Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prima sărbătoare din Postul Crăciunului este Intrarea in biserică a Maicii Domnului. Se sărbătoreşte totdeauna la 21 noiembrie şi este prima zi din post in care se face dezlegare la peşte.
Prima sărbătoare din Postul Crăciunului este Intrarea in biserică a Maicii Domnului. Se sărbătoreşte totdeauna la 21 noiembrie şi este prima zi din post in care se face dezlegare la peşte.
Astăzi Biserica marchează momentul in care Fecioara Maria, copilă fiind, a fost dusă la templu de părinţii ei, ca o răsplată a implinirii rugăminţii lor de a avea un copil. Informaţii privind naşterea, viaţa şi adormirea Fecioarei Maria s-au transmis pănă la noi prin unele texte atribuite Apostolilor, care au fost sintetizate intre secolele VII-IX, de Sfăntul Maxim Mărturisitorul, Epifanie Monahul şi Sfăntul Simeon Metafrastul. Sfănta Scriptură, tradiţia Bisericii, impreună cu scrierile Sfinţilor Părinţi sunt izvoarele preţioase din care aflăm principalele fapte din viaţa celei care l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu.
CONSACRAREA. Evenimentul aducerii la templu a Fecioarei Maria este relatat astfel de Epifanie Monahul şi Preotul in lucrarea "Cuvănt despre viaţa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi anii ei": "Cănd Maria s-a făcut de trei ani, părinţii ei au adus-o la Ierusalim şi au infăţişat-o Domnului cu daruri; şi a primit-o pe ea şi darurile preotul Ioada, zis Barachia, tatăl lui Zaharia. Şi preoţii s-au bucurat şi, rugăndu-se, au binecuvăntat pe Ioachim şi pe Ana şi pe copila Maria, iar ei s-au intors la Nazaret. Iar cănd a făcut şapte ani, părinţii au dus-o iarăşi la Ierusalim şi au dăruit-o Domnului ca afierosire (consacrare) pentru toate zilele vieţii ei. Şi făcănd ei aceasta, după puţin timp Ioachim, tatăl ei, s-a săvărşit fiind, cum se spune, in vărstă de optzeci de ani. Dar Maria nu se depărta de la templu zi şi noapte. Şi Ana, lăsănd Nazaretul, a venit la Ierusalim şi era impreună cu fiica ei, Maria. Şi a mai trăit doi ani, după care a murit in vărstă de şaptezeci şi doi de ani".
PROFEŢIRE. Sfăntul Maxim Mărturisitorul istoriseşte astfel ducerea la templu a Fecioarei Sfinte: "Cănd cea care avea să hrănească pentru noi pe Hristos Dumnezeu ce urma să se nască din ea, a trecut de vărsta prunciei şi a avut trei ani, fericiţii ei părinţi au adus-o la templu, la Templul lui Dumnezeu. Şi acolo au inchinat-o lui Dumnezeu, aşa cum făgăduiseră inainte de naşterea ei. Au adus-o cu slavă şi cinste, după cum se cuvenea. Fecioare multe mergeau inainte insoţind-o cu făclii strălucitoare, după cum vestise incă de la inceput impăratul şi prorocul, strămoşul neprihănitei fecioare, spunănd: «Aduce-se-vor Impăratului fecioare in urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie»; căci prorocul a spus de mai inainte aceasta cu referire la aducerea la templu şi cu referire la fecioarele care mergeau inainte şi o insoţeau".
HRÃ...NITÃ... DE INGER. Iar despre vieţuirea Fecioarei acolo, acelaşi Sfănt Maxim scrie că nu se poate vorbi indeajuns, că limba omenească este "găngavă", neputincioasă in a spune totul despre calităţile sufleteşti ale minunatei Fecioare. Totuşi, autorul spune că "prezenţa ei in Templu va rămăne mai nevăzută, şi creşterea sa minunată, şi sporirea cu cugetul mai adăncă, şi ea primea invăţătura desăvărşirii de la ingerul, hrănitorul ei; am spune chiar mai mult că prin harul Sfintei Treimi ea sporea crescănd in statură şi in har, aşa cum spune Evanghelistul despre Fiul ei (Luca2, 40); inainta prin creşterea staturii pe măsura hranei cu care se hrănea, iar in cele duhovniceşti pe măsura călăuzitorului ce ii fusese dat prin harul lui Dumnezeu şi prin ocrotirea arhanghelului; pentru că lucrurile stăteau astfel incăt pentru cea hărăzită să cuprindă in sănul său firea dumnezeiască cea necuprinsă, lucrarea sa să fie mai adăncă decăt firea".
