„Aici ne-am nascut, aici vrem sa murim"

Fara gaze, canalizare si apa curenta. Asa traiesc locuitorii din Craiovita Noua, Romanesti si Bordei, mahalale ale Craiovei. Nimeni nu stie cati sunt. Sunt insa o parte dintre cei 302.000 de craioveni care platesc impozite.

Vocea unui lautar sparge linistea unei dupa-amieze de marti a mahalalei Romanesti de la marginea Craiovei. Leana din mahala si-a luat barbat din Caracal. Acum se logodesc. Femeia este imbracata in rochie de mireasa si aranjata de rubedeniile ei. In jur, femeile danseaza. In fata portii, batrane cu mainile la gura, incercand sa isi ascunda mirarea. „Stam aici, tigani si romani, si ne intelegem bine. Mai ales ca majoritatea tiganilor sunt romanizati", povesteste Ecaterina. Femeia locuieste in zona din anii ’60. Cartierul este mult mai vechi. Primele case au fost construite la inceputul secolului trecut, pe pamanturile unui boier lui Nicolae Romanescu. Astazi, aproximativ 2.500 de familii isi duc zilele in praful drumului neasfaltat si in jurul cismelelor, singurele surse de apa potabila din zona. Nimanui nu pare ca ii pasa de aceste neajunsuri. Nici de faptul ca nu se prea ajung cu banii. Romanii traiesc din gradinarit, iar rromii, din vanzarea de fier vechi. Beau si danseaza impreuna la logodna fetei.

La o bere

La cateva case distanta de locul petrecerii, cativa barbati stau la o masa si beau bere. „Noi, toti tiganii de aici, ascultam de un bulibasa. Indiferent de ce neam suntem, rudari, lingurari. Bulibasa Zamfir Ion este cel care judeca pricinile mici. Zilele astea este plecat in Spania, la o judecata", spune unul dintre barbati. Romanestenii s-au nascut in mahala si nici nu vor sa o paraseasca. Au scoala si dispensar destul de aproape. Iar ei sunt multumiti. Li se tot spune ca vor avea canalizare si gaze. Din patru in patru ani. Au ajuns sa nu mai creada nici ei.

Venetia de Craiova

Singura legatura dintre mahalaua Craiovita Veche si centrul Craiovei pare a fi autobuzul 2b, innegrit de praf. Ca totul din jur. Doar uitandu-te pe biletul de autobuz iti dai seama ca mai esti in Banie. In rest se pot vedea doar strazi acoperite de balti si case incojurate de ape. Mahalaua pare o mica Venetie. Nu una fericita insa. Casele mici si pline de igrasie, locuite de romani, se invecineaza cu bordeiele joase ale rromilor. In locurile in care apa nu a reusit sa acopere strada se pot vedea pasii craiovenilor imprimati in pamantul murdar. Strazile nu sunt asfaltate. Oamenii ar fi vrut si ei gaze, canalizare si apa in casa. Dar daca nu le-a bagat apa in casa primaria, le baga Dumnezeu la fiecare ploaie. Inainte de Revolutie aveau canalizare. Dar apoi s-au construit case fara sa se tina cont de nimic, chiar si peste reteaua de canalizare. Astfel ca au ramas fara. Nici macar pompierii nu fac fata apei murdare din curtile si casele oamenilor. Construita in anii ’50, mahalaua este populata de oameni veniti de la tara sa munceasca in marile fabrici si uzine din Craiova. Acum, dupa ce acestea s-au inchis, traiesc de pe o zi pe alta. Din ajutoare sociale, din pensii. Cum pot. Nu-si doresc si nici nu mai asteapta mare lucru. „Nu mi-am mai platit impozitul de cativa ani. Sa vina ei aici sa vada ce conditii ne ofera. Nici nu au ce sa imi ia", povesteste Angela. Cu cizme in picioare, o batrana se chinuie sa intre in ograda ei. Femeia isi plateste intotdeauna darile catre stat. Chiar daca nu sta bine cu banii. In toate anotimpurile, viata ei in mahalaua Craiovita Veche este un calvar. Primavara si toamna ploua mult si ii intra apa in curte si in casa. Vara, mustele si alte insecte sunt peste tot, in timp ce iarna, umblatul prin curte sau pe strada inseamna o adevarata aventura. Apa ingheata si totul se transforma intr-un imens patinoar.

