Agenţii CIA, trădaţi de telefoane

Acţiunile CIA in Europa: Răpirea lui Abu Omar (II)Â

Luciano "Ludwig" Pironi, ofiţerul de grad inferior al carabinierilor, a fost chemat de Spataro in instanţa de la Milano ca să depună mărturie despre dispariţia lui Abu Omar. El a fost citat la acest moment ca fiind complice al infracţiunii de răpire. Deoarece s-a decis să spună tot adevărul din interior, el a fost "salvat" şi nici un mandat de arestare nu a fost emis pe numele său. Tot ceea ce a spus poate fi acum folosit, impreună cu alte documente ale instan-
ţei - in total 1.000 de pagini - pentru a reconstitui faptele, incepănd cu data de 17 februarie 2003. Vă redăm aspecte relevante ce reies din declaraţiile lui Pironi:

"M-am alăturat trupelor ROS ale carabinierilor (Raggruppamento Operazioni Speciali, sau Grupul de Operaţiuni Speciale) la Milano, in 1995 sau 1996 … L-am intălnit pe Robert Lady, şeful celulei CIA din Milano, la sfărşitul anului 2000 sau inceputul anului 2001. Venea des la birourile noastre, pentru schimb de informaţii. De exemplu, imi amintesc că, mulţumită unei avertizări venite din partea lui, ROS a inceput o investigaţie cu numele de cod «Bazar», pentru a-l depista pe Hassan Faraj Faraj, cunoscut şi ca Hamza Libianul, care a fost arestat ulterior in Marea Britanie."

"Lady şi cu mine am devenit prieteni şi il strigam Bob. Odată i-am spus că mi-ar place să fac parte din forţele SISMI. El a promis că va vorbi cu cel care conducea biroul SISIMI din Milano, un locotenent de carabinieri, Stefano D’Ambrosio… in august 2002, in timpul unui prănz la restaurantul «Tosca», din Piaţa Risorgimento, Bob Lady a menţionat numele lui Abu Omar pentru prima dată. A spus: «Este important şi periculos, un conducător al organizaţiilor teroriste islamiste din Europa. Am primit informaţii că se pregăteşte să deturneze un autobuz al şcolii americane in suburbiile din Milano, poate Opera»… In septembrie, Bob Lady a venit şi mi-a spus: «Plănuim o mare operaţiune cu SISMI. Ai putea fi de folos». Dar nu a intrat in amănunte."

Acum putem pune cap la cap afirmaţiile lui Pironi şi ale lui D’Ambrosio. D’Ambrosio, care conducea biroul SISIMI din Milano intre decembrie 2001 şi noiembrie 2002, a fost interogat de Spataro de două ori, in aprilie şi mai 2006: "La sfărşitul lui octombrie 2002, Bob Lady m-a informat in mod confidenţial despre un plan pus la punct in comun de către CIA şi SISIMI pentru predarea lui Abu Omar şi transferarea lui către o locaţie necunoscută mie. Voia să afle dacă ştiam de plan. A continuat, spunănd că planul a fost creat de Jeff Castelli, care era şeful rezidenţei CIA din Roma şi din restul Italiei, in urma ordinelor precise venite din Statele Unite, de la Langley (sediul CIA din Virginia)…"

Citește pe Antena3.ro

Comuna din România unde cresc pietrele, la propriu: Ce sunt trovanții și cum arată locul spectaculos vizitat anual de mii de turiști

Grupul specialilor"

"Potrivit lui Lady, o unitate CIA care făcea parte dintr-o structură numită Grupul pentru Operaţii Speciale (Special Operation Groups, sau SOG) deja era in Italia, şi in special la Milano, unde făcea o inspecţie in vederea operaţiunii pe cale de a fi executată. Personalul SOG este format din membri CIA care au formaţie militară. Lady a spus că sunt duri, nu sunt desemnaţi pentru munca de investigaţie, ci pentru operaţiunile de informaţii speciale. Ca membru al SISIMI, ştiam de existenţa SOG. Conform planului, Abu Omar trebuia capturat la Milano şi adus la Ghedi, in Provincia Brescia, unde era plasată o bază militară aeriană parţial utilizată de către americani. La acest punct, Bob a precizat că personalul SISIMI era ocupat in acea regiune, căutănd locul cel mai potrivit in care Abu Omar ar fi putut fi ţinut prizonier, in timp ce aştepta sosirea unui avion CIA din Ramstein, Germania, care să il ia şi să il transfere in străinătate, la o locaţie necunoscută mie şi care niciodată nu mi-a fost menţionată."

