x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Afacerea "Feodot" şi căinele Grind

0
07 Iul 2007 - 00:00
Afacerea


Intr-o dimineaţă, soţia unui anume Ion Costea se prezintă la şeful postului de miliţie din comună şi reclamă dispariţia, peste noapte, a soţului ei.

- Nu ştiu unde s-o fi dus, dar e ceva necurat la mijloc!, zise femeia, străngăndu-şi mai bine colţurile basmalei.
- S-o fi dus la... Ştii tu mai bine unde! Ce să mai zic?, strecură o aluzie plutonierul Anghel.

Ion Costea era cunoscut ca hoţ, aşa-zis "din obişnuinţă". Fura ce găsea, fapt pentru care intrase de mai multe ori in conflict cu legea.
- Mi-ar fi spus, zău!, căută Maria să-l convingă. N-a mai pus măna, hăt...!
- Lasă, lasă... spuse plutonierul, cu un gest moale. Crezi că noi dormim?
- Nu zic, dar cu Ion al meu s-a intămplat ceva necurat. Asta-i presimţirea mea de femeie! Bun-rău, e bărbatul meu şi trebuie să-i vin in ajutor. Pănă acum ar fi venit acasă...
- Ce te face să crezi că s-ar fi intămplat ceva?
- Aseară, pănă să se culce, bolborosea intruna: "Las’, că-i arăt eu!...". L-am intrebat care-i oful, dar n-a fost chip să-i scot o vorbuliţă. M-a păndit pănă am adormit, apoi cine ştie unde s-o fi dus...

- A avut vreun conflict cu cineva?
- Nu. Voia să intre şi el in răndul oamenilor.
- Atunci?
- Nu ştiu. Dar ceva rău s-a intămplat. Inima nu mă inşală...
Mişcat, şeful de post face investigaţii şi află că Ion Costea fusese văzut pe la miezul nopţii ducăndu-se la deal, unde erau viile. Cineva auzise un ţipăt care i se păruse a fi de om.

"Te pomeneşti că nu-i a bună...", găndi şeful de post. "Le-o fi prins careva la struguri!"
Hotări o scotocire in vii şi il găsi. Ion Costea era intr-o viroagă, cu capul plin de sănge. Mort! Lăngă el, un sac de iută, cu nişte struguri...
Strugurii, şapca
şi şperaclul

Plutonierul Anghel incepu cercetările. Aproape in fiecare vie era căte o colibă in care sătenii stăteau noaptea şi, uneori, ziua, şi işi păzeau strugurii. Controlănd colibele, subofiţerul găsi in uşa uneia, ce aparţinea lui Dode Ailenei, un şperaclu, iar lăngă uşă - şapca victimei! Anghel işi trimise repede ajutorul să raporteze evenimentul la judeţ, pentru a veni echipa operativă. Pe Dode Ailenei il chemă pentru interogatoriu.
- Sunt nevinovat, vă rog să mă credeţi! Se tăngui acesta. Azi-noapte nu am fost la vie...
- Dacă ai ceva pe conştiinţă e mai bine să spui... E omeneşte, l-ai prins la struguri sau cănd a vrut să deschidă uşa colibei! Uite şperaclul! Ion ne-a mai dat de lucru cu şperaclul lui. Ştie tot satul...

- Am auzit, dar eu nu l-am văzut ieri...
- Azi-noapte!, incercă să-l corecteze subofiţerul aspru.
- Nici azi-noapte. De trei zile nu l-am văzut. Vă rog să mă credeţi! spuse omul, plecănd capul. Aseară m-am imbătat. Am dormit in şură...
- Şi soţia?
- ...In casă, cu fetele!


Deci, Ailenei nu avea un alibi la capitolul justificarea timpului. Supoziţia se baza pe ideea că soţia lui nu putea şti ce făcuse soţul ei in şură peste noapte...
- N-ai cum să te aperi, zise plutonierul. Te acuză şi şapca lui Costea rămasă lăngă uşa colibei. Acolo l-ai lovit? De ce nu eşti sincer?
- Să spun că l-am lovit eu? De ce, dacă nu l-am atins măcar o dată cu un deget?..., privi Ailenei la şeful de post cu un aer nevinovat.
- Dar despre strugurele ăsta ce ai de zis?, scoase subofiţerul un ciorchine dintr-o pungă.
Era un strugure parfumat, cu boabe mari, părguite.
- Gustă!, il indemnă Anghel.
Ailenei, după ce privi strugurele, luă o boabă.
- "Napoleon"!... incuviinţă din cap, ronţăind boaba de strugure.
- E de la dumneata din vie!, il ţintui Anghel cu privirea.
- Da. Numai eu am soiul ăsta! zise Dode cu măndrie.
- Şi atunci?
- Eu nu l-am omorăt! Altcineva...
- Cine?
- Căutaţi-l. Eu n-am nici o legătură cu... Credeţi-mă!...


