Agent de importanta deosebita pentru SUA

MISIUNE SOLITARA - Informatiile pe care colonelul Kuklinski le furniza CIA ajungeau de urgenta pe masa presedintelui american Colonelul Kuklinski se intalneste pentru prima data cu reprezentantii informatiilor militare americane, la data de 18 august 1971, la Haga, folosindu-se de o calatorie de studii cu iahtul, in mai multe tari occidentale (pasiune sportiva cultivata si afisata anterior).

IN PRIMA LINIE. Colonelul Ryszard Kuklinski a fost considerat de CIA ca "instrument de prevenire a amenintarii"

Din 1972, seful renumitului "Departament Rusia" din CIA (compartimentul pentru probleme sovietice), David Forden, personal, incepe colaborarea cu Kuklinski. Ca urmare, colonelul polonez incepe misiunea sa solitara de spionaj, ca agent al CIA. El este cunoscut in CIA ca "instrument de prevenire a amenintarii" si ca "agent de importanta deosebita pentru securitatea SUA si a celorlalte state NATO". Colaborarea lui Kuklinski cu CIA, datorita valorii informative deosedite, cunoaste cea mai inalta clauza de acces la secretele SUA. Informatiile de la Kuklinski puteau fi citite numai de presedintele SUA si de grupa a 6-a VIP-uri de pe tabelul "BIGOT". Prin intermediul lui David Forden, in 1975, lui Kuklinski i se adreseaza multumiri speciale din partea sefului CIA pentru colaborarea realizata pana la acea data, primind si sintagma de apreciere Freedom Fighter.

VERIFICARI SPECIALE. Stimulat de oficializarea pozitiei sale in CIA, bineinteles ca este preocupat sa avanseze in ierarhia militara pentru a avea acces la informatii de valoare, solicitate de noii lui sefi americani. Astfel, datorita capacitatii pe care o demonstreaza, este numit loctiitor al sefului Directiei Operatii si sef al sectiei Planificarea Apararii Strategice, din SMG. De fapt, era secretarul delegatiei poloneze la sedintele Tratatului de la Varsovia (TV) si ofiter de legatura intre Armata Polona si Armata Sovietica. Bucurandu-se de o incredere speciala din partea generalilor polonezi si sovietici, in 1975 este detasat la un curs de elita, cu durata de un an, pentru inaltii comandanti, la Academia Fortelor Armate Sovietice "Maresal Vorosilov" din Moscova. Pentru aceasta, este supus unei verificari speciale de catre serviciile de informatii sovietice GRU si KGB, care nu au descoperit colaborarea colonelului polonez cu CIA. La Moscova, Kuklinski realizeaza contacte personale cu generali sovietici si se imprieteneste cu generalul polonez Kiszczak pe care il si ajuta sa termine studiile la aceeasi academie. Dupa intoarcerea de la Moscova, colonelul Kuklinski devine unul din cei mai apropiati colaboratori ai ministrului Apararii - generalul Jaruzelski, participa frecvent la consfatuirile secrete ale comandantilor Armatei Sovietice si ai TV. Cunoaste personal pe cei mai inalti comandanti sovietici, precum maresalul Ogarkov, maresalul Kulikov, maresalul Ahromeev, generalul Gribkov si pe ministrul Apararii, membru al Biroului Politic al CC al PCUS si prieten al lui Brejnev - maresalul Ustinov.

