AFGANISTAN - Talibanii şi Al-Qaeda spionează Alianţa

După şapte ani de "război împotriva terorismului" şi după sumedenia de acţiuni din Afganistan, părţile aflate în conflict au devenit mai pragmatice.

După şapte ani de "război împotriva terorismului" şi după sumedenia de acţiuni din Afganistan, părţile aflate în conflict au devenit mai pragmatice.

Talibanii şi Al-Qaeda şi-au schimbat tactica şi nu se sfiesc să dezvolte ample operaţiuni de spionare a forţelor NATO, pentru a avea reuşite în atentate asupra acestora.

"Ambele părţi şi-au îmbunătăţit modul de abordare în scopul atingerii obiectivelor şi ţintelor specifice: NATO a obţinut informaţii semnificative despre reţeaua talibanilor, iar organizaţia teroristă Al-Qaeda şi luptătorii talibani şi-au îmbunătăţit activitatea de culegere a informaţiilor despre NATO şi aliaţii săi", declară generalul Ion Aurel Stanciu, şeful Direcţiei Operaţii din Statul Major General. Potrivit demnitarului militar, atât obţinerea, relativ uşoară, de fonduri şi armament din diferite surse, cât şi miile de noi recruţi ai armatei afgane au reînnoit cauza militanţilor şi le-au permis acestora să-şi planifice mai eficient operaţiile şi să-şi selecteze cu atenţie ţintele. "Aceştia au stabilit contacte eficiente, la nivel individual, în cadrul forţelor de securitate, pe care le folosesc ori de câte ori este necesar. Grupările insurgente execută atacuri cu armament de infanterie şi artilerie,  dar şi alte tipuri de acţiuni asimetrice, precum hărţuire, influenţare psihologică, diversiune, dezinformare. În  atentate folosesc dispozitive explozive improvizate, maşini-capcană şi sinucigaşi", descrie generalul tactica talibanilor şi Al-Qaeda.

ATACURI SPECTACULOASE
Militarii români prezenţi în Afganistan se confruntă, ca, de altfel, toate forţele multinaţionale, cu acţiunile minuţios pregătite ale insurgenţilor din Mişcarea Talibană, Al-Qaeda, Al-Qaeda din Afganistan şi Hezb-e Islami Gulbuddin. Pe lângă militarii coaliţiei internaţionale, insurgenţii mai vizează forţele armatei şi ale poliţiei locale, autorităţile centrale şi locale afgane, funcţionari publici, angajaţi străini, ziarişti, precum şi civili afgani acuzaţi că "ar fi spionat" pentru NATO. "Este de remarcat faptul că organizaţiile teroriste acordă o mai mare importanţă operaţiunilor care au o probabilitate ridicată de reuşită, punându-se accent pe «atacurile spectaculoase», care produc un număr cât mai mare de victime, ceea ce determină un şoc psihologic, cu impact maxim în rândul opiniei publice internaţionale", afirmă generalul Ion Aurel Stanciu. "Această tactică de luptă a fost pusă în aplicare de elementele teroriste prin executarea, cu preponderenţă, a atacurilor cu dispozitive explozive improvizate, motivată de costurile scăzute, probabilitatea redusă de a fi detectate de forţele de securitate, la care se adaugă diversificarea tehnologiei şi multiplele modalităţi de acces la informaţii privind fabricarea explozibilului", mai spune şeful Direcţiei Operaţii.

SPRIJIN LOCAL
Militarii români au observat faptul că nici după instituirea prezenţei SUA şi a celorlalte state care compun coaliţia internaţională de luptă împotriva terorismului (Operaţiunea "Enduring Freedom" – sub mandat ONU şi misiunea ISAF – sub mandat NATO) lucrurile nu s-au schimbat într-o manieră radicală în această ţară. "Acest fapt nu este de mirare, având în vedere puţinele alternative pe care prezentul şi viitorul imediat le oferă economiei afgane: o economie tribală, eminamente agricolă, încă puternic dominată de resursele financiare «tradiţionale» asigurate de producerea şi traficul de droguri", comentează generalul Ion Aurel Stanciu. Conform şefului Direcţiei Operaţii, "insurgenţii beneficiază de sprijinul unei părţi semnificative a populaţiei, în special cea de etnie paştună, ceea ce face ca războiul împotriva terorismului să pară un război împotriva unei mişcări de rezistenţă a unei comunităţi etnice". 

