Agheazmatar

Un cult dintre cele mai vechi din lume este cel al apei. Sa ne amintim ca grecii si romanii ve­nerau sursele de apa statatoare, in care dormitau genii tutelare sau nimfe. Pana la inceputul secolului al XIX-lea, fantanile Europei erau obiect de pelerinaj, fiindca in ele isi gasisera misteriosul sfarsit fiinte nevinovate ori martiri ai cauzelor medievale; din adancul acestor puturi raz­bateau bataile inimii pamantului-mama.

Nu mai putin sacre se do­vedeau izvoarele tasnite miraculos, din piatra seaca. La Dervent, legenda povesteste ca in locul in care Sfantul Andrei a lovit cu toiagul, a iesit un izvor din care si azi pelerinii beau "apa sfanta". La Muntele Athos, Sfantul Athanasie a facut la fel, des­chizand pamantul ce-a zamislit agheazama curata. Credinta in puterea vin­de­catoare a apei sacre ii face pe basarabeni sa se arunce cu ravna intr-un bazin care aduna apele imputinate ale unui rausor ce trece pe langa Manastirea Hancu. Acolo, industria a batut religia, captand in bidoane de plastic pretiosul lichid distribuit, ulterior, in supermarketurile rusesti din marile orase.

Sacra sau sfanta? Nimeni nu si-a pus problema cand s-a trecut de la cultul pagan al "apei sacre" la cel crestin al "apei sfintite". Acum 2000 de ani, sfintii au succedat zeilor pagani, asa cum crucile au succedat statuilor, si e posibil ca, o vreme, monoteismul crestin sa fi coexistat cu panteonul pagan, ca in unele sate romanesti din Tinutul Padurenilor, Hunedoara.

Oricum ar fi, Biserica de astazi spune ca aghiazma, atunci cand e folosita cu credinta si convingere, are efect benefic pentru corp si pentru suflet si poate ajuta sufletele care trec prin purgatoriu. Facand semnul crucii, cel care bea agheazama e sigur ca, prin el, rugaciunea bisericii urca la cer, atragand binecuvantarea divina a corpului, a sufletului si chiar a obiectelor atinse cu apa.

Aghezama indeparteaza spiritele rele si, uneori, chiar si o simpla picatura poate fi mai puternica decat o rugaciune. Agheazama are, cum se stie, la crestini, trei intrebuintari: in serviciul divin, pentru botez si la consacrarea altarelor si bisericilor. La agheazma din urma se adauga sare - principiu al fecunditatii, al sanatatii si al con­ser­va­rii, cenusa - in sens de umilinta, si vin - ca simbol al abundentei spirituale, al fortei vietii si al bucuriei. Cu apa si sarea se fac o multime de exorcizari nerecunoscute si nerecomandate de biserica crestina.

Iata, unul dintre ele, cel mai simplu si nevinovat: se pune un pumn de sare intr-un bol de sticla sterilizat. Se face semnul crucii deasupra cerand lui Dumnezeu alungarea spiritelor malefice. Intr-un alt bol, se pune apa, repetand de doua ori invocatia. Dupa aceea, se varsa sarea in apa, se face semnul crucii si se spune: "sarea si apa sa se uneas­ca in armonie, in numele Domnului atotputernic"...