‘Ei au luat milioane si noi iaca ce-am ajuns’

La Asau nenorocirea a venit din doua parti. Pe de o parte si-a iesit Trotusul din albie si a lasat in urma o lunca spana, presarata cu resturi de case. Din cealalta parte, dinspre munte, au navalit peste oameni inconstienta si coruptia. Muntele despadurit n-a mai putut sa tina in frau suvoiul de apa si bolovani care s-a abatut peste case.

La Asau, la 5 kilometri de Comanesti, soseaua e malita, iar santul aduna acum apa dintr-un paraias ce curge in cascade prin ce a fost acum o saptamana o livada de meri. Dincolo de sosea, in usa garii, doua femei in varsta tac impreuna, cu mainile la gura, a necaz, mirare si neputinta. Asteapta ajutoarele promise. Ele au casele in partea cealalta a satului, peste liniile ferate.
Femeia mai tanara nu mai vrea sa vorbeasca despre noaptea de marti spre miercuri, cand tot muntele a vuit si apa le-a intrat in case pana la brau. Trotusul si-a iesit din albie si iesit a ramas. Ca l-a impins suvoiul care a venit dinspre munte si acum si-a mutat drumul chiar prin casele si curtile oamenilor.
"Ne-au promis ca ne ajuta. Au venit de la Primarie...", spune femeia si ofteaza. Pe deasupra trece un elicopter. "Dar ce sa facem noi cu o sticla de apa si un codru de paine? Sunt copii, cu ce-i hranim? Nu mai avem nimic. Multumim lu’ Dumnezeu ca am scapat cu viata. Munca noastra de o viata...". Un domn intre doua varste se da jos de pe un gard de beton care desparte soseaua de linia ferata. "La noi au venit ca suntem la sosea. Dar sunt sate izolate pe unde nu se poate ajunge. Asta e. Astia de au taiat padurea acolo sus sunt de vina", arata el spre muntele golas. De acolo a venit cea mai mare nenorocire.

SUB PIATRA. Un baiat in haine militare sapa de zor intr-o movila de mal ca sa dezgroape o poarta. Gardul nu se mai vede. Ca sa ajungi la el trebuie sa treci sapte munti de mal si alte sapte movile de pietre. El e din Oituz si a venit sa-si ajute rudele. Doua femei, mai la deal, scot cu galeata malul din beci. E plin de apa si o sa se lase casa. "Daca mai taie si in toamna asta termina cu tot. La urmatoarea viitura ne ducem cu totii. Vine muntele peste noi, nu numai apa." Si anul trecut a fost un suvoi, dar parca nu era asa de mare.. "Livada" a fost odata de meri. Acum e ingropata sub bolovani.
Casa de mai la deal e ingropata pe jumatate in mal. Oamenii n-au mai avut ce face si au lasat-o asa. Au plecat la rude in Targu Ocna. "Nu ni se va da absolut nimic. Poate apa si mancare o vreme. Dar altceva nimic, ca n-are statu’ bani. Macar de-ar veni sa ia pietrele astea de aici." Tanti Maricica e vaduva de 10 ani. Batrana nu mai conteneste cu hohotele. Sta langa peretele spart al casei pe care a ridicat-o ea si cu Toma al ei intr-o viata de om. Se intreaba mereu de ce a pedepsit-o Dumnezeu asa. "Of, tare mult am mai muncit!."
Incearca sa ridice dulapul prabusit ca sa arate covorul ei persan. Dar nu poate si hohoteste. "Am avut 15 puisori. Acu’ au ramas numai doi. O vinit apa din toate partile. Nu mai stiam ce sa fac. Of, Doamni ci tari mult am mai muncit!", si ochii albastri iar i se umplu de lacrimi. "O taiet dealu’ ista tat. Zi si noapti. Ci nu putem dorni noaptea de atata zbucium ci era aici. Duduia muntili. Sa le-am zas odata. Mi-o zas: «Taci matali din gura ca daca iti trasnesc una in cap mori aici si nu stie nimini di tini». Ei o luat milioani si noi iaca ci-am ajiuns". Batrana nu se poate opri din hohote. "Of, Doamne Isuse ce-ai facut cu mine? Ca tari mult am mai muncit. Cand intrai aici intrai in rai. Aveam flori, avem di toati"