"Lady era foarte critic la adresa planului, cu care nu era de acord. Spunea: «Este o prostie să iei o persoană care este investigată de către agenţii DIGOS, care făceau o treabă foarte bună. Ar fi putut să continue să il cerceteze şi să il monitorizeze pentru a identifica cine sunt asociaţii lui Omar. Nu inteleg de ce trebuie intreruptă o anchetă şi strică o colaborare foarte bună cu DIGOS». Lui Bob ii părea rău să trădeze increderea pe care DIGOS o avusese in el, deoarece serviciul nu era la curent cu planul. Era ingrijorat şi pentru că Abu Omar era urmărit şi ii era frică de izbucnirea unui incident, ori chiar a unui schimb de focuri…"

"Bob m-a intrebat dacă ştiam de operaţiunea planificată. Am fost uluit. Nu ştiam nimic. Şi eu aveam critici la adresa planului. Am spus că nici măcar comandantul de la Baza Ghedi, colonelul Bellini (cel care a fost doborăt cu avionul in timpul războiului din Golf şi care nu a vorbit nici chiar sub tortură), nu ar fi fost de acord cu acest tip de acţiune... Bob a fost de acord şi şi-a deschis braţele larg, intr-o expresie de deprimare. Planul, a adăugat el, era conceput pentru a scăpa de un om periculos. Dar eram amăndoi convinşi că, indată ce Abu Omar va fi fost capturat, acesta ar fi fost imediat inlocuit de un altul, care va fi greu de identificat şi controlat."

"Lady a adăugat că Jeff Castelli şi Sabrina De Souza erau foarte mari fani ai acestui plan. De Souza fusese trimis de Castelli la Milano ca să il controleze pe Bob, să il stimuleze şi să il direcţioneze. Lady era foarte critic la adresa lui De Souza, ca şi Castelli, care fusese victima unei glume făute de Lady: «Cum poate un om care este budist, arde beţişoare parfumate in birou şi ascultă Bob Marley, să inţeleagă terorismul?»… Eu, personal, il apreciam pe De Souza ca fiind agresiv, ambiţios şi vulgar… "

"Lady nu mi-a spus niciodată că operaţiunea viza obţinerea de informaţii de la Omar sau recrutarea acestuia ca informator... Lady a continuat să susţină că nu era de acord cu Castelli şi De Souza şi şi-a exprimat dezacordul faţă de o operaţiune pe care o considera inutilă şi care ar fi putut dăuna investigaţiilor in curs …"

In declaraţiile sale, colonelul D’Ambrosio a rememorat ce se intămplase după intălnirile sale cu Bob Lady ca fiind inceputul unui coşmar ce avea să ducă la demiterea sa din SISIMI. La inceputul lui noiembrie 2002, s-a intălnit la Bologna cu Marco Mancini, ofiţerul său superior, căruia i-a raportat observaţiile critice pe care atăt el, căt şi Bob le aveau de făcut la adresa planului de predare a lui Omar. Mancini a ascultat in tăcere. Apoi, -a intrebat pe D’Ambrosio: "Bob chiar a spus asta (despre planul răpirii)?". D’Ambrosio a confirmat. La sfărşitul lui noiembrie, colonelul D’Ambrosio a fost chemat la Roma, la sediul central al SISIMI, din Forte Braschi. Generalul Pignero, şeful Primei Divizii, a fost scurt: "Eşti demis. Nu mai eşti şeful SISIMI din Milano". Marco Mancini urma să preia conducerea in Milano. Mancini, ambiţios, urca incă o treaptă in ierarhia profesională, pănă cănd ar fi devenit posibil să işi implinească visul: acela de a deveni agent dublu, lucrănd atăt pentru SISIMI, căt şi pentru CIA. Acest vis insă se va prăbuşi curănd.

Complicele dă detaliile răpirii

In decembrie 2002, la mai puţin de un an de la numire, colonelul D’Ambrosio era forţat să plece, cu o rezoluţie umilitoare la dosarul său de carieră: "Biroul SISIMI din Milano a produs rezultate slabe". Realitatea va ieşi la lumină in cursul investigaţiei făcute de Spataro. Colonelul D’Ambrosio fusese demis pentru că işi exprimase dubiile cu privire la operaţiunea comună, CIA-SISIMI, aşa cum s-a dovedit ulterior. Iar Spataro va ancheta cazul atăt ca un caz de violare a suveranităţii italiene, căt şi ca un caz de răpire.
Acum, că ultimul obstacol fusese indepărtat, iar D’Ambrosio demis, mai putea să aibă indoieli Bob Lady? Nu mai putea. Continua să fie agent CIA. Era obligat să asculte de ordine şi sosise momentul să intre in operaţiune. Ultimele retuşuri ale operaţiunii erau legate de carabinierul Luciano "Ludwig" Pironi, pe care Bob il luase sub protecţia şi mentoratul său.

