Ai lu’ Moromete n-au tăiat porcul de pe listă

Nici nu se luminase bine de ziua in comuna Silistea-Gumesti, judetul Teleorman, ca zeci de cocosi ascunsi dupa ulucile gardurilor cantau de zor in dimineata de Ignat, parca stiind ca in momentul de fata gospodarii nu erau interesati de copanele lor, ci de suncile vecinului de ograda, porcul. Asezat pe prispa, Alexandru Ciobanu, zis Ciocoiu, ascutea tacticos cu o pila un cutit lung de aproape o jumatate de metru.

'Du-te, ba, si cheama-i pa Ciocoiu si pa Sandel sa punem porcu’ ala jos, ca ne prinde namiezii! Hai, mai repede, ca acu’ te las fara sorici!', ii striga Ciocoiu, fara sa ridice capul de la preocuparea sa matinala, fiului sau de vreo 13 ani, care se invartea fara rost pe batatura, nerabdator in asteparea marelui eveniment ce avea sa se petreaca la el in curte. Copilul iese ca o zvarluga pe poarta larg deschisa. Desi satenii il poreclisera in bascalie 'Ciocoiu', fiindca avea numai un hectar de pamant, cand era vorba de crescut porci, acesta nu se juca. Ramatorul pe care urma sa-l sacrifice chiar in acea dimineata cantarea pe putin 230 de kilograme.

In cotetul alaturat mai avea doi purcei, cam de 30-40 de kilograme, programati inca de pe acum sa le vina randul la Craciunul viitor. 'Auzi, ma Ciocoiule, cand trecui pe langa cocina, ba, ma privi porcu’ meu cu o asa blandete in ochi, parca se ruga de mine sa-l iert pe ziua de azi. Da’ si eu i-am zis in sictir: gat, d-aci, porcule ce esti!', se aude inca din strada vocea unuia dintre cei chemati sa dea o mana de ajutor. Pe poarta intrara Costel Dragoi, zis Costeiu, si Sandel Tudor, un barbat inalt si solid, care, daca-si punea mintea, ar fi putut pune de unul singur porcul jos. Desi era chemat la fiecare Ignat sa injunghie 10-15 grostei pe la vecinii din sat, tocmai pe al lui din curte nu-l taia Ciocoiu, il chemase pentru asta pe Costeiu.

Dupa ce-l hranise si-l ingrijise un an de zile, nu putea chiar el sa-i bage cutitul in gat. 'Ba, cum scoatem noi namila aia afara? Ia sa-i canti, ma Ciocoiule, cu vocea ta duioasa: Ghita, iesi dimineata la porita, ca poate-l pacalesti!', il ia peste picior Sandel. In loc de raspuns, barbatul se uita lung spre gradina si zice cu voce seaca, dar hotarata: 'Acolo, langa nucul ala, il punem jos!'.

'Sa dea Dumnezeu sa-l mancam fript!'
Barbatii iau niste funii groase si se indreapta spre cotetul porcului. 'Ba, asta o sti, ma, ce i se intampla? Am vazut intr-un documentar ca, dupa maimuta si balena, porcul ar fi al treilea animal ca inteligenta', ii arde lui Costeiu sa faca pe spiritualul. 'Domnule, asta dovedeste ca e mai inteligent ca tine! Mai bine ai, dracu’, grija cum il legi de picior, ca, daca scapa asta, imi rupe toate gardurile', i-o intoarce Ciocoiu si se baga in cotet ca sa scoata porcul afara. Simtind ca forfota din jurul sau nu prevede nimic bun, grasunul grohaie agitat, cautand o cale de scapare. Cu dibacie, vecinii ii petrec funiile in jurul picioarelor si-l trag sub nucul din mijlocul gradinii. Abia atunci animalul tipa lung si sfasietor, facand gainile din curtile vecine sa cot­codaceasca speriate. Cu tigara in coltul gurii si cu funia rasucita in maini, Ciocoiu apasa cu un genunchi in sira porcului tragand din raspu­teri. 'Ba, sa nu va scape, ca nu-l mai prindem!', mai apuca sa mormaie, cand lama cutitului manuit de Costeiu se infige adanc si precis in beregata. Executa apoi cateva miscari stanga-dreapta pentru a largi rana si-a face sangele sa iasa galgait afara, nu tasnit.