Astăzi Biserica marchează momentul in care Fecioara Maria, copilă fiind, a fost dusă la templu de părinţii ei, ca o răsplată a implinirii rugăminţii lor de a avea un copil. Informaţii privind naşterea, viaţa şi adormirea Fecioarei Maria s-au transmis pănă la noi prin unele texte atribuite Apostolilor, care au fost sintetizate intre secolele VII-IX, de Sfăntul Maxim Mărturisitorul, Epifanie Monahul şi Sfăntul Simeon Metafrastul. Sfănta Scriptură, tradiţia Bisericii, impreună cu scrierile Sfinţilor Părinţi sunt izvoarele preţioase din care aflăm principalele fapte din viaţa celei care l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu.
CONSACRAREA. Evenimentul aducerii la templu a Fecioarei Maria este relatat astfel de Epifanie Monahul şi Preotul in lucrarea "Cuvănt despre viaţa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi anii ei": "Cănd Maria s-a făcut de trei ani, părinţii ei au adus-o la Ierusalim şi au infăţişat-o Domnului cu daruri; şi a primit-o pe ea şi darurile preotul Ioada, zis Barachia, tatăl lui Zaharia. Şi preoţii s-au bucurat şi, rugăndu-se, au binecuvăntat pe Ioachim şi pe Ana şi pe copila Maria, iar ei s-au intors la Nazaret. Iar cănd a făcut şapte ani, părinţii au dus-o iarăşi la Ierusalim şi au dăruit-o Domnului ca afierosire (consacrare) pentru toate zilele vieţii ei. Şi făcănd ei aceasta, după puţin timp Ioachim, tatăl ei, s-a săvărşit fiind, cum se spune, in vărstă de optzeci de ani. Dar Maria nu se depărta de la templu zi şi noapte. Şi Ana, lăsănd Nazaretul, a venit la Ierusalim şi era impreună cu fiica ei, Maria. Şi a mai trăit doi ani, după care a murit in vărstă de şaptezeci şi doi de ani".
PROFEŢIRE. Sfăntul Maxim Mărturisitorul istoriseşte astfel ducerea la templu a Fecioarei Sfinte: "Cănd cea care avea să hrănească pentru noi pe Hristos Dumnezeu ce urma să se nască din ea, a trecut de vărsta prunciei şi a avut trei ani, fericiţii ei părinţi au adus-o la templu, la Templul lui Dumnezeu. Şi acolo au inchinat-o lui Dumnezeu, aşa cum făgăduiseră inainte de naşterea ei. Au adus-o cu slavă şi cinste, după cum se cuvenea. Fecioare multe mergeau inainte insoţind-o cu făclii strălucitoare, după cum vestise incă de la inceput impăratul şi prorocul, strămoşul neprihănitei fecioare, spunănd: «Aduce-se-vor Impăratului fecioare in urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie»; căci prorocul a spus de mai inainte aceasta cu referire la aducerea la templu şi cu referire la fecioarele care mergeau inainte şi o insoţeau".
HRÃ...NITÃ... DE INGER. Iar despre vieţuirea Fecioarei acolo, acelaşi Sfănt Maxim scrie că nu se poate vorbi indeajuns, că limba omenească este "găngavă", neputincioasă in a spune totul despre calităţile sufleteşti ale minunatei Fecioare. Totuşi, autorul spune că "prezenţa ei in Templu va rămăne mai nevăzută, şi creşterea sa minunată, şi sporirea cu cugetul mai adăncă, şi ea primea invăţătura desăvărşirii de la ingerul, hrănitorul ei; am spune chiar mai mult că prin harul Sfintei Treimi ea sporea crescănd in statură şi in har, aşa cum spune Evanghelistul despre Fiul ei (Luca2, 40); inainta prin creşterea staturii pe măsura hranei cu care se hrănea, iar in cele duhovniceşti pe măsura călăuzitorului ce ii fusese dat prin harul lui Dumnezeu şi prin ocrotirea arhanghelului; pentru că lucrurile stăteau astfel incăt pentru cea hărăzită să cuprindă in sănul său firea dumnezeiască cea necuprinsă, lucrarea sa să fie mai adăncă decăt firea".
