x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

America de la est la vest, prin sud (II)

0
Autor: Irina Cristea Dragos Stoica 07 Iun 2009 - 00:00
America de la est la vest, prin sud (II)
Vezi galeria foto


O traversare a Americii de la est la vest, prin sud. New York - New Orleans - San Francisco. Nu mai puţin de 15 sta­te traversate într-o maşină americană cât de clasică ne-au permis bugetul şi oferta firmelor de închiriere. De la o ex­tre­­m­i­tate la alta, am întâlnit mai multe Americi, cu chipuri şi poveşti diferite.



De la siguranţa de sine a New York-ului la destrăbălarea bine supravegheată din New Orleans, de la bazarul mexican din El Paso la eleganţa unui oraş fascinant, San Francisco. Ne-ar fi plăcut să avem timp să le şi cunoaştem, dar 12 zile nu aveau cum să ne ajungă. Au fost însă suficiente pentru a parcurge peste 6.000 de kilometri şi a ne hotărî că trebuie să revenim.

După două zile su­per­be şi mai ales trăite la inten-sitate maximă, ne-am despărţit cu greu de New Orleans. Am lăsat cu regret în urmă terasele pline de parfum din Cartierul Francez, cluburile de rock şi jazz care duduiau aproape non stop de trupe live şi ne-am îmbarcat din nou în limuzina americană menită să ne traverseze un continent întreg. După ieşirea din oraş, o autostradă suspendată ne-a purtat mai multe zeci de ki­lo­metri pe deasupra deltei fluviu­lui Missisippi, al doilea ca mă­ri­me de pe teritoriul SUA. Ne-am tot uitat după celebrii aligatori, dar din goana maşinii n-am putut vedea decât nişte pă­sări, care, pentru nişte neiniţiaţi în ale ornitologiei, au părut destul de similare cu exemplarele ce pot fi găsite şi în Delta Dunării.

În aproximativ o oră de la plecarea din New Orleans am traversat hotarul invizibil cu Texas, al doilea stat ca mărime al SUA, după Alaska. Pentru o imagine mai exactă e suficient de spus că este de trei ori şi ceva mai mare decât România, în timp ce populaţia sa se ridică undeva la peste 24 de milioane de indivizi. Cu cap-compas spre vest am trecut pe la periferia Houstonului printr-o salbă de autostrăzi suspendate, etajate, largi şi gra­ţi­oa­se, apoi ne-am continuat drumul spre San Antonio, tot mai aproape de graniţa cu Mexic. Oda­tă ajunşi la San Antonio, unde am făcut un popas de o noapte, am avut prilejul de a ne izbi din nou de francheţea şi re­la­xarea americanului de rând. În momentul când ne-am dus să facem formele de cazare, după ce s-a uitat pe permisele de condu­cere (actele cele mai solicitate în State atunci când te opreşti la un hotel), recepţionera de culoare ne-a chestionat curioasă: "Ro­mâ­nia? Unde e asta? În Europa, nu-i aşa?". "Da. Europa de Est", am răspuns. "Eram sigură! Am fost în Europa, dar n-am auzit niciodată de România", a încheiat tipa, cu gura până la urechi. De fapt, aşa sunt americanii. Relaxaţi, amabili, politicoşi, comunicativi şi fără complexe, indiferent dacă ai în faţă un profesor universitar sau recepţionera de culoare a unui motel de pe marginea unei au­tostrăzi ce iese din San Antonio. Tot atunci, aflându-ne deja că­la­re pe graniţa cu Mexicul, am fă­cut cunoştinţă cu cele 35 de gra­de Celsius ale orelor de seară de la începutul lunii mai din sudul extrem al SUA. De altfel, în toată această parte a sudului Texasului nu există practic un motel care să se respecte şi să n-aibă piscină, accesoriu încercat degrabă şi de noi după cazarea la San Antonio.

Apoi am luat la ţintă El Paso, oraş de fapt lipit cu Ciudad de Juarez, de partea cealaltă a fron­ti­e­rei care trece chiar prin mij­lo­cul său. Senzaţia generală a fost de fapt că ne-am aflat mai mult în Mexic decât în State. Aşezarea era după tipicul latin, cu clădiri scunde şi împrăştiate, străzi largi, populaţia cât de cât amestecată, dar cu o majoritate certă hispa­nică. Căldură, multă căldură, ba­ruri în faţa cărora staţionau eternele camionete (model preferat oriunde în SUA, indiferent de zonă). De partea cealaltă, dincolo de gardul păzit straşnic de Poliţia de frontieră americană, Ciudad de Juarez îşi semnalează prezenţa printr-un imens steag mexican arborat. Un mic gest de mân­drie în faţa altora de umi­linţă, în condiţiile în care cozile fe­ri­ciţilor mexicani posesori de viză şi care aşteaptă să intre în SUA pentru a ajunge la munca de zi cu zi se întind pe câţiva kilometri.