BAZA DE DATE. Kuklinski incepe sa-si scrie asa-zisele memorii. De fapt, in baza a tot ce cunostea in domeniul potentialului militar existent in Europa, el isi scrie opiniile care se constituie in analize strategice secrete pe tema posibilitatii izbucnirii celui de-al treilea razboi in Europa, din cauza amenintarii permanente a Uniunii Sovietice asupra statelor NATO. Scrie cateva sute de pagini, care cuprind variante specifice ale dezvoltarii situatiei militare, date cantitative si calitative despre trupele TV, analize personale bazate pe date exacte culese din documente, dar si pe date rezultate din discutiile cu cei mai inalti comandanti sovietici si din TV. Kuklinski a explicat americanilor posibilitatile si punctele slabe ale potentialului militar al Uniunii Sovietice. El ofera chiar sugestii americanilor. Se afirma ca aceste memorii au constituit una din principalele motive care au determinat schimbarea doctrinei de aparare strategica a SUA in Europa. Astfel, SUA s-au decis sa opreasca invazia sovieto-comunista numai cu armele conventionale, fara folosirea armelor nucleare pe teritoriul Europei.

PLANUL. Specialistii Uniunii Sovietice hasurau pe harta Europei care vor fi efectele bombelor nucleare

TINTA. Razboiul atomic putea fi pornit de Moscova prin lansarea de rachete cu incarcatura nucleara in inima Occidentului

In afara informatiilor curente despre consfatuirile secrete, deciziile, ordinele, locatiile si redislocarile unitatilor sovietice si ale celorlalte state ale TV, Kuklinski transmite SUA date secrete sovietice despre decizii de importanta strategica, cum ar fi:

date tehnice despre cele mai noi produse ale industriei militare sovietice, printre care date privind modernizarea tancului T-72, care constituia, la acea data, forta principala de lovire a trupelor blindate si de tancuri ale TV;

Planurile cincinale strategice ale TV pentru anii 1971-1975, ’76-’80 si ’81-’85 (principalele sarcini care ar fi trebuit sa se realizeze in Polonia, RDG, Ungaria si Bulgaria);

manuale de razboi electronic (materiale secrete de pregatire a cadrelor militare din Statului Major General sovietic);

variante de planuri de atac ale Armatei Sovietice si ale celorlalte trupe ale TV asupra statelor NATO din Europa Occidentala, printre care participarea unitatilor Armatei Populare Polone la agresiunea asupra RFG si Danemarcei;

principalele harti operative cu redislocarea unitatilor sovietice care reprezentau planificarea atacarii Europei Occidentale;

date cu caracter strategic despre unitatile Grupului de Trupe Nord ale Armatei Sovietice care ocupau Polonia si, de asemenea, date despre unitatile sovietice care stationau in RDG, Ungaria si Cehoslovacia;

principalele date despre subordonarea Armatei Polone de catre ordinele de la Moscova;

planurile de mobilizare generala a polonezilor si folosirea lor drept "carne de tun a sovieticilor" in agresiunea asupra Europei Occidentale;

variante strict secrete de importanta tactica despre loviturile nucleare preconizate a se executa asupra tintelor punctiforme de pe teritoriul statelor NATO, la dezlantuirea agresiunii TV impotriva acestora;

locatiile si datele tehnice ale celor mai importante puncte de comanda ale Armatei Sovietice (indeosebi ale celor subterane) din care maresalii rusi dadeau ordine de importanta strategica, printre care cele privind atacarea SUA si a statelor europene occidentale. Se mentioneaza ca Gorbaciov si consilierii lui au fost socati in timpul intalnirii cu presedintele Reagan la Rejkjavik, in 1985, cand americanii le-au aratat ca cele mai importante buncare de comanda si stat major sovietice erau cunoscute cu exactitate;

de importanta imensa pentru SUA si celelalte state NATO au fost informatiile despre ceea ce URSS planifica, dar si despre ceea ce nu putea sa faca. Datorita acestor ultime categorii de informatii de la Kuklinski, NATO a apreciat corect potentialul politic si militar al URSS si a elaborat cele mai eficiente masuri de contracarare a acestui potential, ajungand, in final, la desfiintarea lui (prin dezintegrarea URSS);

la inceputul anului 1980, Kuklinski prezinta informatii despre evolutia dramatica a situatiei politice din Polonia si, in principal, despre vizita secreta la Varsovia a prim-adjunctului ministrului Apararii al URSS, maresalul Kulikov;