Faimosul căine poliţist

Oricăt ar fi negat Dode Ailenei, şeful de post, in acea fază a cercetărilor, nu se putea "dezlipi" de el. Toate "drumurile" duceau la Dode. După ce il lovise pe Costea, acesta - rănit - mai parcursese, in noapte, incă patru sute de metri pănă in viroaga unde fusese găsit.
Sosi şi echipa de cercetare, al cărei şef era căpitanul Roman. După ce Anghel ii raportă datele culese, căpitanul zise:
- O dilemă criminalistică! Toată suma de date acumulate pănă acum converge spre Dode Ailenei. Ceva nu este, totuşi, in regulă. Dacă el ar fi făcut acest "pas" indiferent căt de beat ar fi fost, n-ar fi lăsat la locul faptei şapca şi şperaclul victimei. Sunt "probe" acuzatoare... Instinctul de conservare i-ar fi dictat să le inlăture, aşa cum ar fi trebuit să procedeze şi cu strugurii care au fost găsiţi in sacul lui Costea: să-i inlocuiască, din moment ce numai el ii are, Hm, Napoleon! E ceva ciudat la mijloc!...
- Şi care ar fi calea de rezolvare?, intrebă incet şeful de post.
- Grind. Faimosul nostru Grind. Din ceea ce mi-a raportat ajutorul dumitale, am intuit că afacerea este delicată şi l-am cerut. Trebuie să sosească din clipă in clipă. Este un căine minunat...
Conversaţia lucrătorilor de miliţie fu intreruptă de sosirea unui autoturism. Din el sări vesel Grind! Prieten la cataramă cu căpitanul Roman, căinele veni la ofiţer. Şi amăndoi incepură un pic de joacă... Acest respiro ii dădu şefului de post prilejul să admire din nou căinele. Armonios, proporţionat şi musculos, cu alură suplă şi degajată şi cu reacţii de animal vioi şi deştept. Inalt, peste standard, urechi ridicate, de căine-lup...
- Gata, Grind! Interveni conductorul lui, plutonierul Micu. N-am venit aici să ne jucăm...


Mai avem treabă.

Căinele inţelese vorbele şi veni supus, căutăndu-i privirea cu insistenţă. Era un semn prevestitor că era dispus, incepănd cu acea clipă, să-şi ajute prietenii.
- Hai, băiatule!, il recompensă Micu cu o măngăiere. După ce termini treaba, am să te las liber căt doreşti. Ştiu că te simţi bine aici, la ţară. Aer curat, sănătate...
Grind scănci. Uitănd de joacă şi de măngăieri, căinele intră in atmosfera dinaintea misiunii... Fu ca o agitaţie ascunsă. După ce il măngăie scurt, Micu ii dădu urma de miros de lăngă cadavru. Grind adulmecă şi plecă, fără comandă, să le arate prietenilor săi ultimul drum al omului care zăcea in viroagă.
Se indreptă prin vii in direcţia colibei lui Dode Ailenei.
- Ce ne facem dacă se opreşte la colibă, lăngă şapcă?, strecură şeful de post, care incă nu-şi putea lua găndul de la proprietarul colibei.
- Nu ştiu, să vedem!, refuză căpitanul orice anticipare.
Căinele parcurse vreo cincizeci de metri pe aceeaşi direcţie, apoi devie in dreapta, spre viile din coama dealului.
- Ce face?, intrebă plutonierul Anghel mirat.
- Ştie el..., ii şopti Micu.
După aproape o sută de metri pe noua direcţie, Grind se opri pe o alee de iarbă dintr-o vie, nu departe de coliba acesteia. Aici incepu să se invărtă in jurul unui loc şi să scăncească, aruncănd căte o privire speriată stăpănului său.
- Trebuie să găsim urme de sănge!, interpretă Micu reacţia animalului. La fel ca lui Ringo, părintele său, lui Grind nu ii place mirosul de sănge.


