Amintiri şi poveşti în noaptea de Ajun

Doi colegi de scenă şi prieteni vechi: Sofia Vicoveanca şi Benone Sinulescu şi-au amintit cu drag despre Crăciunul copilăriei.

Sofia Vicoveanca şi-a amintit cu nostalgie de anii copilăriei şi ai adolescenţei care nu au fost deloc uşori, ba, dimpotrivă au fost aspri, presăraţi cu numeroase greutăţi şi încercări. Copilăria i-a fost tristă. Dar Crăciunul a fost o bucurie chiar şi în acele momente. "Crăciunul este cred cea mai frumoasă sărbătoare. E Naşterea Domnului, când e lumină şi toată lumea se bucură, copiii merg cu colindul... La noi, bătrânii ţin post. Femeile spoiesc casele, le aranjează, în săptămâna Crăciunului se taie porcul, se face caltaboş. Femeile care respectă postul nu gustă. Fac cozonacii potrivind ingredientele "din ochi". Ştiu exact cât zahăr să pună, câtă sare, câtă făină, şi celelalte... Întorcându-mă la copilărie, chiar dacă a fost tristă, bradul exista întotdeauna de Crăciun.

Mama îmi făcea din aluat dulce ( cât de dulce putea) fel de fel de figurine: păsărele, scăriţe, forme de opt, nuci, mere... Astea erau podoabele. Dar întotdeauna aveam o cămăşuţă nouă, un lucru nou de îmbrăcat, ca şi de Paşti. Cojocel, mănuşi, ceva, ceva exista, ca la fiecare casă, cât ar fi fost de necăjiţi, o bucăţică de carne, de ceva bun, tot exista! Mi-aduc aminte că mergeam cu colindul, apoi de Anul Nou cu pluguşorul. Aveam o trăistuţă. Pe atunci nu primeam bani. Primeam mere, nuci, zahăr cubic, colăcei făcuţi de gospodine acasă... Veneam cu traista doldora acasă. Nu plecam de la casa gospodarului fără ceva în trăistuţă. Chiar dacă îmi îngheţau nasul, picioarele şi mâinile de frig era mare bucurie. Vesteam Naşterea Domnului, uram de bine pentru anul care vine. Era plăcut. Chiar dacă există un strop de amar, dar ca şi copilă a fost fain", îşi aminteşte cu nostalgie interpreta.

PORUMBEII
Anul acesta Sofia Vicoveanca aşteaptă cu nerăbdare la Suceava cele două nepoţele: Ana-Sofia şi Maria-Cătălina. "Eu am terminat curăţenia, pentru că la noi, de Crăciun, curăţenia e mai mult decât curăţenia de toamnă sau de primăvară. Se scutură absolut tot. De Crăciun trebuie să ai aşternut nou. Nu proaspăt spălat şi călcat. Ci nou, scos din cutie", mai spune Sofia Vicoveanca. "Voi avea copiii la Suceava. Nepoţelele aşteaptă să vadă ce va aduce Moşul. Dar asta depinde şi de câtă treabă fac", ne destăinuie Sofia Vicoveanca. Între timp, porumbeii care poposesc zilnic la fereastra bunicii Sofia au devenit mesagerii lui Moş Crăciun. "Porumbeii stau la geamuri şi notează cu peniţele ce dorinţă are fiecare. Dar cei din casă nu trebuie să stea degeaba. Să facă treabă. Să şteargă praful, să-şi aşeze hăinuţele, să-şi strângă jucăriile, să se spele pe mâini... Acestea sunt lucruri esenţiale care se învaţă în cei şapte ani de-acasă care înseamnă: «Bună ziua, mulţumesc, se poate, e voie, cu bine, cu plăcere, sărut mâna»... Sunt lucruri care trebuie să pornească din instinct", adaugă interpreta.

