Adevărata faţă a Satanei

Victor Piţurcă se bate în instanţă cu nişte bătrânei pentru 500 mp de teren, obţinuţi cu nişte documente cel puţin ciudate. Surprinzător, Satana, cum este poreclit antrenorul, se luptă cu cei care deţin titlul de proprietate pentru acea parcelă şi nu cu cel care i-a vândut bucata de pământ. Piţurcă s-a lansat într-o adevărată ofensivă judiciară împotriva tuturor celor implicaţi, atacându-le dreptul la moştenire şi documentele valabile care le atestă proprietatea asupra terenului.

Victor Piţurcă a cumpărat în 1994 un teren pe Strada Ion Creangă, vizavi de blocul în care locuia, undeva în apropierea Palatului Parlamentului. În 2008, el a deschis o acţiune în instanţă împotriva a opt persoane, moştenitorii terenului, care i-ar fi încălcat drepturile. Piţurcă s-a adresat instanţei la câteva luni după ce actualii proprietari au obţinut documentele necesare construirii unui bloc pe acel teren. Adică, exact în momentul în care terenul a căpătat valoarea maximă de piaţă.


POVESTEA LOTULUI
Terenul a aparţinut lui Traian Georgescu, care a decedat în 1957, fraţii acestuia împărţindu-şi în părţi egale terenul. O treime a ajuns la moştenitorii surorii lui Georgescu, printre care şi Adrian Simionescu, unul dintre cei patru copii ai femeii. Acesta a primit deci un sfert din partea mamei sale, adică 1/12 din întreg. Acesta este însă punctul de plecare al scandalului în care este implicat fostul selecţioner.

După ce Simionescu a trecut în lumea celor drepţi, soţia sa ar fi lăsat averea prin testament soţilor Buzea. Terenul moştenit de cei doi Buzea a fost vândut lui Piţurcă. Printr-o eroare însă, în loc de cota de 1/12 din teren, aşa cum era corect, un certificat de moştenitor menţionează o cotă de 1/2. Eroarea apare în documentul notarial din 1986, act prin care nevasta lui Adrian Simionescu a făcut succesiunea după soţul ei. Menţiunea făcută de notarul public Daniela Milea este nu numai eronată, dar şi ilegală, pentru că terenul fusese expropriat de stat în 1985 şi nu putea face obiectul documentului notarial. La momentul dezbaterii succesiunii, acea bucată de pământ devenise deja proprietatea statului român. Strada intrase într-un plan de modernizare gândit de Ceauşescu, pe acest teren urmând să se construiască un dispensar medical, motiv pentru care oamenii au fost expropriaţi.

Trebuie spus că şi ceilalţi moştenitori ai unor bucăţi din terenul respectiv au încercat să facă menţiuni notariale cu privire la această proprietate, dar notarii au refuzat acest lucru tocmai pentru că terenul fusese expropriat.

ATAC PE FLANCURILE JUSTIŢIEI
La mijlocul anului trecut Victor Piţurcă a declanşat o adevărată ofensivă în instanţă împotriva tuturor celor implicaţi în această cauză, mai puţin împotriva celor de la care a cumpărat terenul. Acţiunea legală firească pentru cineva în situaţia sa ar fi fost aceea de a-l chema în judecată tocmai pe vânzător.

Conform actelor depuse de antrenorul naţionalei la instanţă, soţii Buzea i-au vândut un teren de aproape 500 mp moştenit de la soţia lui Adrian Simionescu. Aşa cum se vede însă din documente, aceştia nu aveau acest drept. Ba, mai mult, familia Buzea a susţinut că a avut în posesie terenul, deşi acesta a fost expropiat cu mulţi ani înainte. După cum demonstrează chiar actele depuse de Piţurcă în instanţă, exproprierea nu numai că a avut loc, dar statul român i-a despăgubit pe cei care locuiau în 1985 la acea adresă cu un apartament şi bani. Pentru a face posibilă tranzacţia, Buzea şi Piţurcă au susţinut în faţa notarilor că din cei 500 mp doar 100 ar fi fost expropriaţi. Altfel, faptul că statul român preluase proprietatea asupra terenului făcea imposibilă vânzarea-cumpărarea.

În acest moment însă, opt bătrâni s-au trezit târâţi prin instanţe de Victor Piţurcă, acesta contestându-le dreptul la moştenire, respectiv solicitând anularea restituirii făcută de Primăria Municipiului Bucureşti (PMB), dar şi contractul prin care bătrânii au vândut terenul în 2000 către SC Comat Electrisam SA.