TAIETORII. Oamenii se aduna din ce in ce mai multi. Merge zvonul ca a veni un microbuz cu ajutoare la gara. "Vrem sa ni se faca dreptate. A taiat tot, au castigat milioane. Si noi suferim acum din pricina lor." Autoritatile au venit, dar n-au urcat sa vada casele ingropate de mal si pietre. Oamenii si-au luat tot ce a ramas intreg si s-au refugiat in cladirea magazinului, care e mai inalta si unde n-a intrat apa. "Dar uite in ce dezastru suntem si ei vor sa urce iar la taiat padure. I-am zis aseara primarului. Dar nu-l intereseaza mafia lemnului. Au prins un amarat cu caruta. Dar nu ala era hotul al mare. Mafia aia de la Bucuresti e de vina. Acolo trebuie oprita."

SETEA

Inundatiile au taiat apa din conductele judetului Bacau. La marginea satului Boistea, langa Darmanesti, Raul Izvorul Negru a spart, acum aproape o saptamana, conducta de alimentare principala a judetului. Conducta avariata alimenta orasele Bacau, Onesti, Darmanesti si Moinesti, precum si localitatile din jurul acestor orase. Muncitorii de la Regia Apelor Natinale pe care i-am gasit la locul unde s-a spart conducta au declarat ca repararea conductei de apa va mai dura minimum trei zile. Problemele pe care acestia le intampina in reabilitarea conductei sunt lipsa materialelor necesare lucrarii precum si cantitatea mare de bolovani, bucati de stanca si trunchiuri de copac din jurul conductei care ingreuneaza accesul utilajelor in zona. Boistenii spun ca de treizeci de ani nu au mai avut loc inundatii de o asemenea amploare.

Dofteana: sinistratii care nu sunt

SUPARARE. La Dofteana, localnicii se plang ca nu au fost bagati in seama de autoritati

La Dofteana nu sunt deloc probleme. Sau sunt cativa, dar nu sunt afectati grav si oamenii s-au descurcat singuri in gospodariile lor. Totul a fost redus la nivel local. Sunt vreo sase case luate de apa, iar in altele a intrat doar apa. Asa spune primarul Costica Asaftei iesit in poarta, intr-o duminica dimineata precum orice alta duminica dimineata. Apa a intrat pana la sosea in sat. A maturat cateva gospodarii, a daramat casele de chirpici, a lasat mai mult de 100 de oameni sa doarma in mal si sa cerseasca un pahar cu apa. In case le balteste apa, in curti petrolul. O conducta trece chiar pe sub casele lor de pe malul Dofteanei si s-a spart. Lichidul negru tasneste din pamant si inteapa narile. "Daca scapa cineva un chibrit aici, sarim cu totii in aer. Sunt copii. Nu stii niciodata."

MALIT. Gheorghe Bos are 46 de ani si repeta intr-una ca a reusit sa salveze copiii. Iar copiii au reusit sa salveze doi catei. "Doua zile am stat in picioare cu apa pana la brau. Am stat flamanzi si n-a venit nimeni. Nu ne-au intrebat nici daca mai traim. Ca cica suntem rromi. Dar eu sunt roman, ca numa romaneste stiu vorbi." Oamenii ies care de pe unde stau si isi striga necazul. Nu i-a bagat nimeni in seama. S-au refugiat o vreme in dispensarul comunei, dar i-a dat afara femeia de serviciu ca faceau mizerie. Acum dorm in soproane, cu animalele laolalta. In fata casei Mariei Bos se opreste toata lumea. In picioare mai sta doar un perete. Vocile a cateva zeci de oameni sunt acoperite de un racnet. "Nu-i dati atentie. E un nebun. A innebunit si mai tare de la viitura. Am crezut ca murim aici", spune o femeie corpolenta, care tine doi copii de mana. "Nebunul satului" incepe sa arunce cu pietre in oameni.

CARTIERUL RROMILOR. Probleme mari n-au fost. Aceasta e doar o parte a satului unde primarul spune ca locuiesc rromi. Oameni care ar fi trebuit sa se mute de multa vreme de pe malul paraului Dofteana pe terenurile primite prin 1992 de la Primarie. Dar, spune primarul‚ ei au vandut terenurile si au ramas in casele de pe malul Dofteanei unde sunt amenintati la fiecare ploaie torentiala. Dar oamenii tot nu inteleg de ce au fost ignorati. "Daca suntem rromi si nu ne vor, nu inseamna ca trebuie sa fim lasati sa murim aici."