Un cult dintre cele mai vechi din lume este cel al apei. Sa ne amintim ca grecii si romanii venerau sursele de apa statatoare, in care dormitau genii tutelare sau nimfe. Pana la inceputul secolului al XIX-lea, fantanile Europei erau obiect de pelerinaj, fiindca in ele isi gasisera misteriosul sfarsit fiinte nevinovate ori martiri ai cauzelor medievale; din adancul acestor puturi razbateau bataile inimii pamantului-mama.
Nu mai putin sacre se dovedeau izvoarele tasnite miraculos, din piatra seaca. La Dervent, legenda povesteste ca in locul in care Sfantul Andrei a lovit cu toiagul, a iesit un izvor din care si azi pelerinii beau "apa sfanta". La Muntele Athos, Sfantul Athanasie a facut la fel, deschizand pamantul ce-a zamislit agheazama curata. Credinta in puterea vindecatoare a apei sacre ii face pe basarabeni sa se arunce cu ravna intr-un bazin care aduna apele imputinate ale unui rausor ce trece pe langa Manastirea Hancu. Acolo, industria a batut religia, captand in bidoane de plastic pretiosul lichid distribuit, ulterior, in supermarketurile rusesti din marile orase.
Sacra sau sfanta? Nimeni nu si-a pus problema cand s-a trecut de la cultul pagan al "apei sacre" la cel crestin al "apei sfintite". Acum 2000 de ani, sfintii au succedat zeilor pagani, asa cum crucile au succedat statuilor, si e posibil ca, o vreme, monoteismul crestin sa fi coexistat cu panteonul pagan, ca in unele sate romanesti din Tinutul Padurenilor, Hunedoara.
Oricum ar fi, Biserica de astazi spune ca aghiazma, atunci cand e folosita cu credinta si convingere, are efect benefic pentru corp si pentru suflet si poate ajuta sufletele care trec prin purgatoriu. Facand semnul crucii, cel care bea agheazama e sigur ca, prin el, rugaciunea bisericii urca la cer, atragand binecuvantarea divina a corpului, a sufletului si chiar a obiectelor atinse cu apa.
Aghezama indeparteaza spiritele rele si, uneori, chiar si o simpla picatura poate fi mai puternica decat o rugaciune. Agheazama are, cum se stie, la crestini, trei intrebuintari: in serviciul divin, pentru botez si la consacrarea altarelor si bisericilor. La agheazma din urma se adauga sare - principiu al fecunditatii, al sanatatii si al conservarii, cenusa - in sens de umilinta, si vin - ca simbol al abundentei spirituale, al fortei vietii si al bucuriei. Cu apa si sarea se fac o multime de exorcizari nerecunoscute si nerecomandate de biserica crestina.
Iata, unul dintre ele, cel mai simplu si nevinovat: se pune un pumn de sare intr-un bol de sticla sterilizat. Se face semnul crucii deasupra cerand lui Dumnezeu alungarea spiritelor malefice. Intr-un alt bol, se pune apa, repetand de doua ori invocatia. Dupa aceea, se varsa sarea in apa, se face semnul crucii si se spune: "sarea si apa sa se uneasca in armonie, in numele Domnului atotputernic"...