in decembrie 1980, prezinta SUA planul interventiei armate a trupelor sovietice in Polonia in scopul inabusirii miscarii de independenta si anticomuniste, Solidaritatea. In consecinta, presedintele american Jimmy Carter a stiut cum sa actioneze pentru a stopa dispozitia, deja data de Brejnev, masinii de razboi sovietice pentru declansarea interventiei;

in 1980-1981, colonelul Kuklinski lucreaza intr-o grupa restransa de generali care pregatesc, la ordinul Kremlinului, variante de operatii pentru introducerea starii de razboi in Polonia. Date despre aceste variante sunt transmise sistematic in SUA;

cand, in februarie 1981, din nou devine posibila o interventie armata sovietica in Polonia, in baza informatiilor lui Kuklinski, SUA reusesc sa o blocheze la timp. Kuklinski continua sa transmita apoi date despre pregatirile comunistilor pentru introducerea starii de razboi impotriva poporului polonez si despre colaborarea URSS si a celorlalte state din TV pentru "asigurarea operatiilor".

LA TIMP. Dupa cum se poate constata, informatiile transmise SUA de catre Kuklinski au o valoare extraordinar de mare pentru SUA, reprezinta un volum impresionant si, in afara constantei transmiterii lor, ele au fost puse la dispozitie in timp oportun, fiind deosebit de utile SUA in confruntarea diplomatica si politico-militara cu URSS. Din aceste considerente, Kuklinski realizeaza ca a devenit vulnerabil si, cu prilejul unui instructaj care a avut loc la 2 noiembrie 1981 in SMG polonez, semnaleaza unele atitudini fata de el, pe care le interpreteaza ca posibile provocari ce ar viza deconspirarea sa. Ca urmare, el distruge imediat toate documentele, notitele si alte materiale secrete care erau in posesia sa la locuinta personala din Strada Rajcow nr. 11, din Varsovia. Pe de alta parte, in fata unei iminente deconspirari si amenintari din partea KGB-ului sovietic si a securitatii poloneze, americanii iau rapid decizia, considerata de Szaniawski dramatica, de evacuare in siguranta a agentului lor cel mai important. Astfel, in noaptea de 7/8 noiembrie 1981 are loc un act de bravura a serviciilor speciale americane din Varsovia: colonelul Kuklinski impreuna cu sotia si cei doi copii ai sai (baieti) sunt evacuati din tara chiar sub nasul KGB si al serviciilor secrete poloneze. Aceasta actiune este cu atat mai valoroasa, cu cat ea a avut loc la 12 ore dupa ce colonelul Kuklinski fusese la ambasada sovietica la Varsovia, la receptia organizata cu ocazia aniversarii revolutiei bolsevice din octombrie. Activitatile care au asigurat evacuarea au fost conduse nemijlocit de catre seful Directiei sovietice din CIA - David Forden, avand consimtamantul personal al presedintelui american Ronald Reagan.

ALARMA. Abia dupa trei zile, contrainformatiile militare (WSW) si securitatea statului (SB) si-au dat seama de disparitia colonelului Kuklinski. Despre acest lucru a fost informat generalul Jaruzelski. Ministrul de Interne, generalul Kiszczak, si seful SMG, generalul Siwicki, au dat dispozitia ca problema emigrarii ilegale a lui Kuklinski sa se pastreze in secret fata de rusi, atat timp cat este posibil. S-a urmarit o incercare de evitare a responsabilitatii fata de Kremlin in legatura cu trecerea lui Kuklinski de partea SUA. Totusi, dupa 5-10 zile, rusii afla despre aceasta, dar nu ordona masuri de destituiri in randul conducerii Ministerului Apararii polonez, cum se obisnuia. Schimbarile la varful puterii in armata ar fi determinat amanarea termenului de introducere a "starii de razboi" in Polonia, pusa deja in miscare. De fapt, seful de stat major al TV de atunci, generalul sovietic Gribkov, a confirmat acest rationament. Ca urmare, la 13 decembrie 1981, la ordinul Kremlinului, generalul Jaruzelski si Consiliul Suprem de Aparare a tarii introduc in Polonia "starea de razboi". Colonelul Kuklinski in noua sa pozitie scrie despre starea de razboi in Polonia, intr-un memoriu special pentru presedintele Reagan la conferinta Consiliului Securitatii Statului al SUA.

