editura Tritonic). Sorin Cristescu a facut o intreprindere uriasa, ceva ce nimeni n-a facut pana la el: traducerea in romaneste a scrisorilor private ale lui Carol I, lucru cu atat mai greu cu cat scrisul regelui era in caractere gotice si cu cat traducatorul nu era germanist de formatie.
|