De altfel, din acest conflict, pierzători sunt actualii proprietari ai terenului, care nu pot construi nimic până Piţurcă nu termină procesul. O variantă ar fi fost să vină la negocieri cu antrenorul. Indiferent de cota de proprietate care îi va fi recunoscută lui Piţurcă, investitorii nu îşi pot finaliza proiectul decât dacă fac cumva să cadă la învoială cu selecţionerul.


UN CONTRACT DUBIOS
Contractul dintre Victor  Piţurcă, în calitate de cumpărator, şi familia Buzea, vânzător, prezintă câteva probleme. Prima şi cea mai curioasă este că în 1994 contractul a fost încheiat pe baza unui certificat notarial emis cinci ani mai târziu - mai exact, la 7 februarie 1999. Evident, această succesiune nefirească a evenimentelor nu are decât o singură explicaţie: unul dintre cele două documente este fals.

Cea de-a doua problemă este menţiunea, repetată, că terenul "nu a trecut în patrimoniul statului". Fapt nereal, pentru că terenul fusese expropriat printr-un decret de la mijlocul anilor '80. Documentele pe care chiar Piţurcă le-a adus în instanţă atestă că s-au plătit despăgubiri celor care locuiau acolo la momentul exproprierii.

A treia menţiune dubioasă este aceea că impozitele ar fi fost plătite la zi de familia Buzea, fapt contrazis de documente eliberate de PMB. Astfel, în 1998, moştenitorii terenului au solicitat PMB o adeverinţă care să ateste cine sunt proprietarii acelui teren, document care le era necesar pentru vânzarea proprietăţii. PMB nu identificase la acea adresă ca proprietari familia Buzea, deşi, aşa cum se sunţine în contract, ei ar fi plătit impozitul la fel ca orice proprietar. Ba, mai mult, prin acel document, Primăria dovedeşte că proprietar era înscris, la mai mult de zece ani de la deces, Adrian Simionescu. Pe scurt, Buzea nu-şi îndeplinise obligaţia de proprietar de a achita impozitele până la momentul vânzării, anul 1994, aşa cum se menţionează în contractul lui Piţurcă.


DATE INCERTE
Soţia lui Adrian Simionescu a decedat în toamna anului 1991. Familia Buzea a primit în urma testamentului un apartament oferit de statul român ca urmare a faptului că terenul şi casa din Strada Ion Creangă au fost expropriate.

După şase luni de la preluarea moştenirii după soţia lui Simionescu - respectiv, apartamentul -, soţii Buzea au revenit la biroul notarial de stat al Sectorului 5 şi au cerut să li se elibereze un alt certificat de moştenitor pentru terenul din Strada Ion Creangă. În acest certificat eliberat în august 1992 se face referire la o adeverinţă eliberată de Regia Autonomă Imobiliară RA (actuala Administraţie a Fondului Imobiliar din cadrul Primăriei Capitalei). Adeverinţa are un număr de ordine imediat anterior celei eliberate celorlalţi moştenitori atunci când aceştia au revendicat terenul. O foarte stranie coincidenţă, dar un argument legal convenabil soţilor Buzea, respectiv lui Piţurcă, pentru că ordinea adeverinţelor îi favorizează în cazul unui proces în justiţie.

Faptul că soţii Buzea nu au ştiut iniţial de terenul din Ion Creangă şi abia după aceea au revenit la notariat ridică semne de întrebare cu privire la pretenţia că aceştia ar fi avut în folosinţă neîntreruptă terenul, aşa cum se menţionează în contractul lui Victor Piţurcă.

Şi mai ciudat este faptul că acelaşi birou notarial de stat a eliberat, în 1993, un alt certificat de moştenitor pentru acelaşi teren în favoarea a două femei, rude ale lui Adrian Simionescu, care nu au ştiut că soţia acestuia a lăsat un testament. Numai că, potrivit procedurilor notariale, dacă certificatul de moştenitor din august 1992 pe care soţii Buzea l-au prezentat la vânzare către Victor Piţurcă ar fi existat, rudelor lui Simionescu li se refuza întocmirea unui document pentru aceeaşi bucată de pământ.


"Eu sunt un cumpărător de bună-credinţă... Am plătit banii pentru acel teren şi nu vreau decât ce e al meu. Eu am încredere că justiţia îşi va face treaba. Dar cine are interes de mă întrebaţi de terenul ăsta?"
Victor Piţurcă, antrenor