TRADIŢIE
La rândul său, Benone Sinulescu şi-a amintit cu drag de anii copilăriei petrecuţi în Siriul natal. De Sărbătorile de iarnă, de nopţile de Ajun în care pornea la colindat cu prietenii de aceeaşi vârstă. "Amintirile mele din copilărie sunt multe şi minunate. Pe timpurile alea încă se mai păstrau obiceiurile. Meregeam cu colindul, cu sorcova, cu steaua, cu buhaiul... Aşteptam cu atâta dragoste să mergem cu colindul. Să cântăm. Primeam covrigi nuci, mere... De Crăciun, eu, de mic, fiind cânătreţul satului, eram solist şi aveam pe lângă mine şi cor. Grup vocal. Făceam repetiţii. Mai compuneam noi. Mai adaptam texte, să urăm celor pe care îi colindam. Aşteptam cu imensă nerăbdare Sărbătorile Crăciunului, să-mi cumpere mama hăinuţe. De Crăciun şi de Paşte primeam haine noi. De Crăciun parcă îmi plăcea mai mult pentru că primeam hăinuţe groase, eu fiind din zonă de munte: pantofiori, ghetuţe, cojocel. Bradul îl împodobeam cu nuci îmbrăcate în staniol, vopseam becurile dinainte, puneam mere, covrigi, erau la modă bomboanele de pom, un fel de fondante, împachetate în staniol. åsta era pomul", rememorează momentele plăcute ale sărbătorilor din anii copilăriei Benone Sinulescu.

CLOPOTE
"Era o plăcere să merg cu sorcova şi cu buhaiul de Anul Nou. Sorcovă nu îmi făceam eu. Aveau grijă părinţii mei să îmi cumpere o sorcovă nouă pe care o îmbunătăţeau de fiecare dată. Cu buhaiul sau cu pluguşorul, cum se spune în alte zone, erau numeroase peripeţii. Mergeam la nişte familii mai pricopsite, care ne dădeau mai mulţi bani. Ne duceam o dată, apoi ne întorceam căciulile pe dos, ne mascam, şi mai mergeam o dată cu uratul", adaugă interpretul.

MĂRUL
Pe la vreo 17 ani, Beni era deja solist. Din banii primiţi cumpăra daruri pentru copiii sărmani din Siriu. "Aveam în faţa casei un măr superb pe care tata îl îngrijea foarte mult. Mulţi ani ţineam să-l încarc cu becuri colorate, să lumineze. Eu începusem să prind aripi de artist pentru că de la vreo 17 ani cânt. Şi veneau copiii, împodobeam acest măr şi un pom, în casă. Începusem să câştig şi le dădeam cadouri: hăinuţe, şepcuţe, diverse cadouri. O ajutam pe mama când făcea preparatele din porc, la tăiatul cepei, la curăţatul usturoiului... De atunci ştiu să gătesc, atunci când am timp. Am păstrat tradiţia. Mama făcea caltaboş românesc, foarte gustos. Mama şi tata nu mai există iar eu prepar toba după reţeta pe care am învăţat-o de la ei. Chiar dau de pomană, în amintirea lor.

Hrană pentru suflet

Sofiei Vicoveanca îi place să ofere daruri. "Parcă îmi dă hrană sufletului. Iar dacă am şi nimerit, privirea, o scânteie, pe mine mă luminează, îmi dă hrană sufletului". Respectând tradiţia, Sofia va petrece Crăciunul alături de fiu, noră şi cele două nepoţele. "Nu am spectacole multe de Crăciun. Vin copiii la Suceava. De Revelion însă nu mai sunt copiii cu mine. Am multe spectacole. Eu sunt văduvă de aproape 8 ani iar Crăciunul, Revelionul, Paştele, sunt sărbătorile de familie. Iar dacă eu nu sunt împreună cu copiii, indiferent dacă aş merge în vizită la cineva, m-aş simţi tot stingheră. Şi atunci cânt. Iar lumea se adună, se bucură, trec cu bine, îmi hrănesc sufletul iar noaptea trece nici nu ştiu când", adaugă Sofia Vicoveanca.

Cântece laice

Benone le-a adus în dar românilor în prag de Crăciun un disc cu cântece laice: "Hai, nu mă lăsa, tinereţea mea" realizat împreună cu trupa Millenium. "De curând am fost în Canada unde am avut un spectacol la Vancouver. Sala a cântat cu mine. M-am simţit în al nouălea cer", mai spune interpretul făcând precizarea că lucrează la un nou album cu Orchestra «Lăutarii» din Chişinău, cu orchestră lărgită. Este vorba de un disc cu folclor, cântece de petrecere renăscute".