Protoevanghelia lui Iacob
"Descoperirea sau protoevanghelia lui Iacob" scrie despre copilăria Maicii Domnului: "Iar copilei i se adăugau zilele ei. Iar cănd s-a făcut copila de doi ani, Ioachim a zis: «Să o ducem la templul Domnului cum am dat făgăduinţa pe care am făgăduind-o, ca să nu trimită Domnul după noi şi să fie neprimit darul nostru!». Şi a zis Ana: «Să aşteptăm pănă la trei ani, ca să nu caute după tată sau mamă!». Şi a zis Ioachim: «Să aşteptăm». Iar cănd s-a făcut de trei ani copila, a zis Ioachim: «Să chemăm fiicele neintinate ale evreilor şi să ia fiecare făclie şi să stea cu ea aprinsă ca să nu se intoarcă inapoi, şi inima ii va fi robită de templul Domnului!». Şi au făcut aşa pănă ce au urcat in Templul Domnului. Şi a primit-o preotul Domnului sărutănd-o şi binecuvăntănd-o şi a zis: «Mărit-a Domnul Dumnezeu numele Său in toate generaţiile. Căci prin tine va arăta in zilele de pe urmă Domnul izbăvirea Sa fiilor lui Israil!»". In aceeaşi apocrifă (evanghelie necanonică) a lui Iacob se mai spune că, atunci cănd Fecioara a implinit 12 ani, arhiereul şi preoţii templului nu ştiau ce să facă cu ea, neindrăznind să o oblige să se căsătorească pentru că se ştia felul ei sfănt de a vieţui şi minunile care se arătaseră pe timpul slujirii ei la templu. Dar nici in templu nu mai avea voie să rămănă, după legile in vigoare. Atunci au hotărăt ca sorţii să aleagă cărui bărbat cucernic să fie incredinţată spre grijă, intrucăt era orfană de amăndoi părinţii.
Şi sorţii au căzut asupra lui Iosif, bărbat in vărstă şi credincios, care a luat-o la casa sa şi a avut grijă de ea ca de cele două fiice ale lui. Apoi se ştie cum Fecioarei i s-a incredinţat, datorită sfinţeniei sale, misiunea de a-L naşte de la Duhul Sfănt pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Fecioara devenind, cum spune o căntare, "biserică sfinţită şi rai duhovnicesc", mijlocindu-ne nouă măntuirea.
ASCULTÃ...TOARE
"Iar Maria, ajunsă orfană de amăndoi părinţii şi lipsită de purtare de grijă, nu ieşea din templul Domnului, iar dacă avea nevoie de ceva, cerea numai de la Elisabeta, căci locuia aproape de ea"
INŢELEAPTÃ...
"Pe cănd trăia Ioachim, tatăl ei, invăţase să scrie in ebraică iar singură fiind era iubitoare de invăţătură, pe care o prindea uşor, ostenindu-se şi zăbovind in dumnezeieştile scripturi, in lucrul lănii, inului, mătăsii şi al fibrelor de «byssos»; iar in inţelepciune şi in inţelegere era mai presus decăt toate tinerele de vărsta ei, aşa cum spusese strămoşul ei Solomon, grăind cu adevărat despre ea: «Femeie vitează cine va putea găsi?»"
Epifanie Monahul
Şi sorţii au căzut asupra lui Iosif, bărbat in vărstă şi credincios, care a luat-o la casa sa şi a avut grijă de ea ca de cele două fiice ale lui. Apoi se ştie cum Fecioarei i s-a incredinţat, datorită sfinţeniei sale, misiunea de a-L naşte de la Duhul Sfănt pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Fecioara devenind, cum spune o căntare, "biserică sfinţită şi rai duhovnicesc", mijlocindu-ne nouă măntuirea.
ASCULTÃ...TOARE
"Iar Maria, ajunsă orfană de amăndoi părinţii şi lipsită de purtare de grijă, nu ieşea din templul Domnului, iar dacă avea nevoie de ceva, cerea numai de la Elisabeta, căci locuia aproape de ea"
INŢELEAPTÃ...
"Pe cănd trăia Ioachim, tatăl ei, invăţase să scrie in ebraică iar singură fiind era iubitoare de invăţătură, pe care o prindea uşor, ostenindu-se şi zăbovind in dumnezeieştile scripturi, in lucrul lănii, inului, mătăsii şi al fibrelor de «byssos»; iar in inţelepciune şi in inţelegere era mai presus decăt toate tinerele de vărsta ei, aşa cum spusese strămoşul ei Solomon, grăind cu adevărat despre ea: «Femeie vitează cine va putea găsi?»"
Epifanie Monahul
Citește pe Antena3.ro