Urmele asasinului in vie

Intr-adevăr, uităndu-se cu atenţie pe pămăntul uscat, cu smocuri de iarbă, cei trei văzură mai multe pete de sănge coagulat.
- ...Şi o aşchie de lemn!, sesiză Micu, arătăndu-i-o căpitanului.
Roman examină locul. Iarba era uşor bătătorită. Spuse:
- Cred că aici a fost lupta. Aici a fost lovit Ion Costea in cap! Oo, este chiar mult sănge! Mă şi mir cum de a ajuns Costea singur pănă la viroagă. Să vedem! Dă-i drumul căinelui mai departe...
Grind reluă urma şi se intoarse pe drumul pe care veniseră pănă la cadavru.
- Ce zici de asta?, il intrebă Roman pe Micu, mirat.
- Că alt drum de intoarcere nu există, spuse grav Micu. Aşa cred. Apoi, către căine: De ce te-ai intors, Grind?
Căinele dădu scurt din coadă şi se aşeză posomorăt la picioarele stăpănului său.
- Ceva nu merge..., spuse conductorul privind la ofiţer.
- Ceva-ceva, totuşi... a mers, zise căpitanul cu indreptăţită speranţă. A descoperit locul agresiunii! Ia să ne găndim puţin... Nu cumva Grind a luat urma asasinului?
- S-ar putea!, se invioră Micu deodată. Ce-ar fi să-i dăm urma de la incălţămintea cadavrului?...
Conductorul nu mai aşteptă nimic şi chemă căinele la el, incurajăndu-l cu vorbe calde.
- Hai, băiatule. Ai făcut treaba numai pe jumătate. Trebuie să găsim...
Grind se arată bucuros la indemnuri şi incepu să zburde. Subofiţerul il lăsă. Cănd căinele conteni, il chemă la el.
- Joacă, inţeleg, dar şi treabă! Tu nu eşti un căine oarecare. Eşti un căine poliţist, Grind.
Inţelegăndu-şi stăpănul "la milimetru", căinele veni lăngă conductorul său, lăsănd botul in jos, dispus să caute... Aştepta doar comanda.
- Hai, băiatule. De aici! ii indică Micu un pantof al cadavrului.
Căinele mirosi incălţămintea decedatului, insă cu toate strădaniile lui, nu reuşi să găsească "firul" urmei. Privi neputincios la stăpăn, aşteptănd parcă să fie demonstrat.

Conductorul, dimpotrivă, il măngăie şi il felicită:
- Bravo, Grind! Bravo!... Ai confirmat ipoteza tovarăşului căpitan, că victima nu a putut ajunge singură de la locul agresiunii pănă aici.
- Zău? se miră şeful de post.
- Acum imi dau seama, băiatule, de ce te-ai intors! continuă Micu să vorbească cu căinele.
- Dar cum a ajuns Costea aici? fu curios Anghel.
- Nu pe picioarele lui! ii răspunse Micu. Dacă ar fi fost altfel, căinele ne-ar fi indicat drumul victimei, urma ei fiind la fel de proaspătă ca şi a asasinului...
- ...?
- Nu te mai chinui atăt! il bătu căpitanul pe umăr pe plutonierul Anghel. Fiind o singură cărare de urme, ii explică el, acestea nu pot fi decăt ale asasinului...
- Oare?!
- Normal, din moment ce nu se observă nici un fel de urme de tărăre. Asasinul l-a adus pe Costea pănă aici in cărcă!
- Neiculicăăă!... exclamă şeful de post. Apoi, după ce se reculese: Da, se poate! Via unde a fost incăierarea este a lui Radu Feodot. Un om căt muntele. asta l-a putut aduce pe Costea in spinare!
- Păi, vezi... zămbi căpitanul.
- Şi şapca victimei? Se intrebă Anghel. Este la coliba lui Ailenei. Şperaclul...
- Ne va lămuri tot Grind, spuse Micu, măngăindu-şi căinele.


Probe ale omorului

Micu puse intr-o pungă de plastic un pantof al victimei, apoi se indreptă spre coliba lui Feodot. Ajunşi in apropierea locului unde avusese loc agresiunea, conductorul ii dădu lui Grind să miroasă pantoful. Insistă ca animalul să-l miroasă bine, apoi ii comandă să caute urma. Căinele găsi urma relativ repede şi plecă de-a lungul aleii cu iarbă, pe lăngă colibă, pănă la o potecă. De aici, ţinu poteca pănă unde se terminau viile şi, in continuare, pănă la casa lui Ion Costea.

