Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostul campion mondial american, considerat unul dintre cei mai
străluciţi şahişti din istorie, a încetat din viaţă la vârsta de 64 de
ani, într-un spital din Reykjavik (Islanda). Personaj controversat,
Bobby Fischer lasă în urmă amintirea unui jucător excepţional. • VIDEO
Fostul campion mondial american, considerat unul dintre cei mai străluciţi şahişti din istorie, a încetat din viaţă la vârsta de 64 de ani, într-un spital din Reykjavik (Islanda). Personaj controversat, Bobby Fischer lasă în urmă amintirea unui jucător excepţional.
Omul căruia îi plăcea să spună că tot ceea ce îşi poate dori este să joace şah şi-a dobândit celebritatea în 1972, la Reykjavik, când a devenit campion mondial în faţa sovieticului Boris Spasski. Victoria clară obţinută împotriva deţinătorului titlului, în ceea ce la vremea respectivă a fost numit "Meciul secolului", a pus capăt supremaţiei sovietice în şahul internaţional, făcând rapid înconjurul lumii.
CONTROVERSE. Întâlnirea nu a fost lipsită de peripeţii şi s-a aflat chiar în pericol de a nu se disputa. Nemulţumit de premiul pus în joc, americanul a ameninţat că nu va juca, rezolvarea venind de la un om de afaceri britanic, care a dublat fondul de premiere, până la 250.000 de lire sterline, o sumă uriaşă în acei ani. Meciul a început bine pentru campion, Spasski conducând cu 2-0 după primele două partide. Pe prima a câştigat-o la tabla de joc, iar pe cealaltă prin neprezentarea lui Fischer, care a anunţat că se retrage din cauza condiţiilor de joc. După ce adversarul i-a acceptat pretenţiile, întâlnirea a continuat într-o altă sală, iar Fischer a câştigat finalmente cu 12,5 la 8,5 puncte, devenind al 11-lea campion mondial din istorie. Ajuns brusc o celebritate mondială, americanul nu a mai participat la nici un turneu oficial până în 1975, când trebuia să-şi apere titlul în faţa lui Anatoli Karpov (Rusia). Fischer a pus nu mai puţin de 64 de condiţii privind acest meci, cea mai importantă dintre ele, aceea ca la scorul de 9-9 să-şi păstreze titlul, fiind respinsă de Federaţia Internaţională. În consecinţă, americanul s-a retras, Karpov fiind declarat campion al lumii la "masa verde". Timp de aproape 20 de ani Fischer s-a autoizolat de lumea şahului, dar nu a încetat să se proclame campion, pentru că nu a pierdut niciodată titlul.
NECAZURI. Numele său a revenit brusc în actualitate în 1992, când a acceptat să-l înfrunte din nou pe Spasski în "Revanşa meciului secolului". Întâlnirea a avut loc la Belgrad, în ciuda embargoului ONU asupra Iugoslaviei. Fischer nu a ţinut cont de avertizarea autorităţilor americane cum că participarea sa la acest meci este ilegală, l-a învins pe Spasski cu 10-5 şi a încasat un cec de 3,3 milioane de dolari. Meciul de la Belgrad avea însă să-i schimbe definitiv viaţa. În timpul unei conferinţe de presă a fost filmat în timp ce scuipa pe Ordinul în care Departamentul de Stat îi interzisese să joace, iar pe numele său a fost emis un mandat de arestare pentru încălcarea embargoului. Din erou naţional, Fischer a ajuns un paria în SUA, a căror politică nu a încetat nici un moment să o critice.