Potrivit propriilor lui cuvinte: "Intre decembrie 2002 şi ianuarie 2003, Bob Lady mi-a explicat care urma să fie rolul meu in operaţiunea comună cu SISIMI. Un grup de oameni urma să il ia pe Abu Omar intr-un loc necunoscut, pentru a obţine informaţii de la el in ce priveşte activităţile lui ilegale şi pentru a-l convinge să coopereze. Urma să il opresc pe o stradă foarte apropiată de locuinţa lui, pretinzănd că execut un gen de identificare poliţienească, astfel incăt să permit altora să se apropie şi să il răpească... Am obiectat: «Din căte ştiu, agenţii DIGOS se ocupă de Abu Omar». Dar Bob Lady a răspuns: «Ministrul de Interne a asigurat CIA că in acea perioadă de timp Abu Omar nu va fi urmărit de către ei»…".

"Luni, 17 februarie 2003, mi-am părăsit biroul la 11:30. Am ajuns in Piaţa Maciachini pe scuterul meu, pe care l-am parcat acolo. Exact atunci un Volkswagen de culoare albastru inchis sau negru s-a apropiat de mine, iar şoferul, scund, cu părul negru, in jur de 40 de ani şi pe care nu-l mai văzusem pănă atunci, a coborăt geamul portierei şi m-a strigat: «Ludwig, sono l’amico di Bob, sali!» (Ludwig, sunt prietenul lui Bob. Urcă!). A pronunţat aceste cuvinte intr-o italiană corectă. Nu am sesizat nici o inflexiune străină in vocea lui şi mi-am inchipuit că este fie italian, fie un străin care vorbeşte italiana foarte bine. Pe la 12:10 - 12:15, a primit un telefon pe mobil şi a răspuns in puţine cuvinte: «Sì, va bene (Da, este in regulă)». Am presupus că era informat că Abu Omar ieşea din casă. In timp ce aşteptam, mi-a explicat că urma să ajung lăngă o dubiţă albă parcată pe Strada Guerzoni, unde urma să il identific pe Abu Omar. Cănd am ajuns in apropierea lui Abu Omar, care mergea repede, şoferul Volkswagen-ului a oprit maşina in mijlocul drumului, pe Strada Guerzoni. Abu Omar venea spre mine, pe trotuarul din stănga, pe partea opusă celei pe care se afla parcată dubiţa albă. I-am atras atenţia către mine şi l-am strigat, in timp ce ii arătam legitimaţia mea de carabinier. Apoi l-am intrebat in italiană: «Mi mostri il passaporto!» (Arătaţi-mi paşaportul!)."

Să ne concentrăm acum asupra "locului faptei", urmărind conţinutul celor 230 de pagini ale mandatului de arestare semnat la 22 iunie 2005 de către judecătorul Chiara Nobili, la cererea procurorului Spataro. Să dăm atenţie numărului de telefon mobil Vodafone: 348 061 4737. Este telefonul mobil folosit de Bob Lady (colonelul D’Ambrosio a confirmat că acesta era numărul de contact al lui Lady). Potrivit raportului DIGOS din 24 februarie 2005, acel număr de telefon Vodafone, al lui Bob Lady, s-a aflat in Milano intre 12 ianuarie 2003 şi 19 februarie 2003, adică două zile după ce infracţiunea fusese comisă. In acea perioadă, de la acest număr fuseseră contactate cartelele SIM: 338 895 2825; 338 656 7958; 333 857 9242. Toate aceste numere mobile fuseseră prezente la "locul faptei" in perioada in care se comisese răpirea. Primele două numere (ale operatorului de reţea mobilă Tim-Telecom) au fost folosite de Raymond Harbaugh, un vechi agent CIA, născut in 1939; al treilea fusese folosit de George Purvis, un alt agent CIA. Interesant de notat, scria raportul DIGOS, era numărul 338 656 7958 (al lui Harbaugh). In timpul zilei de 17 februarie 2003, cănd a avut loc răpirea lui Omar, Harbaugh a sunat de patru ori la 348 061 4737 (numărul lui Bob Lady) la 12:56 pm, 2:20 pm, şi 2:28 pm.

