Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Așa a luat naștere una dintre cele mai ample operaţiuni secrete românești: Operațiunea Neptun.
După bătăliile de la Stalingrad și Kursk, soarta războiului era clară: germanii și aliații lor erau dovediți și începeau să fie împinși înapoi, spre Berlin. Rușii înaintau spre inima Europei, trecând pe teritoriul României, astfel că exista pericolul ca aurul țării să fie confiscat. Conducătorii au încercat să-l transfere în Elveția sau în Turcia - țări neutre -, dar au fost refuzați. Astfel, în 1943 s-a hotărât ca Tezaurul să fie ascuns la Tismana, sub acoperirea unei restaurări a celei mai vechi mănăstiri românești, iar în 1944 a fost dus efectiv la lăcașul din Gorj.
Istoricul Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului BNR și specialist în istoria tezaurului, povestește în Historia: „S-a creat o legenda că se va restaura mănăstirea. Se aduceau materiale, mijloace mecanizate, muncitori și acest du-te-vino nu mai ridica semne de întrebare. Era o acoperire”.
Aurul, cărat alături de materiale de construcții
De la București la Tg Jiu, tezaurul a fost transportat cu garniturile de tren. De acolo a fost încărcat în camioane Skoda-Tatra, asemănătoare cu cele care cărau materiale de construcții, și dus la Tismana. Lăzile cu aur, numerotate și cântărite, au fost descărcate în pivniţă, apoi mutate în peștera de lângă mănăstire. Intrarea în peșteră a fost zidită cu un ciment cu aceeași nuanţă ca stânca, s-a plasat dinamită ca în caz de pericol major să se prăbușească tavanul peșterii peste aur.
Celebra operațiune a fost un succes, dar aurul nostru a ajuns în următorii ani tot în posesia rușilor, ca despăgubiri de război. 300 de milioane de dolari au fost plătiți Uniunii Sovietice, sursa plăţii fiind aurul salvat în primă instanță la Tismana. Ba chiar am plătit această sumă de mai multe ori: Cu dolarii obţinuţi în urma vânzării aurului, apoi prin exploatarea nemiloasă prin Sovromuri și prin exploatarea uraniului din Munţii Apuseni. În plus, toate garniturile de cale ferată românești, care plecau cu produse, nu se mai întorceau în țară, rămânând în parcul de vagoane și de locomotive ale Uniunii Sovietice.
De unde aveam atâta aur?
În condițiile în care, cu câțiva ani înainte, pierdusem aproape 90 de tone, de unde aveam atâta aur? România a ieșit din Al Doilea Război Mondial cu 242 de tone - cea mai mare cantitate din istoria țării. Aceasta au fost produsă în urma comerțului cu Germania nazistă: reprezentanții BNR au dezvăluit că plata tuturor produselor furnizate de partea română se făcea de către germani în avans, numai în aur, într-o bancă elveţiană. În momentul când cantitatea de aur intra în contul nostru de la Union de Banque Suisses, primeam o telegramă și abia atunci plecau garniturile cu bunuri spre Germania.
De ce a fost aleasă Tismana? Din punct de vedere militar, zona era bine apărată. În plus, nu era în calea marilor retrageri ale armatei germane sau ofensive ale armatei sovietice.
În orașul Sinaia, BNR avea un depozit ascuns, săpat în munte, luminat, dotat cu linie de tren pentru o mai bună mobilitate a vagoanelor, cu casete săpate în pereți pentru depozitarea lingourilor și a obiectelor de patrimoniu. Acesta nu a fost folosit în cadrul operațiunii, pentru că era prea expus, fiind pe o cale de înaintare a trupelor rusești.
În iulie 1944, a fost depozitată la Mănăstirea Tismana o cantitate de 189,67 de tone aur din tezaurul BNR și 2,73 de tone de aur polonez, lăsat în păstrare la BNR în anul 1939. În total, au fost 4.086 de casete, cu o greutate brută de 215,30 de tone.