- După cum a mers Grind pănă aici, şi nu s-a oprit in vii, spuse căpitanul Roman, inseamnă că victima n-a furat nici un strugure. Aşa-i?...
- Da, il aprobă Micu. După "probe", el ar fi trebuit să se oprească in via lui Dode Ailenei, căci de acolo sunt luaţi strugurii. Din moment ce nu s-a oprit, concluzia este că, intr-adevăr, Costea n-a luat nici un strugure.
- Şi sacul?...
In timp ce plutonierul Anghel plecă după Radu Feodot, soţia lui Costea fu invitată să recunoască sacul de lăngă cadavru.
- Nu ştiu dacă-i sacul nostru, spuse ea plăngănd. Avem acasă mai mulţi saci din ăştia, de iută, cum are toată lumea, dar vă garantez, Ion al meu azi-noapte nu a plecat la furat.
Adus, Feodot inălţa mereu din umeri, in sensul că el este străin de ce se petrecuse cu Costea. Străin-străin, părea a spune gestul lui.
- Ai fost azi-noapte la vie? il intrebă căpitanul Roman.
- Numa’ o juma’ de ceas, pe la unsprezece. Nevasta ştie. Inainte de miezul nopţii eram in pat. M-am sculat devreme, că am treabă multă in bătătură...
- In jumătatea aceea de oră, s-a intămplat ceva in via dumitale?
- Ce să se intămple?!... Nimic! răspunse el, privind mirat la ofiţer.
- Ţipete, ceva. Ai auzit?
- Nimic, continuă Feodot să se mire.
- Pe la alte colibe ai mai fost?
- Eu?! Ce să caut la via altuia? Nu-mi ajunge a mea?
- Căt ai stat in vie, ce-ai făcut? intrebă căpitanul.
- I-am dat un ocol...
- Perfect. Arată-ne atunci o urmă a dumitale, de aseară.
- Cum?... Adică credeţi că n-am fost la vie? Zise el, dorind parcă să intoarcă armele.
- Nu mă indoiesc de asta, zămbi căpitanul.
- Uitaţi aici! arătă Feodot o cărare de urme proaspete, ce se aflau intr-o direcţie opusă locului unde se intămplase agresiunea. Eu le-am lăsat, cănd am trecut aseară...
- Te cred, chiar sunt convins, zise ofiţerul stăpăn pe sine. Dar ţine cont, domnule Feodot, că te-au auzit şi martorii.
Oamenii care erau de faţă aprobară.
- Sunt urmele mele, nu pot să neg... murmură Feodot cu un aer simplu, candid.
- Atunci, să vedem... proba! Spuse Roman cu subinţeles. Avea un alt chip, o altă privire: triumfătoare...