Pista cartelelor telefonice

Este acum momentul să părăsim "locul faptei" şi să urmărim dubiţa albă, care işi purta prada inăuntru. Putem corobora declaraţia lui Mohammed Reda, care a spus că "drumul a durat circa cinci ore…", cu reconstituirea făcută de DIGOS. Răspunsul este că Abu Omar a fost transferat la baza militară aeriană a Statelor Unite de la Aviano, in nord-estul Italiei, aflată la circa 400 de kilometri de Milano. Să explicăm cum s-au intămplat lucrurile, potrivit documentelor Curţii.

La 17 februarie 2003, acţionau două seturi de abonaţi telefonici, scrie judecătorul Nobili. "Primul set, format din Pilar Rueda, Ben Amar Harty, Raymond Harbaugh, Gregory Asherleigh, George Purvis, Joseph Sofin, Monica Courtney Adler, era prezent la «locul răpirii» şi s-a indreptat spre Cormano, la căţiva kilometri de Milano, iar acolo s-au intălnit cu membrii celui de al doilea grup. Imediat după răpire, nouă oameni aparţinănd celui de-al doilea grup, dintre care patru au fost identificaţi ca fiind Lorenzo Carrera, Cynthia Dame Logan, Drew Carlyle Channinge şi Michailis Vasiliou, au părăsit zona şi au luat telefoanele mobile localizate de-a lungul autostrăzii dintre Milano şi Aviano. In timpul călătoriei, unii dintre abonaţi au sunat la telefoanele mobile ale ofiţerilor localizaţi la baza militară sus-menţionată. După aproape cinci ore, telefoanele tuturor abonaţilor receptau semnalul celulelor radio din jurul bazei militare de la Aviano… Unul dintre abonaţi (334 176 579), a cărui identitate nu a putut fi stabilită, şi la care se face referire ulterior ca fiind ALFA, după ce a luat telefonul poziţionat pe Strada Gramsci, in Cormano, la 12:35 pm, a luat-o pe Autostrada A4, spre est. In timp ce era pe autostradă, intre 2:44 pm şi 4:42 pm, a sunat de trei ori un telefon mobil care s-a dovedit ulterior că era inregistrat la Escadrila 31, de pe baza militară din Aviano, iar utilizatorul său era Joseph L. III Romano, la acel moment şeful securităţii in baza aeriană."
"Un altul dintre cei nouă membri ai grupului al doilea, care folosea telefonul 334 310 1143, şi a cărui identitate nu a fost stabilită, prin urmare va fi identificat in continuare drept BETA, a «cules» toate mobilele folosite in ziua răpirii in zona Străzii Guerzoni şi la intrarea din Cormano pe autostradă, intr-o perioadă de timp care a durat de la 11:15 am la 12;41 pm; a răspuns la telefon in timp ce se afla pe Strada Gramsci, din Cormano, după care a intrat pe Autostrada A4, fiind urmat de ceilalţi purtători de celulare, pănă la Aviano…"
"De notat faptul că BETA a fost localizat in zona Cormano cu circa două ore inainte de răpire, unde a intălnit un membru al celui de-al doilea grup; apoi el s-a apropiat de zona Viale Jenner, unde răpirea a avut loc, a făcut contact cu cei din «primul grup», apoi s-a intors spre Cormano impreună cu primul grup, care s-a reunit cu cel de "al doilea grup"; de acolo BETA s-a intreptat spre Avioano, impreună cu cel de-al doilea grup de utilizatori de celulare…"

Apare romănul Mihai Timofte

"Ancheta a dovedit că marea majoritate a cartelelor SIM erau inregistrate pe numele unor utilizatori a căror identitate fusese folosită pentru obţinerea a cel puţin zece alte numere. Majoritatea erau doar «paravane», iar numele erau adesea identice; de exemplu, şase dintre numere fuseseră emise pe numele Timofte Mihai, un cetăţean romăn care nu avea nici o legătură cu faptele, iar trei fuseseră emise pe numele unei companii, «Riva Beniamino snc». Oricum, pentru aproape toate numerele emise nu a fost posibilă identificarea utilizatorului real de la inceput. Singura excepţie de la regula de mai sus a fost numărul Vodafone inregistrat pe numele cetăţeanului american, Adler Monica Courtney, a cărui identitate a fost confirmată a fi reală. Mai mult, unul dintre cele două mobile prezente in Strada Guerzoni la momentul la care se desfăşura răpirea(339 794 6739), după ce a sosit la Aviano s-a intors imediat la Milano… De fapt, toate numerele au incetat să mai funcţioneze in Italia aproape imediat după ce răpirea a fost finalizată, mai exact s-au oprit din funcţionare intre 18 şi 20 Februarie 2003..."

