99 de pietricele

Canonul pe care preotul il impune este urmat cu strictete de catre credinciosii aflati la Schitul din apropierea satului Calugareni.

Troita din fata Schitului. Locul de rugaciune al credinciosilor care locuiesc acolo. In fiecare zi, rand pe rand, toti se roaga. Maria, o femeie modesta, sta pe iarba si se gandeste la Dumnezeu si boala care-i macina trupul de ani in sir. Epilepsia.

A fost la doctor, spune ea, dar nu a gasit vindecare. De cand se afla la Schit sustine ca nu a mai avut crize. Sta pe iarba, iar langa ea, in dreapta, se afla 99 de pietricele aranjate intr-un mod numai de ea stiut. Unele sunt puse in cateva gramajoare, altele sunt ordonate. Reprezinta rugaciunile si dorintele pe care trebuie sa le spuna zilnic. Nu vrea sa uite, ca nu cumva sa-i scape nici una nefacuta. Asa i-a zis preotul. Trebuie sa respecte cu sfintenie canonul daca vrea sa se simta mai bine. Zilnic trebuie sa inconjoare biserica de 33 de ori, iar troita de 99 de ori. 33 de lumanari trebuie aprinse. In timp ce se face ocolul bisericii si troitei trebuie spus in gand "Tatal Nostru", apoi cate o dorinta. Canonul tine 13 zile.

 Este femeie acum batrana. Copiii o ajuta cu ce pot. Ii mai dau bani, ii mai dau cate un dar pentru biserica. Ne spune ca acolo la Schit a inceput sa se vindece. "De mama, eu sunt de sapte ani la Schit. Inainte luam medicamente, dar nu se intampla nimic. Ma simteam foarte rau. Cadeam din picioare. M-am muscat singura de mana", ne-a povestit, aratandu-ne cicatricea de pe palma stanga, Maria Bursuc. "Am patit tot felul de nenorociri. Am avut piciorul in ghips. Era sa-mi omor copilasul. Era sa-i strivesc capul cand am cazut peste el", ne spune bucuroasa ca are cui sa-i impartaseasca nenorocirea prin care a trecut. De cand se afla la Schit spune ca a dat ceva bani pentru intretinere. Nu multi. Dupa posibilitatile pe care le are. Aproximativ 20.000 de lei pe zi, plus un persan pe care i l-au adus copiii. "De cand am venit aici nu am mai luat nici un medicament. Nu am mai avut nevoie pentru ca ma simt mult mai bine. Eu sunt din Moldovita. Am fost trimisa aici de preotii de acolo. Ei mi-au spus de locul asta. Acolo la mine, toti cunosc cazul meu."

DESTINE. Povestile de viata ale credinciosilor care stau la Schit sunt diferite. Motivele pentru care au venit acolo sunt de asemenea diferite. Doar modalitatea prin care spera se simta mai bine este aceeasi. Mariana T. este o tanara plina de viata.

Are 28 de ani si se afla de un an si jumatate in grija preotului Horga. Cum il vede "tipa", cand preotul indreapta mana spre ea: "tipa". "Asa se manifesta Diavolul din mine. Cand am venit aici nu puteam sa fac nimic. Nici acum nu pot. Dar dupa ceva timp am inceput sa fiu afectata de prezenta preotului si a crucii", ne-a povestit Mariana. "Eu am lucrat in croitorie timp de cinci ani, la Brasov. Simteam ca ceva nu e in regula cu mine. Ceva ma chinuia rau. Si acum simt acest lucru.

 La inceput nu am stiut ca voi ajunge aici. Am plecat de la serviciu. Am parasit postul pe care il aveam." Mariana crede ca decizia de a parasi serviciul i-a schimbat viata. A plecat impreuna cu mama si fratele inspre locasul preotului Horga. "Am plecat trei de acasa si am ajuns doi. Fratele meu a ramas la spital. Nu a mai putut veni cu mine." Tanara a inceput sa faca canoanele date de preot. Cand a venit ea, un canon tinea noua zile. Acum lucrurile s-au schimbat. "Rezultatul a fost ca am inceput sa tip foarte mult in timpul slujbelor. Si in timpul canonului. Asta nu de la inceput. Abia dupa luni in sir de stat aici. L-a mine, Diavolul s-a manifestat destul de repede. La alte persoane, el nu se manifesta decat dupa multi ani. Este ceva in noi. Nu pot sa spun cu exactitate ce. Este legat efectiv, este legat de noi. Pe mine ma face sa nu pot sa fac nimic. Chiar nu pot. Nu puteam sa muncesc, sa gandesc."

Pe de alta parte, localnicii din Valea Putnei vorbesc putin despre slujbele de dezlegari. O batranica ne-a povestit cu teama si prudenta despre persoanele care participa la slujbe. "De aici de la noi din zona nu vine nimeni la slujbele de dezlegari. Vin din satele invecinate si din alte localitati din tara. Nu stiu daca se vindeca. Depinde cum tin canonul, ce le zice sa faca preotul. Eu nu stiu mai multe, ca nu sunt bolnava. Vin oameni care au credinta."


FARMECELE AU ADUS-O LA CALUGARENI
"Ura si rautatea nu au margini, iar cea mai crunta razbunare asupra cuiva se face lovind in copii. Cand necazurile se tin lant fara nici o portita de scapare si cand rautatea din jur apasa sufletul nevinovat orice speranta este la Dumnezeu. Rugandu-ma la Dumnezeu sa ma dezleg daca sunt fermecata am ajuns la Calugareni. Este greu sa explic speranta redata de "ochii albastri ai parintelui Daniel". Cand am ajuns aici mi-am dat seama ca Dumnezeu exista si aici se scrie Evanghelia. Am avut confirmarea faptului ca am fost fermecata si am avut revelatia faptului ca trebuie sa lupt sa traiesc", scria intr-o scrisoare adresata preotului Horga o tanara de 27 de ani.

Continuare: Adulatorii intunericului