A urmat Arizona şi, o dată cu acest nou stat de pe traseu, a în­ce­put deşertul. Cum nu văzusem decât în filme. Teren arid, cu câteva tufe încâlcite, de o culoare greu de definit, împrăştiate ca din avion. Din când în când, la o privire atentă, ni se arăta o mi­nitornadă care spulberă şi în­ghite, în acelaşi timp, pulberea de nisip. În scurtele popasuri la câte o benzinărie, când ieşeam din maşină ca să ne dezmorţim câ­teva clipe, ne miram cum de nu se lichefiază totul în jur din cau­za căldurii. De fapt, e puţin spus căldură. Sau caniculă. E o vă­paie co­pleşitoare, care parcă în­cearcă să ţi se insinueze pe sub piele şi să te aprindă pe di­nă­un­tru. Te gândeşti cu groază la ce-ar fi dacă maşina te-ar "lăsa" în drum, în plină pustietate. Vrei să părăseşti cât mai repede întinde­rea populată doar de şopârle şi cactuşi uriaşi, în formă de furculiţă, dar, în acelaşi timp, îţi vine greu să te desparţi de un peisaj pe care nu ştii dacă îl vei mai întâlni vreodată.

Spre asfinţit am lăsat în urmă Arizona şi am trecut hotarul în California. Ne-au ieşit în cale munţi cum nu mai văzuserăm, compuşi doar din bolovani de toate mărimile, cu care parcă se jucase un copil. O imagine de-a dreptul selenară, contrastată doar de perfecţiunea autostrăzii care ne-a dus până la San Diego, unde am ajuns deja târziu în noapte. Cum nu se mai punea problema vizitării oraşului, am rămas doar cu sfaturile băieţilor de la benzinăria de lângă hotel, unde ne-am dus pentru a ne alimenta Mercury-ul Grand Marquis: "Aveţi grijă pe unde mergeţi. Zona aceasta poate fi destul de pe­riculoasă seara". Pesemne că pro­ximitatea cu Tijuana în­seam­nă mai mult decât faptul că 80% din populaţia din San Diego e de origine hispanică.

A doua zi am plecat devreme, pentru că ne-am propus să facem o baie în Pacific. Înainte de Los Angeles ne-am oprit la Newport Beach, un loc pe care îl ştiam doar pentru faptul că Lars Ulrich, bateristul trupei Metallica, a emigrat aici cu familia din Danemarca în urmă cu 30 de ani. Alegerea a fost inspirată. Am avut parte de o zi superbă, valuri deloc mari, iar plaja a fost ceva de vis. N-am vă­zut scoici, nu există pahare de plas­tic aruncate sau îngropate cu de­licateţe sub prosop. Deşi fin, ni­sipul nu generează praful acela alb care la noi îţi intră prin toate păr­ţile şi prin toate lucrurile. Încă ceva, foarte important pentru fu­mători: nu veţi vedea chiştoace ni­căieri aruncate pe plajă, iar asta datorită faptului că toţi cei care fumează au decenţa de a veni cu nişte recipiente cilindrice speciale, puţin mai mari decât un tub de desfundat nasul, unde scru­mează şi îşi sting ţigările. Simplu, nu-i aşa?

Deshidrataţi după câteva ore de soare, am atacat un bar cocoţat pe un ponton. Am mâncat peşte şi fructe de mare şi ne-am minunat de uşu­rin­ţa cu care pescarii amatori din jur umpleau găleţile cu o rudă ceva mai mare a stavridului.

Citeşte mai multe despre:   special,   ne-am

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Talpa iadului în tramvaiele din București

Talpa iadului în tramvaiele din București
Galerie Foto Dacă în iad ar exista focurile și cazanele descrise în cărți, atunci căldura de acolo ar fi ca în tramvaiul 25 din București. De când a dat canicula în capitala României, tramvaiele STB au devenit un fel de...

Noul guvernator al Deltei Dunării, „înscăunat” de colegul de partid

Noul guvernator al Deltei Dunării, „înscăunat” de colegul de partid
Galerie Foto Funcția de Guvernator al Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) este ocupată, începând de ieri, de Atena Groza, specialist în biodiversitate. Alianța USR-PLUS a dorit să aducă la...

