Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jurnalul Naţional continuă prezentarea argumentelor istorice în favoarea declarării zilei de 24 ianuarie ca zi de sărbătoare oficială a românilor.
Cum era de aşteptat, neînduplecaţii adversari ai lui Cuza Vodă au încercat să blocheze propunerea Brăescu. Cel mai pătimaş dintre anticuzişti, Dim. A. Sturdza, a cerut cuvântul spre a motiva împotrivirea, prin faptul că sunt şi alte zile importante de sărbătorit, dar că n-ar fi bine să se meargă din sărbătoare în sărbătoare; în final, el optând pentru sărbătorirea la nivel naţional doar a „ultimei” dintre zilele mari, anume 14 Martie – ziua proclamării Regatului Român, ştiut fiind cât de agreată va fi iniţiativa sa de Regele Carol I de Hohenzolern.
La o aşa obstrucţie, minată de vechi adversităţi politicianiste, senatorul Costin Brăescu a revenit la tribună:
„Faţă de cuvintele de acum ale dlui Sturdza, ... eu, dlor, cred că ziua de 24 Ianuarie, în care s-a decretat şi efectuat Unirea, aceea este data fundamentală a celorlalte fapte glorioase naţionale, şi precum inima tuturor românilor sărbătoreşte această dată, să se recunoască aceasta şi în mod oficial”.
În sensul propunerii, Brăescu a rostit un discurs pătruns de o înaltă vibraţie patriotică senatorul N. Voinov: „Nu avem decât să ne întrebăm de câte ori pe an punem fracul în mod oficial? Îl punem la 10 Mai, la 11 Februarie, la 11 Iunie, la 24 Aprilie; îl punem, dar mai de multe ori, pentru ca să manifestăm în mod vădit în fiecare din acele zile, devotamentul, respectul şi dragostea ce ne reprezintă acele zile.
Zic şi eu ca onor dl Sturdza, să nu întindem sărbătorile prea mult, ci să avem o singură zi, prin care să sărbătorim toate celelalte zile mari naţionale. Dar, după cum vedeţi, lucrurile nu se petrec astfel, şi, prin urmare, pentru ce propunerea colegului nostru dl Brăescu? D-sa propune a se sărbători în mod oficial şi zilele de 24 Ianuarie şi 14 Martie, după cum se sărbătoresc şi altele. Dl Sturdza mai zice că dacă este să sărbătorim aceste zile, apoi să se sărbătorească şi ziua votului naţional al Divanului ad-hoc, prin care s-a declarat Unirea. Şi eu pe lângă aceasta mai pot zice a se sărbători şi ziua votului împroprietăririi şi a emancipării ţăranilor; şi câte altele destul de însemnate...
Dlor, două sunt voturile care au sancţionat luptele noastre politice, şi mai cu seamă cel dintâi, cel de la 24 Ianuarie a fost decisiv, căci dacă nu se făcea Unirea, nu se putea face cel de-al doilea, de la 14 Martie. Prin urmare, nu e putinţă a ne uita la vârful unui monument, unui edificiu, dacă el nu ar avea pusă o temelie, o bază sănătoasă. Ziua de 24 Ianuarie este sărbătoarea cea mai mare a neamului românesc, este adevărata piatră unghiulară a edificiului nostru politic, a stării noastre de stat, dacă pot să mă exprim astfel.
Citește pe Antena3.ro
În această zi nu s-a preocupat lumea de persoane, nu s-a preocupat lumea de partide, nici de pasiuni, ci de ridicarea naţiunii române.
Niciodată n-am văzut în viaţa mea şi poate că dacă voi avea să trăiesc mulţi ani, nu voi mai vedea încă această voinţă spontanee şi întreagă a neamului românesc, ca aceea din 24 Ianuarie.
Prin alegerea unui om atunci, Unirea definitivă a Principatelor s-a făcut; căci când s-a dat votul în Divanul ad-hoc, atunci s-a manifestat numai o dorinţă, ca să ajungem la Unirea Principatelor, dar ea nu s-a făcut atunci. Declararea Divanelor ad-hoc a fost un vot ca să se ridice acest monument măreţ, dar n-a fost ridicarea însuşi a monumentului.
Prin urmare, eu mă unesc cu dl Brăescu şi cer ca votul de la 24 Ianuarie, care reprezintă Unirea definitivă a Principatelor, să se sărbătorească.
Acest vot este care a făcut o singură ţară românească din două provincii sau principate. Acest vot este care ne-a făcut pe noi ca să putem, constituindu-ne în Stat puternic, să aspirăm la emanciparea lui.
Iată data care trebuie să o serbăm, căci fără această dată istorică nu am fi avut niciodată ceea ce am avut pe urmă.
Dlor, mai mult decât atâta, acesta nu este un vot nici moldovenesc, nici muntenesc; acesta este un vot românesc. Votul de la 24 Ianuarie a început a se da întâi la Iaşi, la 5 ianuarie, fiindcă aşa a început să fie rândul de votare, dar acest vot în acelaşi moment a fost în inima bucureştenilor ca şi al ieşenilor, şi al Severinului ca şi al Dorohoiului, şi oricine a dat votul acesta de Unire a fost al Ţării Româneşti.
În adevăr, votul acesta s-a dat în Iaşi la 5 ianuarie şi în Bucureşti la 24 ianuarie, dar acest vot este data care a sancţionat Unirea. Aceasta a făcut pe 1866, aceasta a făcut regatul – şi împrejurările politice mă opresc, mă silesc ca să nu mai spun şi ce mai dorim (Unirea cea Mare – nota Neagoe); – dar în tot cazul aceasta ne va aduce întărirea neamului românesc. Căci cu cât ne-am unit, ne-am făcut mai tari şi putem conta pe dorinţele noastre. Graţie lui 24 Ianuarie, vom săvârşi şi alte fapte care trebuie să săvârşim.
De aceea, dlor, vă rog să binevoiţi a primi această dată de 24 Ianuarie ca data cea mai mare a istoriei românilor; căci ceea ce n-a putut face Ştefan cel Mare (cu barbă sau fără barbă); ceea ce n-a putut face Mihai Viteazul, care a vărsat atâta sânge pe câmpiile ţării, care a voit să facă ca o Coroană să fie pe capul românilor, 24 Ianuarie a făcut prin persistenţa noastră, prin voinţa spontanee a tuturor; şi când zic aceasta, vă rog să binevoiţi a crede că nu reclam vreo parte. Las meritul tuturor acelora care au fost mai puternici şi mai în poziţiune a da un serviciu în această cauză. Dar noi cu toţii, de la cel din urmă până la cel dintâi, spontaneu, fără nici o precugetare, fără a fi pregătiţi, am tresăltat de bucurie la votul de la 24 Ianuarie, şi regret că această zi a căzut în uitare...
Vă rog dar să binevoiţi a primi ca această propunere să meargă la secţii, şi sper că va fi admisă în unanimitate (semne de aprobări generale) precum în unanimitate a fost votul naţiunii române la 24 Ianuarie (aplauze), recunoscându-se aceasta ca cea mai mare zi a neamului românesc (aplauze)”.
va urma