TENTATIVE DE LICHIDARE. Timp de aproximativ patru ani, KGB si GRU sovietice si securitatea poloneza sunt angajate in incercarea de rapire a lui Kuklinski, presupus ca se afla deja pe teritoriul SUA. Au fost doua situatii in care s-a crezut ca ar fi posibila uciderea lui, dar nu s-a confirmat. Ca urmare, Kuklinski primeste protectie pe viata din partea Guvernului american, determinandu-l pe generalul Kiszczak sa faca publica stirea, afirmand ca Kuklinski a devenit unul dintre cei mai paziti agenti din lume. La 9 februarie 1982, directorul Agentiei Centrale de Informatii a SUA, William Casey, propune presedintelui Ronald Reagan ca Ryszard Kuklinski sa primeasca cetatenie americana in afara procedurii normale, sa i se acorde gradul de colonel al Armatei Americane si sa i se confere cea mai inalta distictie in informatii ce se poate oferi unui lucrator in domeniu in SUA. In motivatia propunerii sale, seful CIA scrie: "… Nimeni in lume, pe durata ultimilor 40 de ani, nu a produs pierderi comunismului asa cum a facut-o acest polonez. Expunandu-se unei mari insecuritati, Kuklinski a furnizat extraordinar de pretioase informatii, de mare secret, cu referire la armata URSS, care, prin forme si metode fara precedent, au contribuit la mentinerea pacii. Cei care-l cunosc personal pe Kuklinski vad in el un om de mare caracter, curajos, patriot si erou polonez". Cu noul sau statut, incepe sa-si desfasoare activitatea in SUA ca expert pentru problemele sovietice in domeniul militaro-politic. Lucreaza atat pentru Departamentul Apararii, cat si pentru Departamentul de Stat. Actioneaza, in acelasi timp, impotriva Consiliului Suprem de Aparare a tarii polonez, principal motor al aplicarii si mentinerii starii de razboi, precum si impotriva dictaturii generalului Jaruzelski, care s-a dovedit foarte eficient in anihilarea Solidaritatii. Acest lucru este confirmat si de faptul ca, la 22 iulie 1983, la sfarsitul starii de razboi in Polonia, Jaruzelski primeste, din mana lui Constantin Cernenko, in sala Vladimirovski din Kremlin, cea mai inalta distinctie sovietica din platina si aur - Ordinul Lenin.

Document. "Misiune solitara, colonelul Kuklinski si razboiul rece" a fost publicata, in limba poloneza, la Editura Ex Libris - Galeria Cartii Poloneze, 2003, simultan, atat la Varsovia, cat si la Chicago