Atunci cănd oamenii CIA au ajuns la Aviano, totul era pregătit pentru cea de a doua parte a călătoriei. Un avion Learjet LJ35, cu numele de cod Spar 92, l-a dus pe Abu Omar la baza germano-americană din Ramstein, unde un avion Gulfstream2, cu numele de cod N85VM, l-a adus in Egipt. Acolo, Abu Omar a fost dus la inchisoarea Tora din Cairo, unde se afirmă că a fost torturat. Dacă ne uităm la poziţia lui Bob Lady pe teren, vom descoperi că acesta a migrat spre Egipt. La acest punct, documentele curţii arată că "Din 19 şi pănă in 22 februarie 2003, numărul său de mobil, 348 061 4737, … şi-a menţinut poziţia in oraşul Milano. Dar la 23 februarie 2003 utilizatorul acestui număr s-a mutat in Provincia Gorizia - in apropiere de Aviano - … iar din acea zi şi pănă la 3 martie nu s-au făcut nici un fel de apeluri, şi nici nu s-au primit, pe acest număr. La 3 martie a primit două apeluri de la un număr neidentificat, in timp ce telefonul se afla in apropierea unei celule radio de comunicare mobilă din Egipt. Căteva zile mai tărziu, la 15 martie, numărul telefonic primeşte din nou semnale de pe teritoriul Italiei, semn că posesorul reintrase pe teritoriul italian…"

Concluzia este evidentă: "Se poate presupune că utilizatorul respectivei cartele Vodafone a stat in Egipt din 22 februarie pănă in 15 martie 2003, in timpul primelor zile ale detenţiei ilegale a lui Abu Omar in Egipt şi atunci cănd acesta avea parte de prima rundă de tratament dur".

Adevărata problemă este următoarea: cum au putut fi agenţii CIA atăt de proşti incăt să lase in urma lor o lungă trenă de urme, pe care DIGOS a putut foarte uşor să o reconstituie cu ajutorul inregistrărilor electronice şi documentelor pe suport de hărtie? Au folosit hoteluri de lux in Milano şi in alte locaţii, folosind pănă la 500 de dolari pe noapte şi plătind intotdeauna cu cărţi de credit, iar uneori telefonănd de la hotel. Potrivit documentelor Curţii, agenţii trebuie să fi cheltuit intre 100.000 şi 150.000 de dolari in timpul şederii lor in Italia, in timpul unei operaţiuni plătite de contribuabilii americani.

Răpitorii vor fi judecaţi in lipsă

In ce il priveşte pe Bob Lady, acesta a lăsat materiale compromiţătoare pe PC-ul său. De exemplu, fotografii ale lui Abu Omar făcute in cursul supravegherii acestuia. Sau date despre care este cel mai bun traseu pentru a ajunge la Aviano, pe autostradă, informaţie pe care a obţinut-o prin conexiunea Internet.

De indată ce a fost emis primul mandat de arestare, in iunie 2005, ca urmare a aceastei dăre de urme lăsate prin erorile stupide ale agenţilor CIA, analiştii şi comentatorii au fost siguri că ar fi fost imposibilă desfăşurarea unei asemenea operaţiuni ca "predarea din Milano", dacă autorităţile italiene nu ar fi ştiut din timp despre ea. Acest adevăr a ieşit la iveală intre iulie şi august 2006, cănd, potrivit unor mijloace de informare in masă, actualul premier, Romano Prodi, a confirmat că intreaga operaţiune era protejată de secretul de stat deja decretat de guvernul anterior, condus de Silvio Berlusconi. Iar Prodi nu a vrut să anuleze interdicţia de a face publice faptele.
Procurorul-şef Armando Spataro şi-a continuat lupta. Iar la mijlocul lunii iulie a făcut o nouă cerere, noului ministru al Justiţiei, Clemente Mastella, membru al Guvernului Prodi. Solicitănd "asistenţa juridică" din partea Statelor Unite, Spataro i-a cerut lui Mastella să inainteze Procurorului General al SUA cererea sa de arestare şi extrădare către Italia a "inculpaţilor" - agenţi CIA. Cererea a fost făcută, evident, cu scopul ca aceştia sa fie judecaţi in Italia, deoarece este de aşteptat ca Spataro să solicite judecătorului in căteva săptămăni să stabilească data procesului. Dacă, aşa cum este mai mult decăt sigur, judecătorul va accepta cererea lui Spataro, procesul va incepe. Dar agenţii CIA nu vor fi acolo. Ei vor fi judecaţi "in absentia". Pentru că Statele Unite nu vor preda niciodată Italiei agenţii CIA...