Viata ca o prada
Tipatul porcului injunghiat se aude din ce in ce mai gajait si mai slab. 'Da, ba, niste apa sa ne spalam pe maini si da si tu de baut la oamenii astia!', zice Sandel, vesel ca totul s-a terminat fara probleme. 'Aha, scoate, fa, o bardaca de lapte, ca li s-au uscat astora gatlejurile si adu si butelia aia, sa-i parlesc nitel!', se adreseaza in gluma Ciocoiu nevesti-sii. In cateva clipe apare un platou cu cesti de tuica fiarta gata turnata in ele. Ca sa mearga treaba mai repede si sa-i iasa sori­ciul alb, Coicoiu nu mai parlea porcul cu paie, ci cu butelia de aragaz. Dupa ce se spala pe maini, vecinii se strang in jurul tavii cu tuica, mai flecaresc un timp despre vreme si despre cat de bogata sau cat de saraca va fi re­colta de anul viitor si se pregatesc de plecare.

Costeiu isi asaza cutitul sub brat si face traditionala urare: 'Hai, sa-l mancati sanatosi!' 'Sa dea Dumnezeu sa-l mancam fript!', replica gazda in rasetele celorlalti. Ramas singur, toarna o galeata de apa rece peste porc, da foc la arzator si incepe sa-l parleasca fara graba. O duzina de gaini venisera sa ciuguleasca din sangele curs din gatul animalului sa­crificat si care incepea sa se inchege. Ciocoiu le priveste ingaduitor si gandeste cu voce tare: 'Domnule, sa stii de la mine ca sangele este cel mai bun ingrasamant. Se pune la flori, la pomi... De, ba, ce dracu’ e viata asta? Fum...'.

Pomana porcului
Daca in toata localitatea era mare agitatie, in fata carciumii lui Cristian Botoghina, zis al lu’ Bucuresteanu, nu era nimeni. Inauntru, totusi, doi musterii zgribuliti serveau tuica de dimineata. 'Ba, voi nu sunteti la taiat de porc sau voi l-ati taiat de pe lista?', ii intreaba sugubat al lu’ Bucuresteanu. 'L-am taiat de duminica. Nu vezi ca azi nu mai prididesc astia cu taiatul? Ne aglomeram. Si stii vorba aia: fie criza cat de dura, tot am porc pe batatura!', raspunde unul dintre ei ducand paharul la gura. In curtea alaturata, Ilie Marin Botoghina, zis Bucuresteanu, tatal lui Cristian, inconjurat de cativa sateni se pregateau sa scoata si ei porcul din cotet.

Ca sa destinda putin atmosfera nea Marin le spune bancuri 'porcoase'. 'Un oltean si un moldovean, dupa ce au taiat porcii, se laudau al cui a fos mai mare. Ba, la al tau cati s-au tanut cand l-ai taiat?, intreaba moldoveanul. La mine patru insi, raspunde olteanul. Dar la tine cati se tinura? La mine 12 insi, raspunde moldoveanul. Cum 12, ma, da’ cat de mare a fost? Nu, ba, aveam 12 gauri in gard si s-au tinut la ele sa nu le scape porcul printre picioare!' In rasetele celorlalti, luat mai mult pe sus, grosteiul este adus in curte. Un catelus cat o bibilica se alatura sa dea o mana de ajutor sarind si latrand, apucand porcul de-o ureche, de parca ar fi fost la vanatorile regesti, cand gonacii inconjurau mistretul rapus. Cu o lovitura precisa de cutit, Aurica Zatoiu, zis al lu’ Pisica, incheie prima parte a procesiunii.

'Ba, acu’ urmeaza Pufi, prinde-l, ba!', se preface Bucuresteanu ca vrea sa insface catelul, care se face repede nevazut in gradina. Cestile de tuica fiara cu mult piper sunt baute pe indelete. 'Va rog, mai serviti un rand pentru pomana porcului!', isi imbie nea Marin vecinii. Al lu’ Pisica se apuca sa imprastie un balot de paie peste animalul sacrificat. Le da foc si cu o furca de fier are grija ca soriciul sa fie copt si rumenit pe toate partile. Se spune ca, parlit cu paie, soriciul capata un gust deosebit. Cei ce fusesera de ajutor terminara tuica si se risipesc pe la casele lor. Asta pentru moment, pentru ca mai tarziu, pe la amiaza, se vor reintalni la carciuma, sa cinsteasca ziua de sarbatoare.