Criminal din gelozie

Micu inţelese "aluzia" ofiţerului şi-l puse pe Grind la treabă. Ii dădu să miroasă urmele de paşi indicate de Feodot. După ce adulmecă urma de miros, căinele plecă in cursă.
- Grind o să ne arate exact pe unde ai umblat aseară, zise căpitanul, privind cu puţină asprime la Feodot. Auziseră şi cei care erau de faţă.
- Cred... răspunse Feodot, galben ca turta de ceară. Căinele nu minte...
- Mă bucur că ştii asta! zise Roman indiferent.
- Ştiu, că şi eu am căini, incercă să pareze Feodot. Sunt cele mai credincioase animale... Nu mint niciodată!
- Incă un amănunt care imi place! mustăci căpitanul. Vreau, insă, să fii "cinstit" pănă la sfărşit, căci dreptatea nu alege!, ii strecură căpitanul o aluzie. Aşteptaţi, probabil, cursa căinelui, probele... Să-l urmărim.
Feodot inghiţi in sec, căpitanul Roman il ghicise. De aici incolo, totul depindea numai de secunde.
Căinele, sigur de el, ca intotdeauna, făcu un ocol prin vie, intră in colibă, ieşi, apoi conduse spre aleea cu iarbă, la locul crimei.
- Mai departe, băiatule! il incurajă Micu. Caută! Caută!
Grind intoarse o clipă capul spre stăpăn, apoi deveni şi mai preocupat de misiunea lui. Dilatăndu-şi nările, ca să perceapă mai bine mirosul care-i fusese dat, el o luă, deodată, pe lăngă colibă, trecănd in via vecină. Mai străbătu incă patru vii şi se opri in faţa unei colibe, luănd in gură o şapcă. Coliba era a lui Dode Ailenei, iar şapca - a lui Costea...
- Las-o jos! Caută! Caută! nu-l slăbi conductorul.
- Căinele lăsă şapca jos şi, după ce făcu căţiva paşi, se ridică cu labele pe uşa colibei, mirosind şperaclul.
- Mai departe, băiatule. Caută! Caută!...
Coborăndu-şi labele de pe uşă, animalul mirosi in jurul colibei. Regăsind urma, el se duse mai intăi in vie, apoi parcurse drumul inapoi, oprindu-se la aleea cu iarbă, unde Costea fusese omorăt. Vru s-o ia la vale, spre viroagă, insă Micu il opri. Acest drum era cunoscut...
Ridicăndu-şi privirea spre Feodot, conductorul observă că acesta era deja incătuşat de Anghel şi acum ţinea capul plecat. Se apropie de el şi-i spuse:
- Dacă doreşti o demonstraţie in plus, facem şi o alegere de persoane după urma de miros lăsată pe sacul cu struguri. E sacul tău!
- Nu mai este nevoie, ii făcu semn Roman. A mărturisit că el l-a omorăt şi apoi a inscenat restul, ştiind că Ailenei nu era la vie fiindcă băuse mult. Nu ne-a spus, insă, de ce i-a curmat viaţa lui Costea...
- Din gelozie, zise Feodot cu lacrimi in ochi. Il bănuiam că trăieşte cu nevastă-mea.
- Ai avut vreo dovadă concretă?
- Au fost vecini şi au copilărit impreună...
- Asta este o prostie.
- Eram băut şi mi-am dat seama după aceea că am greşit...
- Unde este băta? Avem o aşchie din ea...
- In colibă...
Citeşte mai multe despre:   special,   pană,   langă,   şeful,   roman,   post,   urmă,   zise,   micu,   grind,   căinele,   anghel,   costea,   feodot,   căpitanul,   ailenei,   spuse,   dode,   şapca,   plutonierul,   conductorul,   dode ailenei

 

Ştiri din .ro




Mai multe titluri din categorie

Drepturile omului, Colanul și tichia de mărgăritar pentru statul român

Drepturile omului, Colanul și tichia de mărgăritar pentru statul român
Galerie Foto Într-o țară în care drepturile omului sunt încălcate sistematic de instituțiile statului, iar  condamnările la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg împotriva statului român curg...

Dublu nepotism marca PNL la Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate

Dublu nepotism marca PNL la Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate
Galerie Foto Chiar în timp ce instituțiile din subordinea sa se pregăteau să evacueze Spitalul „Foișor”, din București, trimițând acasă, cu mașinile personale, bolnavii internați, pentru a transforma, noaptea, pe...

Dictatura USR-PLUS: ministrul Vlad Voiculescu decide, numește și aprobă

Dictatura USR-PLUS: ministrul Vlad Voiculescu decide, numește și aprobă
Profitând de starea de alertă, Vlad Voiculescu instaurează dictatura în sistemul de sănătate. USR-PLUS acuză PSD pentru oroarea de la Spitalul Foișor, pe motiv că directorul numit politic de partidul care acum...

Credite bancare uriașe, cu garanții de stat, luate de o firmă din Vaslui, pentru combaterea efectelor pandemiei de COVID-19

Credite bancare uriașe, cu garanții de stat, luate de o firmă din Vaslui, pentru combaterea efectelor pandemiei de COVID-19
Știrea financiară a anului pandemic vine de la Vaslui, unde una dintre cele mai importante companii care activează în domeniul aprovizionării și distribuirii inputurilor pentru agricultură, adică pesticide,...

„Nedeplasabilii” fug mai repede decât caravana de vaccinare

„Nedeplasabilii” fug mai repede decât caravana de vaccinare
Doi oameni vaccinați dintr-o listă de 75. O primărie cu doar un angajat vaccinat. Caravana de vaccinare s-a întors, în Argeș cu multe dintre dozele de ser pe care le avea pregătite să imunizeze persoane...