Tulpina indiană ia avânt în România. „Am putea ajunge la 20.000 de cazuri pe zi”

Tulpina indiană ia avânt în România. „Am putea ajunge la 20.000 de cazuri pe zi”
Galerie Foto În timp ce premierul Florin Cîțu se laudă că are pandemia la degetul mic și că autoritățile din România sunt pregătite să treacă peste toate valurile, estimările specialiștilor privind amploarea valului 4...

Tranzacție economică interesantă a Andreei Moldovan, chiar în timp ce i se pregăteau actele pentru angajarea la OMS

Tranzacție economică interesantă a Andreei Moldovan, chiar în timp ce i se pregăteau actele pentru angajarea la OMS
Plecată, prin demitere, de la conducerea Ministerului Sănătății, după ce a publicat, fără știrea premierului, în luna aprilie, un ordin de ministru prin care se intenționa, practic, carantinarea...

Administrația Prezidențială cheltuie, și anul acesta, 100.000 de euro pentru servicii de grădinărit la Palatul Cotroceni

Administrația Prezidențială cheltuie, și anul acesta, 100.000 de euro pentru servicii de grădinărit la Palatul Cotroceni
Galerie Foto La nici un an de la contractarea unor servicii similare, Administrația Prezidențială a încheiat noi contracte vizând amenajarea spațiilor verzi, furnizarea de material dendrologic, întreținerea arborilor și...

Specialistul PLUS, Vlad Voiculescu, venituri salariale zero timp de doi ani, înainte de a redeveni ministru al Sănătății

Specialistul PLUS, Vlad Voiculescu, venituri salariale zero timp de doi ani, înainte de a redeveni ministru al Sănătății
„Eminența cenușie” a USR-PLUS, de neînlocuitul Vlad Voiculescu, nu a realizat, în anii 2019 și 2020, niciun venit de natură salarială, în România sau în străinătate. Acest detaliu reiese din ultimele...

Bomba gunoaielor din Sectorul 1 stă să explodeze. Contract paralel de salubrizare, legături cu Cosa Nostra și contracte pe bandă rulantă cu statul

Bomba gunoaielor din Sectorul 1 stă să explodeze. Contract paralel de salubrizare, legături cu Cosa Nostra și contracte pe bandă rulantă cu statul
Galerie Foto Scandalul gunoaielor din Sectorul 1 al Capitalei abia acum pare să înceapă. După ce edilul Clotilde Armand, ajutată de dispoziția prefectului Bucureștiului de instituire a stării de alertă în această zonă, a...

USR PLUS vrea procurori trași ca prin inel, chipeși, supli și atletici

USR PLUS vrea procurori trași ca prin inel, chipeși, supli și atletici
Un nou regulament pentru admiterea în Institutul Național al Magistraturii (INM), impus prin Ordin, de Ministerul Justiției, a stârnit un val de proteste printre candidați și magistrați. Una dintre condițiile...

Eliberare condiționată pentru secuii condamnați pentru terorism

Eliberare condiționată pentru secuii condamnați pentru terorism
Istvan Beke și Zoltan Szocs, cetățeni români de etnie maghiară condamnați pentru terorism, au fost eliberați condiționat din detenție. La o zi după eliberarea din Penitenciarul Codlea, cei doi au organizat o co...

Operațiunea „trambulina” de partid continuă cu metoda GDPR

Operațiunea „trambulina” de partid continuă cu metoda GDPR
După ce Jurnalul a dezvăluit neregulile de la Autoritatea Rutieră Română (ARR) prin care au fost plasați pe posturi călduțe oamenii partidelor din coaliția de la guvernare, nu au răspuns solicitărilor noastre...

Ex-judecătorul Horia Șelaru, fostă mână dreaptă a lui Kovesi, a devenit avocat în Baroul Brașov

Ex-judecătorul Horia Șelaru, fostă mână dreaptă a lui Kovesi, a devenit avocat în Baroul Brașov
Ieșit la pensie la vârsta de 49 de ani, fostul judecător, membru al completelor de 5 de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Horia Valentin Șelaru a devenit, după câteva luni de „liber profesionist”...

Bătălia ONG-iștilor pentru PNL București. Și candidata lui Orban, și victoriosul lui Cîțu, legături cu Guvernul Cioloș

Bătălia ONG-iștilor pentru PNL București. Și candidata lui Orban, și victoriosul lui Cîțu, legături cu Guvernul Cioloș
Galerie Foto Bătăliile din interiorul PNL, în vederea Congresului din 25 septembrie, au ajuns, la sfârșitul săptămânii trecute, la faza „ONG-iștilor”. Ludovic Orban a susținut-o pe Violeta Alexandru, care, înainte de...
Serviciul de email marketing furnizat de