Amor fatal

La 18 septembrie s-au implinit o suta de ani de cand protipendada bucurestenilor, in frac si rochii lungi, a venit la Hotel de France, la premiera filmului romanesc "Amor fatal". Era un multi-debut: scenarist, regie, actori.

Nu se cunosc prea multe date despre film, pentru simplul motiv ca "s-a pierdut copia". Scenariul era o adaptare a unei piese foarte jucate pe scena nationala, o piesa foarte gustata de public, a autorului Mark Fournier. O melodrama sentimentala in care doi indragostiti au fel de fel de aventuri in multe locuri din Bucuresti. Primul film romanesc de fictiune. Ideea a fost a lui Grigore Brezeanu, care a fost regizor, scenarist si actor.

A fost un scurt metraj, poate? Sau un metraj mediu. Filmul nu s-a bucurat de multa apreciere. Ziarele l-au comentat cu destula indulgenta, uneori cu intelegere, alteori cu ironie.

Nici artistii n-aveau cum sa fie profesionisti, nici publicul nu avea o educatie adecvata. Filmul a fost produs de reprezentanta Casei Pathe in Romania.

Publicul, asa, needucat, a simpatizat cu actorii, mai ales cu perechea de amorezi Lucia Sturdza si Tony Bulandra care, de altfel, la 5 aprilie 1912 s-au si casatorit.

Neamtu-Ottonel, actor al Teatrului Mic, care la 90 de ani mai juca inca, spune ceva ce ma umple de adanca uimire. Ca filmul era doar o filmare a spectacolului, undeva, intr-o gradina de vara, unde era un public numeros. Dar asa ceva e o amintire gresita sau o gluma a actorului, care facea sotii si pe scena si in viata.

Filmul a avut si montaj si developare in laboratoarele firmei Pathe, de pe str. Carol, nr. 6. Era un film mut. Cronicile din L'Independance Roumaine reproseaza actorilor jocul lor prea teatral si operatorului Victor Debon faptul ca in aceleasi cadre personajele sunt sau mici-mici, sau mari-mari. Il judeca si pe regizor ca i-a lasat pe actori sa se uite fix in aparat si asa mai departe. Cronici bune nu sunt. Exista si un prolog scris de Victor Eftimiu, plin de malitie si ironie: "Sa nu ne dai "Amor fatal'/ sau alte cumplite intamplari pe-acelasi ton. /Eu banuiesc intentii mai inalte /

In vorba "Clasic' pusa pe fronton (...)'
Dar Grigore Brezeanu nu s-a lasat descurajat, el si-a continuat cariera cinematografica - pentru ca avea o mare pasiune pentru film. La o luna de la premiera incepea filmarile cu actorul Aristide Demetriade - cel mai bun Hamlet din acea perioada - filmari pentru niste proiectii ce vor fi integrate in reprezentarea piesei de teatru "Insir-te margarite", piesa splendida a aceluiasi Victor Eftimiu, piesa care se joaca si astazi. Inchei cu un citat din Shakespeare:

"Nu pretuim un bun la justa lui valoare atata vreme cat ne bucuram de el. Dar indata ce ne lipseste ce s-a pierdut, ii exageram valoarea, ii descoperim meritul pe care nu voia sa ni-l arate pe cand era cu noi , al nostru'.