REGRUPARE
Forţele coaliţiei internaţionale controlează în acest moment majoritatea oraşelor, însă nu şi toate regiunile rurale unde trăiesc trei sferturi din populaţia afgană. Tocmai pe acest fond al izolării geografice şi al unei prezenţe reduse a militarilor din ISAF şi a forţelor de securitate afgane, în anumite zone, insurgenţii lansează atacuri succesive asupra unor centre districtuale. "Chiar dacă impactul acestei tactici este mai mult simbolic, pentru că insurgenţii menţin controlul asupra acestor locaţii doar pentru scurt timp în faţa presiunii forţelor ISAF şi afgane, personalul centrelor districtuale izolate geografic este permanent supus pericolului", explică generalul Ion Aurel Stanciu. Mai mult, după cum spune şeful Direcţiei Operaţii, "talibanii nu au dificultăţi în recrutarea de noi voluntari din rândurile afganilor nemulţumiţi de situaţia materială precară în care se află, dar şi de politica guvernului".

BICICLETE-CAPCANĂ
"Tehnicile, tacticile şi procedurile utilizate de insurgenţi, extrem de diverse şi diferenţiate, au fost perfecţionate continuu, ca răspuns la măsurile anti/contrateroriste adoptate de forţele multinaţionale şi cele guvernamentale afgane, dar şi pentru obţinerea unei eficienţe din ce în ce mai mari", declară generalul Ion Aurel Stanciu. Principalele riscuri şi ameninţări la adresa militarilor coaliţiei sunt reprezentate de dispozitive explozive improvizate pe căile de comunicaţii, care cauzează şi cele mai multe victime. "Ca o particularitate, în Afganistan au fost descoperite mai multe motociclete şi biciclete pregătite ca vehicule-capcană. Frecvenţa atacurilor cu astfel de autovehicule a crescut în ultima perioadă. Acestea sunt singurele arme ale insurgenţilor, precis ghidate, care cauzează un număr mare de distrugeri cu costuri mici. Autovehiculele-capcană sunt relativ uşor de construit, iar resursele pot fi procurate pe plan local. Aceste atacuri,  intens mediatizate, asigură insurgenţilor materiale de propagandă care reprezintă pârghiile necesare recrutării şi  susţinerii financiare", spune şeful Direcţiei Operaţii.

STRATEGIA "RĂPIRILOR"
Generalul Ion Aurel Stanciu arată că răpirea cetăţenilor străini a devenit o strategie, deoarece în acest mod se poate forţa eliberarea unor lideri deţinuţi de autorităţi. Totuşi, potrivit înaltului ofiţer, "principala motivaţie o constituie interesele financiare, de extorcare a unor sume de bani, pentru că recompensele solicitate sunt, de obicei, rapid obţinute".

Totodată, insurgenţii apelează şi la atacuri teroriste sinucigaşe. "Riscul cel mai ridicat este la adresa convoaielor forţei multinaţionale aflate în deplasare pe căile de comunicaţii principale, unde densitatea populaţiei este în general redusă, iar gradul scăzut de practicabilitate în anumite zone obligă la reducerea vitezei", explică generalul.

ZONĂ SIGURĂ
Având în vedere situaţia existentă, militarii români s-au implicat, după cum afirmă şeful Direcţiei Operaţii, în a crea în jurul localităţii Qalat o zonă sigură pentru a permite reluarea vieţii de zi cu zi a autorităţilor şi populaţiei locale şi sunt angrenaţi în operaţiuni de anvergură în comun cu forţele din rezerva comandamentului Regional Sud. Pentru aceasta, subunităţile româneşti au în pază permanentă puncte de trecere de pe Autostrada 1 şi patrulează pe rutele principale şi secundare de aprovizionare. Generalul Ion Aurel Stanciu declară că militarii români au vizat creşterea încrederii populaţiei locale în forţele coaliţiei prin implicarea liderilor locali în proiectele de dezvoltare. "Este un fapt de necontestat că şi prin modul în care îşi îndeplinesc misiunile militarii români face ca România să fie un partener credibil, serios, furnizor de securitate. Vă reamintesc cheia succesului împotriva terorismului: cooperarea internaţională", spune generalul. În ceea ce priveşte acţiunile insurgenţilor, forţele coaliţiei au demarat o serie de operaţiuni pentru descoperirea rutelor de infiltrare şi contra localităţilor controlate de insurgenţi, dar şi operaţiuni contra traficării drogurilor. Pentru combaterea acţiunilor dispozitivelor explozive ale insurgenţilor, comandanţii militari au decis echiparea transportoarelor cu dispozitive de măsuri contra-electronice pentru bruierea semnalelor electromagnetice folosite pentru declanşarea exploziilor şi îmbunătăţirea nivelului de protecţie al blindajului.

