Absurdă, actuală… “Camera de hotel”

Camera de hotel. Locul în care te poţi îndrăgosti, locul aventurilor amoroase sau al crimelor pasionale, locul marilor mistere, dar cel mai adesea locul tuturor vacanţelor.

Spectacol - Nebunia cea de toate zilele

Camera de hotel. Locul în care te poţi îndrăgosti, locul aventurilor amoroase sau al crimelor pasionale, locul marilor mistere, dar cel mai adesea locul tuturor vacanţelor.

Nu o să vorbim despre tot ce se poate întâmpla într-o cameră de hotel în mod obişnuit, ci despre “Camera de hotel”, un spectacol în regia lui Alexandru Dabija, adaptat după un text omonim ce poartă semnătura lui Barry Gifford. Din distribuţie fac parte nume mari ale teatrului românesc: Marcel Iureş, Dorina Lazăr, Liana Mărgineanu, Mircea Constantinescu, Pavel Bartoş, Antoaneta Zaharia.

O piesă de teatru care pune problema unui subiect sensibil, frumos, dar totodată profund şi complicat: tema copilului. Trilogia “Şmecherii”, “Pana de curent” şi “Doamna Kashfi” deschide cu o singură cheie uşa unei drame: un copil mort, unul invizibil, altul prezent. Momentele de duioşie, de nebunie, de delicateţe, de dragoste dau viaţă camerei de hotel “603”, o cameră improvizată, în ideea unui decor simplu, în care accentul cade pe replicile ce contureză în scurt timp portrete de personaje.

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

“Şmecherii”. Povestea a doi posibili criminali (Marcel Iureş şi Mircea Constantinescu), care se întâlnesc în aceeaşi cameră de hotel cu o prostituată “majoretă” (Antoaneta Zaharia), acuzată de omorârea unui copil, dorită de amândoi. Boca. Un personaj complex interpretat de Marcel Iureş. Un personaj ce surprinde psihologia unor sentimente precum trădarea, dragostea, teama, violenţa, suferinţa. Toate încap în povestea de viaţă a lui Boca, ce se dezvăluie prin momente pline de duioşia amintirilor din adolescenţă.

“Pana de curent”. Înfăţişează tabloul unui cuplu tânăr, care are un copil imaginar – “Gândăcelul”. Ea e afectată de “moartea copilului”. El, în încercarea de a restabili echilibrul, vine împreună cu soţia la New York, pentru a consulta un specialist. Crize şi gesturi de nebunie jucate impecabil de Antoaneta Zaharia alături de momentele de tainică înţelegere a unui soţ iubitor. O poveste cu lumini şi umbre care vine să demonstreze că dragostea poate(?) salva o problemă psihică.

“Doamna Kashfi”. Povestea unei mame moderne care are un copil retardat. Problema nu este suferinţa acestui copil. Ea vine la vrăjitoarea Kashfi, în căutarea unor explicaţii paranormale legate de moartea mamei sale. O bunică se întoarce din morţi pentru a asigura viitorul nepoatei sale. Cheia de la bancă… banii trebuie să ajungă neapărat în mâinile copilului. Momente uşor comice cu Dorina Lazăr şi Paula Niculiţă în ritm de dans, într-un moment în care viaţa şi moartea se întâlnesc pe aceeaşi stradă. O piesă de teatru care jonglează cu imaginarul şi realul, cu fantomaticul şi misterul, cu personaje ce vin parcă din altă lume, dar care îţi par cunoscute, o întâlnire cu o doză de nebunie la care rămâi indiferent. Te ridici de pe scaunul sălii Teatrului Odeon, aplauzi cu putere şi prima replică pe care o ai este: Doamne, de unde vin nebunii ăştia? Dar cine zice că nebunia nu este spectaculos de frumoasă? Teatrul absurdului e din ce în ce mai real şi mai contemporan, indiferent de epoca în care a fost scris…