AMINTIRI
"Când am început să joc şah, ruşii erau nişte eroi pentru mine. Cele dintâi cărţi de şah pe care le-am studiat erau ruseşti. Îmi aduc aminte că prima oară când ruşii mi-au menţionat numele aveam 13 ani. Spuneau că sunt un tânăr talentat, dar publicitatea din jurul meu îmi va dăuna caracterului"
Bobby Fischer - fost campion mondial la şah
CARACTERIZARE
"Stilul lui Fischer a fost întotdeauna unul pur ofensiv. În 1972, când am câştigat prima partidă, era într-o poziţie defensivă. Ar fi putut obţine remiza fără probleme. Dar el a vrut să câştige, a încercat să schimbe cursul meciului şi a riscat prea mult. Asta l-a costat. De aceea a pierdut"
Boris Spasski - fost campion mondial la şah
Omul căruia îi plăcea să spună că tot ceea ce îşi poate dori este să joace şah şi-a dobândit celebritatea în 1972, la Reykjavik, când a devenit campion mondial în faţa sovieticului Boris Spasski. Victoria clară obţinută împotriva deţinătorului titlului, în ceea ce la vremea respectivă a fost numit "Meciul secolului", a pus capăt supremaţiei sovietice în şahul internaţional, făcând rapid înconjurul lumii.
CONTROVERSE. Întâlnirea nu a fost lipsită de peripeţii şi s-a aflat chiar în pericol de a nu se disputa. Nemulţumit de premiul pus în joc, americanul a ameninţat că nu va juca, rezolvarea venind de la un om de afaceri britanic, care a dublat fondul de premiere, până la 250.000 de lire sterline, o sumă uriaşă în acei ani. Meciul a început bine pentru campion, Spasski conducând cu 2-0 după primele două partide. Pe prima a câştigat-o la tabla de joc, iar pe cealaltă prin neprezentarea lui Fischer, care a anunţat că se retrage din cauza condiţiilor de joc. După ce adversarul i-a acceptat pretenţiile, întâlnirea a continuat într-o altă sală, iar Fischer a câştigat finalmente cu 12,5 la 8,5 puncte, devenind al 11-lea campion mondial din istorie. Ajuns brusc o celebritate mondială, americanul nu a mai participat la nici un turneu oficial până în 1975, când trebuia să-şi apere titlul în faţa lui Anatoli Karpov (Rusia). Fischer a pus nu mai puţin de 64 de condiţii privind acest meci, cea mai importantă dintre ele, aceea ca la scorul de 9-9 să-şi păstreze titlul, fiind respinsă de Federaţia Internaţională. În consecinţă, americanul s-a retras, Karpov fiind declarat campion al lumii la "masa verde". Timp de aproape 20 de ani Fischer s-a autoizolat de lumea şahului, dar nu a încetat să se proclame campion, pentru că nu a pierdut niciodată titlul.
NECAZURI. Numele său a revenit brusc în actualitate în 1992, când a acceptat să-l înfrunte din nou pe Spasski în "Revanşa meciului secolului". Întâlnirea a avut loc la Belgrad, în ciuda embargoului ONU asupra Iugoslaviei. Fischer nu a ţinut cont de avertizarea autorităţilor americane cum că participarea sa la acest meci este ilegală, l-a învins pe Spasski cu 10-5 şi a încasat un cec de 3,3 milioane de dolari. Meciul de la Belgrad avea însă să-i schimbe definitiv viaţa. În timpul unei conferinţe de presă a fost filmat în timp ce scuipa pe Ordinul în care Departamentul de Stat îi interzisese să joace, iar pe numele său a fost emis un mandat de arestare pentru încălcarea embargoului. Din erou naţional, Fischer a ajuns un paria în SUA, a căror politică nu a încetat nici un moment să o critice.