PERSPECTIVE
Potrivit estimărilor strategilor militari, angajamentul militar al Alianţei în Afganistan va fi de lungă durată. Generalul Ion Aurel Stanciu afirmă că până în 2012 se estimează că insurgenţa va fi înfrântă, iar forţele de securitate afgane vor fi în stare operaţională completă. Apoi, se estimează ca până în 2016 forţele afgane să preia în totalitate sarcinile de securitate naţională, iar forţele ISAF să acţioneze numai la solicitare, concomitent cu concentrarea eforturilor în acţiuni de reconstrucţie etc. După 2016, se apreciază că numărul forţelor ISAF va descreşte gradual, în funcţie de situaţia din teren.

"Organizaţia teroristă Al-Qaeda şI luptătorii talibani şi-au îmbunătăţit activitatea de culegere a informaţiilor despre NATO şi aliaţii săi"

General Ion Aurel Stanciu - şeful Direcţiei Operaţii din Statul Major General

Mişcarea Talibană

A luat fiinţă la începutul anilor ’90, sub conducerea mullahului Omar. S-a constituit ca o mişcare islamică fundamentalistă  care avea drept scop formarea unui stat islamic "pur".

Intenţia iniţială a celor aflaţi în jurul mullahului Omar a fost de a se forma această mişcare islamică fundamentalistă care să dea naştere unui stat islamic "pur". Obiectivul iniţial al organizaţiei a rămas neschimbat pe termen lung. Aria de acţiune a Mişcării Talibane este limitată la sudul şi sud-estul ţării, cu precădere în zonele unde majoritatea populaţiei afgane tolerează prezenţa membrilor organizaţiei. Regiunea tribală pakistaneză de la graniţa cu Afganistanul este folosită intens ca zonă de refugiu şi regrupare. Rezultatele operaţiilor antiteroriste desfăşurate de trupele pakistaneze în teritoriile tribale sunt limitate. Acest lucru este cauzat de faptul că insurgenţii beneficiază de sprijinul unei părţi semnificative a populaţiei, în special cea paştună. Incidentele cu dispozitive explozive improvizate, vehicule-capcană şi sinucigaşe reprezintă acţiunile cel mai des utilizate de talibani. Ţintele lor predilecte sunt reprezentate de bazele militare, facilităţile guvernamentale afgane şi aeronavele coaliţiei. Atacurile talibanilor sunt executate de celule de 5-12 membri. Tactica respectivă limitează pierderile în rândul lor, facilitează deplasarea membrilor celulei în teren şi reduce eficienţa operaţiilor coaliţiei.

Gruparea HAQQANI

Numele grupării este dat chiar de fondatorul său, Jalaluddin Haqqani. Acesta s-a alăturat Mişcării Talibane în 1996 şi a devenit un membru de rang înalt al conducerii talibane.

Reprezintă una dintre cele mai active organizaţii insurgente din estul Afganistanului. HAQQANI urmăreşte aceleaşi obiective ca şi talibanii, respectiv obligarea forţelor străine să părăsească Afganistanul şi discreditarea autorităţilor centrale. Provinciile Khowst, Paktia şi Paktika din estul Afganistanului constituie principala zonă de operaţii a grupării. Majoritatea atacurilor au avut loc la graniţa cu Pakistanul. Membrii reţelei şi liderii acesteia se află în Pakistan, în special în Waziristanul de Nord, unde beneficiază de sprijinul triburilor Wazir. Membrii Wazir sunt renumiţi pentru calităţile de luptători şi urmăresc formarea statului Paştunistan prin unirea triburilor paştune din Pakistan şi Afganistan. Sub conducerea lui Sirajuddin Haqqani, fiul lui Jalaluddin, organizaţia a adoptat tactici mai violente. Gruparea este implicată în atacuri directe asupra forţelor şi obiectivelor vizate, ambuscade, precum şi asasinate îndreptate împotriva unor oameni politici, diplomaţi, oameni de afaceri şi angajaţi ai unor firme. Grupării îi este atribuită intensificarea atentatelor sinucigaşe în provinciile afgane estice, în principal în Khowst. Conducerea grupării, denumită Shura, se află în Pakistan, în zona localităţii Miram Shah.

