Aceeaşi poezie a tentativei de stare normală

Viaţa lui Adrian Păunescu povestită de Andrei Păunescu
Jurnalul lui Adrian Păunescu - necesitate, şansă, condamnare (98)
___________________________

19 aprilie 1987 - Paştele
Respirăm împreună aerul înroşit al primei zile de Paşti. Sărbătoarea ouălor sfinţite se întâmplă tot în casa noastră. Aceeaşi prieteni, la care se adaugă o altă familie de intelectuali de rasă din Calea Moşilor, Rodica şi Alexandru Chiriacescu. Aceeaşi poezie a tentativei de stare normală.

20 aprilie 1987 - Manolescu şi Simion despre Săraru
Începe ultimul meu trimestru de licean. Clasa a XII-a a trecut mai repede decât toţi anii de până acum. Zi călduroasă şi plină de drumuri. Mai întâi, am fost să îi luăm Andreei haine pe măsură, cu A.P. şi Bobi, la "Romarta”, apoi doar eu şi tata am traversat oraşul până la Casa Scânteii, unde l-am întâlnit pe directorul de producţie al tipografiei, domnul Coman, un om extraordinar, căruia A.P. i-a şi dedicat atâtea versuri în cărţi.

În faţa Casei Scânteii, A.P. se întâlneşte şi discută cu Nicolae Manolescu şi cu Eugen Simion. Ulterior, coboară din biroul său de la revista "Magazin” pe care o conduce, mai tânărul critic Alex ştefănescu. I-am telefonat pe interior să-l invit jos, la întâlnirea cu cei doi titani, ştiind cât de mult doreşte să îi fie apropiat lui Nicolae Manolescu. Întrucât nu a răspuns, am urcat şi l-am luat personal din biroul său.

A.P. îl întreabă pe N. Manolescu de ce se ambiţionează să nu scrie nici un rând despre proza lui Dinu Săraru. Obiectivitatea literară merită sacrificată doar pentru satisfacţia de a-l ignora pe un contemporan cu altă atitudine politică? - întreabă A.P. Domnul Manolescu răspunde destul de sec, dorind să încheie un subiect care nu-i place: fiindcă n-are talent! A.P. continuă: dar de Bujor Nedelcovici ai scris şi continui să scrii. Crezi, într-adevăr, că Săraru nu are talent, iar Bujor Nedelcovici are atâta, cât să-l ai mereu în vedere?

Da, Bujor Nedelcovici e mai talentat decât Săraru - concluzionează criticul. A.P. le spune celor doi arhitecţi de ierarhii literare că, de fapt, ei nu vor să-l recunoască pe Săraru în literatura română, încăpăţânându-se să-l ignore, doar pentru că au o părere proastă despre omul Dinu Săraru.

Ceea ce contează foarte puţin sau n-ar trebui să conteze deloc, în construcţia adevăratei critici şi istorii literare, mai ales când subiectul a scris "Nişte ţărani” sau "Clipa”.

Înjurături pline de politeţe
Următorul obiectiv al zilei este Centrul de Acupunctură al domnului Florin Brătilă. Doar eu şi A.P. suportăm binefacerea acelor. Apare domnul Marian Felăr, evreul simpatic, care face teoria că mai greu decât banii şi gloria se obţine dragostea femeilor. De aceea se şi adresează familiei Păunescu - mărturiseşte el. Din păcate, nu este ceva transmisibil. Tot la doctorul Brătilă în cabinet îl întâlnim şi pe bizarul personaj, dar practician de excepţie, doctorul Mătasă. Ne spune la întâlnire şi la despărţire formulele magice "Hai salut!” şi "Hai pa!” La prima întrevedere dintre doctorul Mătasă şi A.P., era să iasă cu bătaie.

Doctorul Brătilă l-a invitat pe prietenul său să-l cunoască pe poet, cei doi s-au întâlnit, iar doctorul Mătasă, aflând că suntem interesaţi să trecem împreună cu toată familia pe un regim alimentar naturist, i-a spus lui A.P.: "Dar dumneata ce mănânci, domnule?” Replica lui A.P. a venit, dură şi promptă: "Mănânc... !" De unde modul ăsta de a vorbi? Purtaţi-vă cuviincios!” Din nefericire, cel ce avea să ne devină, imediat, un foarte bun prieten, l-a înţepat pe A.P. cu acul de acupunctură exact în vârful degetului, astfel încât doctorul Brătilă a trebuit să-l ia repede şi să-l ascundă în alt cabinet, ca să nu iasă cu victime. Înjurătura politicoasă nu e o noutate. Nichita Stănescu spunea uneori "Haideţi sictir!”

În acelaşi Centru de Acupunctură se petrece şi întâlnirea dintre A.P. şi Horia Moculescu, compozitor care n-a scăpat de campania dură, dusă de "Flacăra”, împotriva muzicii uşoare de proastă calitate, condimentată cu texte penibile şi apariţii scenice ridicole. Până să întindă compozitorul mâna, o doamnă s-a repezit, fulgerător, la gâtul poetului, sărutându-l. Moment în care domnul Moculescu a început să vorbească despre superioritatea medicinei tradiţionale în faţa celei alopate. Femeia era soţia compozitorului.

Inginerul Valeriu Popa ne aşteaptă acasă la noi, citind din publicaţiile tehnico-ştiinţifice, care mereu îi populează servieta diplomat. E bucuros că ne vede venind îmbujoraţi de la tenis. Am corupt-o la sportul alb şi pe Domniţa ştefănescu.

O analizează bioenergetic pe Andreea şi ne recomandă porţii zilnice de câteva seminţe de dovleac neprăjite, împotriva viermilor intestinali. Marele bioenergetician îi face şi nişte masaje la încheieturi, pentru că fetiţa e destul de mică (la naştere a avut 2700 de grame şi 47 de centimetri) şi ar putea exista riscul să rămână minionă, ca şi mama ei.