AMINTIRI
"Când am început să joc şah, ruşii erau nişte eroi pentru mine. Cele dintâi cărţi de şah pe care le-am studiat erau ruseşti. Îmi aduc aminte că prima oară când ruşii mi-au menţionat numele aveam 13 ani. Spuneau că sunt un tânăr talentat, dar publicitatea din jurul meu îmi va dăuna caracterului"
Bobby Fischer - fost campion mondial la şah
CARACTERIZARE
"Stilul lui Fischer a fost întotdeauna unul pur ofensiv. În 1972, când am câştigat prima partidă, era într-o poziţie defensivă. Ar fi putut obţine remiza fără probleme. Dar el a vrut să câştige, a încercat să schimbe cursul meciului şi a riscat prea mult. Asta l-a costat. De aceea a pierdut"
Boris Spasski - fost campion mondial la şah
Devenise paranoic
Bobby Fischer a murit din cauza unei afecţiuni la rinichi. În luna noiembrie, presa spaniolă dezvăluise că fostul campion mondial fusese spitalizat din cauza unor grave probleme de sănătate şi că prezenta semne evidente de paranoia. El va fi înmormântat într-un mausoleu în forma unei ture de şah, aşa cum a fost ultima sa dorinţă. După meciul cu Spasski, din 1992, nu s-a mai întors niciodată în SUA, unde fusese emis un mandat pe numele său. A călătorit însă peste tot în lume, neîncetând să critice politica guvernului de la Washington. El a primit ca pe o veste extraordinară atacul terorist asupra Turnurilor Gemene din New York, de la 11 septembrie 2001, şi a declarat că, "dacă SUA nu-şi va schimba politica externă, va trebui să fie distrusă". El a cerut uciderea preşedintelui Bush şi şi-a exprimat speranţa că, în urma unei lovituri de stat, în SUA va ajunge la putere un guvern militar care îi va executa pe liderii comunităţii evreieşti şi care va închide sinagogile! Sunt declaraţii cu atât mai surprinzătoare, cu cât Fischer era el însuşi evreu! Logic, după toate aceste reacţii, SUA i-a revocat fostului campion paşaportul, în 2003. Un an mai târziu, el a fost arestat pe aeoroportul din Tokyo, în timp ce încerca să plece în Filipine, deoarece se legitimase cu un document care-şi pierduse valabilitatea. În acelaşi an a renunţat la cetăţenia americană şi s-a căsătorit cu preşedinta Federaţiei de Şah din Japonia, cu care trăia de patru ani. De teamă să nu fie deportat, în ianuarie 2005 Fischer a solicitat cetăţenia germană, care i-a fost însă refuzată. Salvarea a venit din partea Islandei, care a decis să-i acorde cetăţenia din motive umanitare, astfel că a putut să se mute definitiv la Reykjavik. El a continuat să-l atace pe preşedintele Bush, iar despre Japonia a afirmat că este o marionetă a SUA.
Stea căzătoare
Născut la 9 martie 1943, la Chicago, într-o familie de evrei, Fischer a luat prima oară contact cu şahul la şase ani. În scurt timp Bobby devenea un adversar de temut pentru jucătorii mai vârstnici. Primul rezultat notabil l-a obţinut la 13 ani, când a devenit cel mai tânăr campion de juniori din istoria şahului american. Doi ani mai târziu se impunea şi la seniori, performanţă pe care avea să o repete de şapte ori. 1969-1972 a reprezentat perioad
a sa de glorie, încheiată cu titlul suprem. Până la finală, americanul şi-a spulberat de o manieră categorică toţi adversarii: 6-0 cu Taimanov (URSS), 6-0 cu Larsen (Danemarca) şi 6,5-2,5 cu Petrosian (URSS). Din păcate, după victoria obţinută în faţa lui Spasski, Fischer a dispărut de pe firmament, deşi avea doar 29 de ani.
Era aşteptat în România
În acest an, Bobby Fischer ar fi trebuit să vină în România, pentru un meci demonstrativ împotriva lui Boris Spasski, la Turneul Regilor de la Bazna. Cei doi au păstrat mereu legătura, iar în 2005 Spasski i-a făcut o vizită la Reykjavik, împreună cu alţi şahişti, încercând să-l determine să se întoarcă în competiţii. Prezent anul trecut la Eforie, la Open-ul Romgaz, Spasski şi-a adus aminte de întâlnirea de la Belgrad, din 1992, disputată în condiţiile speciale ale embargoului asupra Iugoslaviei: "Trecuseră 20 de ani de la primul nostru meci. Bobby a găsit acolo un sponsor generos. Am jucat de plăcere şi, deşi am pierdut din nou, tot m-am ales cu 2,65 de milioane de euro. Banii aceia au dispărut repede, iar Bobby s-a ales cu o interdicţie de a părăsi SUA".