Cu purcelul in casa

In spatele strazilor cu romani, intri intr-o zona desprinsa parca din filmele de groaza. Case mici si fara garduri, cu usi rupte, prin care porcii intra nestingheriti in case. Copii negriciosi care se joaca prin baltile de pe strada. Parintii lor si-au construit bordeiele fara sa ceara sau sa obtina nici o aprobare. Nu au gaze, curent electric sau apa. In schimb au multi copii, de pe urma carora obtin un venit stabil, alocatia. In rest traiesc din ce pot. In principal furturi, prostitutie si fiare vechi. Sprijinita de casa, o femeie imbatranita prematur se plange de viata grea si amara pe care o duce. „Traim din fiare vechi. Da’ il dusera pa un baiat d-al meu la puscarie. L-au prins cand aduna fiare. Din curtea unei fabrici. I-au dat doi ani. Acum traim si noi cum putem", se vaita femeia. Chiar daca toti se plang ca nu au de nici unele, pe Strada Eliza Oprean, zisa si „Drumul oaselor" sau „Vestul salbatic" se mai aude, din loc in loc, cate un casetofon din ale carui difuzoare urla manelisti. Nu explica cum de au curent electric. In zona lor se poate orice.

Pe o straduta de la marginea mahalalei, o femeie negricioasa, inconjurata de o multime de copii, astepta rata. La o masa la crasma. Povesteste suparata ca locuieste la tara si ca vrea sa se mute si ea la oras, in Craiovita Veche. Dar... nu are noroc.

Cartierul Bordei, mahalaua cu vile si strazi noroioase

La iesirea din Craiova spre Bucuresti, sub nivelul drumului se vad acoperisurile unor case mici. Un drum serpuit si plin de praf face legatura cu soseaua. Oamenii din mahalaua Bordei folosesc insa scurtaturile. Astfel, la scoala aflata la cativa kilometri de cartier se ajunge trecand peste sinele de cale ferata. Un drum periculos, pe care micutii din mahala sunt nevoiti sa il faca zilnic. In zona nu exista canalizare, apa sau gaze. In afara de cateva case cu oameni norocosi. Stefania Gheorghe s-a mutat in mahala in urma cu 50 de ani. Pe atunci era o singura casa. S-a construit insa mult. Cele mai noi case sunt cele ale mai-marilor orasului. Locuinte de lux care contrasteaza cu restul bordeielor saracacioase. Oamenii spera ca datorita noilor vecini o sa o duca si ei mai bine. Cu cei vechi se inteleg bine. Chiar si cu rromii. Locuri de munca nu prea au. O parte dintre locuitorii mahalalei lucreaza pamantul la tara. Iar altii sapa fantani. De pe dupa porti se mai iteste cate un cap invesmantat cu basma sau cate o fata nebarbierita. Ne intreaba ce vrem. Si cand aud ca nu am venit sa le punem apa sau gaze se retrag in curtile lor.

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Romania mahalalelor

Bucurestenii de bordei

Popa Nan, mahalaua din inima Bucurestilor

23 August, satul de la capatul tramvaiului

Raiul cutitarilor cumintiti

Adio, Vadul Ungurului!

Copiii din Peninsula sunt facuti pentru alocatie

Tiganii au ajuns stapanii mahalalelor din Ploiesti

„Aici ne-am nascut, aici vrem sa murim"

Tiganii din Simileasca asteapta Marea Chefuiala

Mahalale vechi si noi in dulcili targ al Iesilor

A fost odata in Bucuresti...

„In mahala traiau si Bacovia si fratii Mafoame"