Disperare. Stelian Ion se gândește la o nouă OUG împotriva Referendumului pe justiție

Disperare. Stelian Ion se gândește la o nouă OUG împotriva Referendumului pe justiție
Galerie Foto Pentru a doua oară de la preluarea mandatului, ministrul USR-ist al Justiției, Stelian Ion, analizează posibilitatea emiterii unei Ordonanțe de Urgență în domeniul justiției, în ciuda faptului că, pe data de 26...

Big Brother pentru „UEFA 2020”, în București: recunoașterea huliganului în două secunde

Big Brother pentru „UEFA 2020”, în București: recunoașterea huliganului în două secunde
Galerie Foto Ministerul Afacerilor Interne, prin direcția de resort, a atribuit, la finalul lunii trecute, o parte dintr-un contract aferent achiziției unui sistem mobil de gestionare în timp real a fluxurilor de participanți, la...

S-a înființat Guvernul Cîțu 3 și’un sfert, care vrea să aducă normalitatea în România, de Ziua Copilului

S-a înființat Guvernul Cîțu 3 și’un sfert, care vrea să aducă normalitatea în România, de Ziua Copilului
Florin Cîțu poate candida cu succes pentru Cartea Recordurilor, fiind primul premier care conduce nu unul, nu două, nu trei, ci chiar trei guverne și un sfert. Cabinetul pe care îl conduce oficial este format din tr...

Să trăiți, dom’ procuror! Mizele uriașe ale trecerii Poliției în subordinea Parchetelor

Să trăiți, dom’ procuror! Mizele uriașe ale trecerii Poliției în subordinea Parchetelor
Galerie Foto Scandalul iscat de intenția ministrului Justiției, Stelian Ion, de a muta, din pix, Poliția Judiciară de la Ministerul Afacerilor Interne în subordinea procuraturii este speculat politic de una dintre asociațiile...

Tupeu maxim! Ludovic Orban, proiect de lege pentru a scăpa HORECA de pagubele produse de… Guvernul Orban

Tupeu maxim! Ludovic Orban, proiect de lege pentru a scăpa HORECA de pagubele produse de… Guvernul Orban
Galerie Foto După ce, timp de șapte luni, ca prim-ministru și ca președinte al Comitetului Național pentru Situații de Urgență, Ludovic Orban a ignorat solicitările venite dinspre industria “ospitalității” cu...

O lege de tot rahatul: primăriile, puse să treacă la naționalizarea bălegarului din bătăturile țăranilor

O lege de tot rahatul: primăriile, puse să treacă la naționalizarea bălegarului din bătăturile țăranilor
Galerie Foto Într-o țară în care la marginea orașelor se ard în neștire deșeuri fără ca autoritățile să-i găsească vreodată pe vinovați, trei deputați s-au hotărât să ia taurul de coarne și să termine cu...

Legea salarizării unitare 3.0 taie din banii românilor, sub pretextul discriminărilor

Legea salarizării unitare 3.0 taie din banii românilor, sub pretextul discriminărilor
Suntem deja într-o criză economică evidentă, dar bine mascată de cifre trucate și de declarații politice. Spre deosebire de situația din 2009, când Guvernul Boc și-a asumat tăierile salariale, în Guvernul...

Război total între PNL și USR-PLUS. Liberalii vor ca poliția să verifice cererile de vize de flotant

Război total între PNL și USR-PLUS. Liberalii vor ca poliția să verifice cererile de vize de flotant
Un grup numeros de deputați PNL a inițiat un proiect de lege care lovește direct în aliații de la USR-PLUS. Actul normativ vrea să condiționeze eliberarea vizelor de flotant de proba că persoana care solicită lo...

Luptându-se cu propriii subalterni, Clotilde Armand pune bețe în roate măsurilor de restricție luate de Guvern

Luptându-se cu propriii subalterni, Clotilde Armand pune bețe în roate măsurilor de restricție luate de Guvern
Primarul Sectorului 1 își amenință subalternii cu tăierea salariilor, dacă nu se prezintă fizic la serviciu. Clotilde Armand a decis, totodată, să prelungească cu două ore programul de lucru pentru ziua de...

UE a pierdut startul vaccinării: a ratat primul obiectiv asumat

UE a pierdut startul vaccinării: a ratat primul obiectiv asumat
Politica de vaccinare a Uniunii Europene a pornit unitar, dar fiecare țară merge pe drumul ei. Dorința de a păstra coeziunea în lupta împotriva virusului covid are ca pivot principal livrarea vaccinurilor...
Serviciul de email marketing furnizat de