x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Amintirea inocentei noastre copilării

Amintirea inocentei noastre copilării

de Loreta Popa    |    19 Noi 2010   •   18:36
Amintirea inocentei noastre copilării

138410-vimage076.jpgNăscut în Bucureşti, la 1 mai 1923, Ion Popescu-Gopo a debutat în presă în anul 1939 publicând ca­ricaturi. A studiat la Academia de Arte din Bucureşti, pe care nu a absolvit-o, terminând în schimb un curs de animaţie la Moscova. Debutează în 1949 alături de tatăl său şi Matty Aslan cu scurt-metrajul de animaţie „Punguţa cu doi bani”. Din 1950 a început să lucreze la Studioul Cinematografic Bucureşti, în cadrul secţiei de animaţie.

Primele desene animate constituiau fabule educative în spiritul epocii. Spirit inovator şi nonconformist, Gopo a încercat întotdeauna să depăşească barierele tehnice şi modelele. „Când am văzut că nu pot să egalez perfecţiunea lui tehnică, am început să fac filme anti-Disney. Deci, frumuseţe-nu, culoare-nu, gingăşie-nu. Singurul domeniu în care puteam să-l atac era subiectul”, mărturisea la un moment dat marele regizor. Şi astfel s-a născut omuleţul nud şi schiţat din câteva linii, care însă interpreta atât de complet problemele lumii contemporane. Dar Ion Popescu Gopo a reuşit să ridice filmele la înălţimea imaginaţiei sale şi acestea au în peisajul cinematografiei româneşti incontestabile merite de pionierat. Gopo a abordat cu mult curaj basmul, feeria, teme universale şi science-fiction-ul. În conştiinţa publicului Gopo rămâne prin câteva apariţii în filmele sale „Faust XX”, „Galax”, „Rămăşagul”, „O zi la Bucureşti”.

„Maria Mirabela”, realizat de maestrul Ion Popescu-Gopo în 1982, a reuşit şi reuşeşte să atragă spectatori de toate vârstele. Actorii au jucat alături de personaje de desene animate dând viaţă unei creaţii sofisticate din punct de vedere artistic. Tehnica folosită la realizarea filmului a fost una simplă şi a adus la sufletul spectatorilor o poveste în care desenul animat comunică foarte bine cu oamenii.

Micuţa Mirabela, care cucerea o lume cu zâmbetul ei jucăuş, astăzi este o actriţă de prim rang. Recunoscută şi iubită. A debutat la 3 ani în filmul „Iarna bobocilor” al lui Mircea Moldovan. Mirabela a fost însă rolul care a propulsat-o, interpretat la doar 6 ani. Medeea Marinescu a jucat în peste 18 filme, iar în teatru rolurile sale au fost mereu memorabile. Medeea Marinescu a lăsat-o de mult în urmă pe fetiţa cea rea pe care o interpreta în „Maria Mirabela”.

Subiectul filmul este simplu. Două surori, Maria şi Mirabela se jucau cu mingea într-o poiană şi din greşeală mingea se opreşte pe marginea unui izvor. A fost suficient să înceapă aventura. Ajunse la ochiul de apă surorile îl găsesc pe broscoiul Oache cu picioarele îngheţate, pedepsit de Zâna Pădurii pentru cutezanţa de a crede că nu e bun la nimic. Maria se hotărăşte să meargă la Zână, să-l ierte, dar Mirabela se împotriveşte. Totuşi, ele pleacă şi pe parcurs, li se alătură licuriciul Scăpărici, care nu poate lumina fiindcă i se aprind picioarele şi Omide, fiica împăratului omizilor, căreia îi este frică să zboare. Având nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la Zâna Pădurii, eroii poveştii se opresc la Moş Timp. Acesta nu doarme niciodată, ca să nu se oprească timpul, dar fetiţele îi cântă un cântec de leagăn, adormindu-l. Zâna Pădurii rezolvă problemele eroilor, iar copiii află din acest film că numai cu o faptă bună poţi ajuta multe suflete. Numai cu o vorbă linişteşti şi faci bine. O morală bună, demnă de toată lauda. Astăzi, prea puţine desene animate mai au astfel de îndemnuri spre bine.

×
Subiecte în articol: alte orizonturi