Agentul termic 0..0...

18 grade Celsius in casa. Atat recomanda Partidul. Erai mai costeliv, aveai copil in scutece sau bateai spre suta de ani era totuna. Partidul te voia rezistent. Asa au devenit romanii inventatorii primelor termopane.

Uimitor, dar, la romani, in Epoca de Aur, ca si in zilele noastre, iarna nu era ca vara. Si, culmea, intotdeauna ne lua prin surprindere. Agentul termic, ala care circula prin apartamente numai cu voie de la stapanire, ne-a devenit inamic.

PRIMELE SACRIFICATE. Inconjurati de necunoscute, de o lipsa de siguranta in toate desfasurarile vietii zilnice, romanii au gasit resurse pentru a opune rezistenta regimului comunist, tragand pe sfoara statul. Primele sacrificate in razboiul cu agentul termic au fost contoarele de curent electric, pe care o bucata de film fotografic sau un intaritor de guler de camasa, dintr-un plastic ceva mai tare, le opreau din mersul nebunesc spre culmile facturilor.

Puteai incasa nici mai mult, nici mai putin decat 13 ani de inchisoare, iar sufletul iti tremura la fiecare citire a contorului, de teama ca omul de la "lumina" ar putea vedea praful luat de pe cadranul agregatului cu pricina. Si totusi multi si-au riscat pielea si au trecut ierni blocand contorul, pentru a putea pune in priza, in orele in care nu se oprea curentul, un radiator sau o aeroterma.

SERE DE BLOC. Vazand ca nu poate dormi de frig, romanul a cedat din spatiul locativ si a purces la dublarea peretilor, inventand combinatii de vata de sticla si expandat si triplandu-si ferestrele, doar-doar o mai prinde un grad in plus peste cele "recomandate". Asta, pana cand a descoperit sursa majora de frig din apartament: balconul. Si s-a inarmat cu fiare, sticla si chit si a construit primele sere de bloc, in care sa traiasca de bunavoie. Privilegiatii care lucrau intr-o autobaza sau aveau o pila pe acolo si-au "infrumusetat" constructia: margini rotunjite cu chedere de autobuz si geamuri securit, mai rezistente la socuri. Romanul era, in fine, invingator la puncte in fata regimului totalitar, si-a zis el, pana cand a venit decretul si precursoarele modernelor termopane au inceput sa cada la datorie, pe semnatura de "nu mai fac, sa traiti!".

PRIETENA MEA, CARAMIDA. Marfa de contrabanda, radiatoarele au disparut din magazinele romanilor pe la inceputul anilor ’80, vanzandu-se pe sub mana mai mult in magazinele din provincie. Cum nu puteau sta in case si ingheta, romanii s-au imprietenit cu banala caramida. Cate una pe fiecare ochi al aragazului, bine incinsa, adusa apoi in mijlocul sufrageriei la loc de cinste, pe suport metalic, isi faceau datoria pret de cateva zeci de minute. Totul era sa ai presiune la gaze sau sa-ti fi luat ratia la butelii, fiindca nici asta nu era usor. Flacari de veghe si usa cuptorului de aragaz deschise permanent, ferestre tapetate cu izolier band si o bucata zdravana de BCA sterpelita de pe santier, asezonata cu o rezistenta si un fir direct spre priza faceau parte din arsenalul secret al oricaror camine romanesti, in anii de glorie ai rambursarii datoriei externe ceausiste. Cine nu si-a luat colocatar in sufragerie un BCA sculptat pentru a face loc rezistentei inseamna ca ori era sus-pus, ori nu statea la bloc. "La casa" te mai salvau lemnele sau gazul metan, pe sponci si cu program nocturn, chiar si in inima Bucurestiului.

PROGRAM NOCTURN. Nu le-a fost usor romanilor. Nici statul nu era prost, asa ca, pentru a se face economie la gaze, s-a stabilit orar de cate sapte ore pe zi in multe zone ale tarii. La altii insa se reducea presiunea in timpul zilei si, pentru a putea dezgheta camerele pret de cateva ore, n-aveai decat sa pierzi noptile, cand era presiune mai mare. Joaca de-a "serviciul de noapte" a intrat in obisnuinta, iar oalele cu mancare au capatat curand culoarea abanosului, innegrindu-se in asteptarea presiunii peste zi.

TURISMUL CULINAR. La orase s-a nascut "turismul culinar", gospodinele disperate cautand, pe la rude sau prieteni, o flacara mai puternica, pentru un blid de mancare. Si ce spectacol! Dame bine, majoritatea pensionare, cu blanite de vulpe tocite de vremuri la gat, urcau tacticoase in autobuze sau trolee cu sacose zdravene din material textil, carand oale cu mancare si strabatand orasul de la un capat la altul, in cautare de gazduire la aragaz! In lupta cu regimul, un ultim obstacol le rasarea in cale: chibriturile. Fabricate special sa nu se aprinda, acestea se incapatanau sa "functioneze" pana cand nu consumai macar jumatate de cutie: ba se rupeau in doua, ba nu aveau suficient fosfor, ba se rupeau cu flacara tasnind spre tine. Era modestul pret platit pentru cateva ore de desfatare in preajma imbietoarelor mirosuri de mancare...

DUS CU APA DIN CALORIFER

Programul alternativ caldura/apa calda a picat precum bomboana pe coliva in anii de glorie ai regimului ceausist. Asta, desigur, pentru cazurile fericite in care exista program de apa calda. Pentru ca multe dintre orasele tarii n-aveau. Cazile de baie ale locatarilor erau doar simple rezervoare de apa de toaleta! Cum sa te imbaiezi dupa o zi de munca, daca apa calda era oprita, pentru ca venea ora dezmortirii caloriferelor? Ingeniozitatea romanilor a dat roade si aici, astfel incat calorifele din apartamente au devenit si sursa de apa calda. Pe la robinetul de aerisire se scotea apa necesara imbaierii, iar Ceausescu si strategii lui mai luau o teapa de la populatie.