HEZB-e ISLAMI GULBUDDIN

Gulbuddin Hekmatyar, fost participant la războiul antisovietic şi fost prim-ministru în regimul taliban, consideră că Afganistanul trebuie condus după legile religioase musulmane.

Fondată în 1977 de Gulbuddin Hekmatyar, ulterior, prim-ministru în regimul taliban, ca facţiune a partidului Hezb-e Islami, a fost una dintre cele mai importante grupări mujahedine implicate în războiul antisovietic. Un rol important în cadrul organizaţiei îl joacă loialitatea tribală şi tradiţiile. Obiectivul Hezb-e Islami îl reperezentau modernizarea Afganistanului şi crearea unei republici islamice. După declanşarea campaniei contrateroriste şi căderea regimului taliban, obiectivele organizaţiei sunt forţarea coaliţiei internaţionale să se retragă din Afganistan, discreditarea guvernului şi preluarea conducerii ţării. Hekmatyar a declarat Jihad împotriva "invaziei SUA în Afganistan". Principalele zone de operaţii sunt în nord-estul ţării şi în zona capitalei. Tabăra de refugiaţi de la Shamshattu (Pakistan) constituie o bază de antrenament a membrilor organizaţiei. Acţiunile împotriva militarilor şi civililor angajaţi de forţele multinaţionale sau oficialilor afgani au fost, de regulă, desfăşurate la scară redusă şi au inclus atacuri cu armament de infanterie de calibru redus, răpiri (de oficiali, militari, personal al ONG-urilor), amplasarea de dispozitive explozive improvizate pe rutele principale de deplasare ale militarilor coaliţiei.

AL-QAEDA

Reţeaua teroristă Al-Qaeda a permis, iniţial, doar aderarea membrilor de origine arabă. La momentul actual, persoane de origine pakistaneză care nu sunt de etnie paştună, cunoscute sub denumirea de "punjab", reprezintă structura pakistaneză a Al-Qaeda. Scopul este înlăturarea de la putere a ceea ce consideră guverne corupte şi eretice ale statelor musulmane şi instaurarea unor regimuri islamice fundamentaliste. Gruparea, pronunţat antioccidentală, consideră SUA inamicul principal. Campania antiteroristă a cauzat reţelei teroriste pierderi considerabile în ceea ce priveşte liderii, membrii şi infrastructura existentă. Al-Qaeda apare ca o "reţea de organizaţii regionale care operează autonom" şi îi asigură capacitatea de a lansa atacuri teroriste în locul şi la momentul dorit. Regiunea tribală pakistaneză de la graniţa cu Afganistanul este folosită de Al-Qaeda ca zonă de refugiu şi regrupare. Singura "strategie" de acţiune a Al-Qaeda este oportunismul total – acţiunile lor se desfăşoară oriunde, în orice moment oportun, pentru a demonstra ineficienţa acţiunilor antiteroriste. În Afganistan, dar şi în regiunea de graniţă a Pakistanului, membrii Al-Qaeda sprijină, prin activităţi de recrutare, financiar, logistic, grupările insurgente afgane. Nu este o mişcare afgană, motiv pentru care nu beneficiază de sprijin popular intern. Osama Ben Laden (foto) este considerat conducătorul suprem al mişcării şi îndrumătorul spiritual, asigurând supervizarea deciziilor strategice şi operaţionale. Iniţial, el stabilea obiectivele ce trebuiau lovite şi dădea ordinele necesare pentru executarea lor, direcţionând fondurile necesare operaţiilor. În ultimii doi ani, ca urmare a efortului conjugat al ţărilor membre ale Coaliţiei, Al-Qaeda acţionează tot mai mult prin grupări locale şi regionale independente, care menţin o legătură discontinuă cu Ben Laden.