A facut blat cu viata

La 36 de ani s-a suit in trenul spre Bucuresti, a lasat doua fetite mici in urma si un sot care avea deja un copil din pantecele alteia. Au cautat-o, au pomenit-o, iar peste doi ani o declarau moarta. Doina a aparut la 30 aprilie 2004, in trenul de blatisti Oltenita - Bucuresti.

Doina Nedelcu, asa cum o mai cheama pentru cateva zile, pana isi schimba buletinul cu numele de fata, se mutase la scurt timp dupa nunta intr-un apartament din oras, din Giurgiu. Ce s-a intamplat in timpul casniciei si cum a ajuns sa ia bataie de la barbat nu vrea sa-si aduca aminte. „A aparut Doina asistenta!", se aude un barbat cu ziarul in mana care se indreapta spre dispensar. O stia tot orasul, era asistenta la dispensarul de la Fabrica de Zahar, dar mai facea cate o injectie prin vecini si la toti cei care o rugau le lua tensiunea. „Am avut un conflict cu mama referitor la copii si am plecat. Eram in concediu", sunt singurele vorbe pe care le mai rosteste despre ziua plecarii de acasa.

Spre Capitala

Au trecut 18 ani de atunci, 18 ani in care a vorbit o singura data cu mama ei, femeie in varsta acum, care se plimba cu greu prin casa cu ajutorul unui baston. Cat despre fete, Alina si Marilena, nu a stiut nimic de ele pana nu a ajuns din nou in Giurgiu si le-a gasit la casele lor si cu copii. La plecare aveau 10, respectiv 13 ani. Bunica a fost cea care le-a indrumat, le-a dus mai departe la scoala si le-a crescut.

Cu hainele de pe ea, Doina s-a suit in trenul care mergea la Bucuresti, cu gandul sa stea acolo o vreme. La Giurgiu nu mai avea trai. Barbatul se incurcase cu o eleva pe care o tinusera ei in gazda. Cand a luat femeia drumul Capitalei, „eleva" avea deja primul copil cu sotul ei. „Am plecat la o fosta colega, eram in deruta, eram deprimata", isi aminteste Doina Nedelcu.

Al doilea sot

A stat acolo numai doua saptamani, caci in casa colegei l-a intalnit pe actualul ei sot, un prieten care venise sa ajute la inchiderea unui balcon.

S-a mutat imediat la el si apoi, la scurt timp, au plecat impreuna la tara, la Afumati. Sotul muncea la Fabrica de Mobila Pipera, avea un salariu care le ajungea la amandoi, asa ca Doina nu prea a avut de muncit. „Am lucrat trei ani ca femeie de serviciu la un bloc.

Apoi, dupa Revolutie, cand sotul a intrat in somaj, a inceput sa faca menaj in casa unei familii de medici din Capitala. Numai vineri si sambata si cu o remuneratie decenta, ca si acum s-ar mai duce la sfarsit de saptamana pentru banii astia. Se mai ocupa acasa cu impletit pulovere, crosetat macrameuri, avea comenzi de la diverse magazine.

Fara acte de identitate

La foarte putin timp inainte de evenimentele din decembrie 1989, Doina era pregatita sa vina inapoi acasa. „In toamna lui ’89 am sunat la maica-mea. Eram pregatita sa vin a doua zi. Dar au fost neintelegeri." Si asa a ramas femeia in Bucuresti, si-a luat o casa cu noul sot la Afumati.

In ’88 ii expirase buletinul de identitate si mai mult de asta s-ar fi intors la Giurgiu. Dar s-a legitimat cu livretul militar la nevoie. Cu toate ca nu prea a fost nevoie... In 1990, la primele alegeri din Romania de dupa Revolutie, Doina s-a dus la vot, dar nu a intrebat-o nimeni daca are vreun act la ea. „In ’90, prima oara, l-am votat pe Ion Iliescu. M-a intrebat strada unde stau, dar pe cuvant daca m-a intrebat cineva de buletin sau de livret."

A fost data in urmarire generala, la investigatii, mai ales dupa ce s-a intors acasa sora ei de la Timisoara. Cea care a facut toate demersurile pentru a o gasi.

Doina a sunat-o o singura data, imediat dupa ’89. „Am sunat dupa Revolutie la ea, dar numai i-am auzit vocea si am inchis. Era in viata."

Amintiri dintr-o poza de nunta

Sotul Doinei a murit in urma cu vreo doi ani. „Pentru mine a fost mort din 1986", spune Doina. Asta pentru ca avea deja un copil cu alta cand Doina s-a hotarat sa paraseasca Giurgiu. „Era gravida cu el cand a venit la mine in casa. Eu am dus-o la spital, eu am ajutat-o sa duca copilul la Vidra, de unde l-a infiat cineva", spune si acum cu amar in glas femeia. Si daca asta ar fi tot. Pentru copilul alteia, barbatul umbla cu pachetele si hainute, iar pentru cele doua fete, nimic. In plus, mai incasa si batai, asa, fara motiv. „Dupa ce am plecat eu a mai facut vreo doua fete cu el." Liliana Nedelcu, caci s-a casatorit intr-un tarziu cu sotul Doinei, pe care l-a tinut pana la moarte. „Ea deja umbla cu unul, cu altul si el ii spunea: «Du-te cu cine vrei si unde vrei, numai adu-mi medicamente»." Asa a murit primul sot al Doinei, de cancer, dupa ce a lasat in urma un apartament cu care s-a ales Liliana. Cat despre cele doua fete ale Lilianei, pe una o tine Marilena, fata cea mica a Doinei. „Unde sa o las, amarata…", spune Marilena despre sora vitrega.

Intoarcerea cu trenul de blatisti

Era intr-o vineri cand mergea ca de obicei la familia de medici la care facea curat. „Acolo, statia de tren s-a desfiintat si mergeam cu nasu’. Intr-o statie, la Titan Sud, au venit jandarmii si mascatii", povesteste Doina despre momentul in care au gasit-o. Era un control de rutina, dar cum nu avea buletin si nici mutatie au intrebat-o cum o cheama. „Nedelcu Marioara, am spus ca in buletin. Va mai cheama si Doina au intrebat? Ati locuit asa, asa... Stati la masina pana terminam." Avea de gand sa se intoarca luna viitoare, in jur de 10, pentru buletin, pentru medic de familie, pentru a-si face iesirea la pensie. „Era si ziua mamei, dar nu stiam daca mai traieste."