SENTINTA. Autoritatile poloneze, dandu-si seama ca lichidarea colonelului nu este posibila, hotarasc sa decida asupra dosarului Kuklinski, astfel ca Tribunalul Regiunii Militare Varsovia se pronunta pentru condamnarea lui la moarte, decaderea din drepturi publice, degradarea militara, precum si confiscarea intregii lui averi si a familiei sale. Autorul cartii, Szamianski, atrage atentia ca, desi sentinta a fost anuntata formal la Varsovia, in fapt ea a fost data la Moscova, precum si faptul ca Tribunalul din Varsovia a condamnat un polonez la moarte pentru transmiterea de date si documente secrete care nu se refereau la polonezi, ci priveau armata sovietica si proveneau de la aceasta. Premierul polonez, membru al Biroului politic al CC al PMUP, Zbigniew Messner, pune imediat in aplicare sentinta impotriva lui Kuklinski privind confiscarea bunurilor lui, generalul Jaruzelski semnand personal decretul de preluare a casei acestuia de pe Strada Rajcow 11 din Varsovia. Problema colonelului Kuklinski a fost in atentia opiniei publice poloneze, internationale si a unor personalitati politice americane, dupa caderea regimului comunist in Polonia. In aprilie 1989, Solidaritatea reintra in legalitate, poarta tratative cu PMUP privind impartirea puterii in stat, gradat, initial prin alegeri semilibere, in cadrul carora partilor li s-au distribuit din oficiu un numar de locuri in cele doua Camere ale Parlamentului. La alegerile din 4 iulie ’89 au loc alegeri pentru Seim. Solidaritatea castiga toate cele 161 de locuri convenite. Ulterior, Seimul alege ca presedinte pe Jaruzelski, cu o majoritate de un singur vot si, cu o majoritate zdrobitoare, acorda votul de incredere primului guvern necomunist din spatiul geopolitic al TV, condus de Tadeusz Mazoviecki. Potrivit intelegerilor, pana la alegerile prezidentiale, pentru ca organizarea acestora in luna decembrie 1990 sa se faca intr-un climat de conciliere politica pe plan intern, dar si sa se garanteze neinterventia externa din partea URSS, eventual a TV, se accepta ca generalul Jaruzelski sa ramana presedinte si sa aiba prerogative numai in domeniile apararii si ordinii publice. Astfel, presedintele il numeste pe generalul Kiszczak ministru de Interne si vicepremier, iar generalul Siwicki, ministru al Apararii, ambii foarte apropiati lui Jaruzelski (n.r. - politologii americani Michael Beschlot si Strobe Talbott, in cartea lor "La cele mai inalte niveluri" relateaza ca ramanerea lui Jaruzelski ca presedinte al Poloniei s-a facut in urma unei intelegeri survenite intre presedintele american George Bush si presedintele sovietic Gorbaciov, ambii fiind de parere ca era singura personalitate capabila sa controleze situatia, sa fie un factor de echilibru si sa previna izbucnirea unor explozii cu caracter extremist). In aceste conditii, Tribunalul Suprem scoate de sub invinuire si reabiliteaza pe cei condamnati la moarte pe timpul starii de razboi, printre care pe R. Spasowski, Z. Rurarza, Z. Hajder.

LUPTA. Dupa alegerea lui Lech Walesa ca presedinte al Poloniei (decembrie 1990), care marcheaza caderea totala a regimului comunist, incepe sa se faca auzita, in mod repetat, vocea profesorului Brzezinski (american de origine poloneza, fost consilier al presedintelui american J. Carter si sef al Consiliului Securitatii Nationale al SUA), care dezvaluie rolul istoric, fara precedent al colonelului Kuklinski in lupta cu ocupantul sovietic al Poloniei, in perioada razboiului rece. Astfel, chiar pe timpul sarbatoririi inaugurarii prezidenturii lui Walesa, profesorul Brzezinski revendica reabilitarea totala a lui Kuklinski si, apoi - spune el - pentru lupta sa care a servit cu profesionalism independentei Poloniei, sa i se acorde distinctia Crucea Virtutea Militara si sa fie avansat la gradul de general. Aceleasi sugestii sunt adresate lui Walesa si de catre personalitati si medii politice, stiintifice si culturale autohtone si de pretutindeni, printre care Porozumienie Centrum (Intelegerea de Centru), Swiatowa Zwiazek Zolnierzy Armii Krajowei (Uniunea Mondiala a Ostasilor Armatei Nationale), Kongres Polonii Amerykanskiej (Congresul Americanilor Polonezi), renumitul poet Zbigniew Herbert. Dezmembrarea TV, in aprilie 1991, esuarea puciului lui Janaiev la Moscova, care a dus la destramarea inevitabila a URSS, s-au inscris in procesul firesc de instalare si consolidare a democratiilor in centrul si estul Europei. In acest context, s-au intensificat si cererile de reabilitare a colonelului Kuklinski, din partea societatii civile poloneze. Cu toate acestea, Szaniawski afirma ca in intreaga perioada a presedintiei, Lech Walesa a refuzat reabilitarea lui Kuklinski si chiar de cateva ori a spus public ca acesta este tradator. In plus, afirma ca si cei mai apropiati colaboratori ai lui Walesa au blocat toate incercarile de reabilitare a lui Kuklinski (personalitati politice democrate si membri ai guvernului nou-instalat, precum Jerzy Milewski, Goryszewski, M. Wachowski, J. Onyszkiewicz - primul civil in functia de adjunct al ministrului Apararii, ulterior ministrul Apararii, apropiat al lui Walesa, casatorit cu nepoata directa a maresalului Pilsudski, Komorowski - adjunct al ministrului Apararii, fiul ambasadorului polonez la Bucuresti in acea perioada, amiralul Kolodziejczyk - apropiat al lui Walesa, trecut in rezerva, ulterior ministru civil al Apararii; toti au fost nominalizati in cartea lui Szaniawski). Pe timpul unei vizite in SUA, in 1993, Walesa (prin mijlocirea ministrului sau A. Zakrzewski) solicita de la Kuklinski sa accepte ca a fost "agent de informatii al SUA care a actionat si actioneaza in Polonia" (n.r. - dintr-un interviu dat de Walesa, ce va fi comentat mai jos, rezulta ce l-a determinat sa faca aceasta afirmatie). In consecinta, cere in repetate randuri sa i se adreseze o petitie pentru reabilitarea sa. Ca raspuns, Kuklinski declara public: "Multe persoane in Polonia asteapta ca eu singur sa cer gratierea. Niciodata nu o voi face. Ar fi sub demnitatea mea. Nu sunt vinovat, nu simt nici o mustrare de constiinta. Tot ce am facut in viata am facut cu credinta in Polonia".

PROTECTIE

"Timp de aproximativ patru ani, KGB si GRU sovietice si securitatea poloneza sunt angajate in incercarea de rapire a lui Kuklinski, presupus ca se afla deja pe teritoriul SUA. Au fost doua situatii in care s-a crezut ca ar fi posibila uciderea lui, dar nu s-a confirmat. Ca urmare, Kuklinski primeste protectie pe viata din partea Guvernului american" Mihaiu Margarit - general de brigada in rezerva, fost sef al Directiei Informatii Militare

EVACUAREA

"Kuklinski realizeaza ca a devenit vulnerabil si, cu prilejul unui instructaj care a avut loc la 2 noiembrie 1981 in SMG polonez, semnaleaza unele atitudini pe care le interpreteaza ca posibile provocari ce ar viza deconspirarea sa. Distruge imediat toate documentele, notitele si alte materiale secrete care erau in posesia sa. In fata unei iminente deconspirari si amenintari din partea KGB-ului sovietic si a securitatii poloneze, americanii iau rapid decizia, considerata de Szaniawski dramatica, de evacuare in siguranta a agentului lor cel mai important. Astfel, in noaptea de 7/8 noiembrie 1981 are loc un act de bravura a serviciilor speciale americane din Varsovia: colonelul Kuklinski impreuna cu sotia si cei doi copii ai sai sunt evacuati din tara chiar sub nasul KGB si al serviciilor secrete poloneze" Mihaiu Margarit - general de brigada in rezerva, fost sef al Directiei Informatii Militare

Nu ratati!

Cititi in numerele viitoare despre cum a fost reabilitat colonelul Kuklinski in Polonia.