x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Analiza - "Dosarul Milea" a fost inchis. Enigmele raman

Analiza - "Dosarul Milea" a fost inchis. Enigmele raman

de Vasile Surcel    |    Razvan Belciuganu    |    18 Ian 2006   •   00:00
Analiza - "Dosarul Milea" a fost inchis. Enigmele raman

Rezolutia finala a noului "Dosar Mi-lea" a stabilit doar adevarul strict juridic, atata cat a mai putut fi el identificat dupa 15 ani.

DEZVALUIRI
Rezolutia care a marcat finalizarea anchetei efectuate dupa redeschiderea "Dosarului Milea" a stabilit doar un adevar strict juridic, atata cat a mai putut fi el identificat dupa 15 ani. Dincolo de acest adevar, cercetarile au scos insa la lumina si cateva aspecte pe care anchetatorii nu au mai avut cum sa le elucideze.

Putem fi aproape siguri ca ancheta instrumentata de catre procurorii Sectiei Militare a Parchetului General este ultima ocazie in care Justitia se va mai apleca asupra mortii generalului Vasile Milea. Iar datorita complexitatii si rigorii cercetarilor efectuate in acest caz, concluziile trase de procurorii militari Vasile Stanca si Gheorghe Oancea sunt cele care vor fi retinute de istorie. Cu toate acestea, intre miile de file ale noului "Dosar Milea", rezultatul a peste un an si jumatate de cercetari derulate "la foc continuu", exista o serie de marturii si probe care, fara a putea influenta rezultatul final al anchetei, arunca o alta lumina asupra "Revolutiei din Decembrie ’89". De fapt, la un studiu atent, putem constata ca, datorita informatiilor deosebit de diverse pe care le contine, acest dosar poate fi considerat o veritabila "radiografie" a acelor evenimente tragice. De asemenea, simpla lectura a materialelor din acest dosar pune in evidenta si cateva aspecte, cel putin ciudate. Aspecte legate atat de activitatea generalului Vasile Milea, ultimul ministru comunist al Apararii Nationale, cat si de "culisele" evenimentelor petrecute in ultimele zile si nopti ale dramaticului an 1989. Vom prezenta in continuare aceste aspecte, pentru ca, dincolo de importanta lor strict documentara, incita la un spectaculos "joc al mintii" in care, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, vor fi angrenati atat istoricii, cat si orice alte persoane care vor dori sa descifreze, pe cont propriu, aceasta perioada tulbure a istoriei noastre.

MOARTE "LA SECRET". Una dintre primele ciudatenii de care s-au lovit procurorii dupa reluarea cercetarilor, ciudatenie care a atarnat greu in balanta atunci cand s-a decis redeschiderea "Dosarului Milea", a fost superficialitatea primei anchete privitoare la imprejurarile mortii fostului ministru al Apararii Nationale. Este vorba despre ancheta instrumentata, intre lunile februarie si septembrie 1990, de procurorul militar Vasile Pantea. La scurt timp dupa reluarea cercetarilor, noii anchetatori desemnati l-au audiat pe martorul Nicolae Popovici, care, in decembrie 1989, era procuror general al Romaniei. In declaratia sa, acesta a afirmat ca, la 22 decembrie 1989, in jurul orelor 9:30-10:00, seful Securitatii, generalul Iulian Vlad, i-a cerut sa trimita la sediul CC al PCR un procuror specialist, intrucat generalul Vasile Milea se impuscase. In aceasta situatie, procurorul general a dispus ca la fata locului sa se deplaseze un om in care el avea foarte multa incredere si il considera cel mai bun procuror criminalist, respectiv Ovidius Paun. Cu toate ca "adresa" la care ar fi trebuit sa mearga ii fusese clar indicata, anchetatorul astfel desemnat a preferat sa o apuce pe o cale ocolita, care l-a dus oriunde, numai la locul faptei nu. Iata cum descrie fostul procuror general activitatea anchetatorului in care avea cea mai mare incredere: "Asta a fugit, s-a interesat de adresa, a mers la Milea acasa, dar nu l-a gasit. Apoi s-a intors la sediu si abia intr-un tarziu a ajuns sa vada cadavrul, abia dupa ce acesta fusese transportat, mi se pare, la Spitalul Militar Central sau la Spitalul Elias". In declaratia sa, fostul procuror general Popovici pare sa uite insa un alt episod petrecut la data mortii lui Milea. Martorul Ioan Dan, care in decembrie ’89 era colonel de justitie si procuror militar inspector in cadrul fostei Directii a Procuraturilor Militare, relateaza ca, la 22 decembrie, in jurul orei 10:00, acelasi procuror general Popovici l-a chemat personal la el in birou, unde i-a comunicat ca ministrul Apararii s-a sinucis. In acelasi timp i-a atras atentia sa nu divulge absolut nimanui acest eveniment, nici macar sefilor sai directi. Era vorba despre coloneii de justitie Mihai Muresan si Gheorghe Diaconescu. Acestuia din urma, nici chiar sa fi vrut nu-i putea comunica insa ceva, pentru ca se afla la Timisoara, unde se ocupa cu anchetarea revolutionarilor. Interdictia este cu atat mai ciudata, cu cat, in anii care au urmat, ambii sefi au ocupat functii importante de conducere in Justitia militara. Ioan Dan a mai afirmat ca, dupa exprimarea acestei interdictii, Popovici i-a spus ca va veni cineva impreuna cu care o sa efectueze cercetarile impuse de astfel de situatii. In acele momente el a crezut ca este vorba despre un om din cadrul Securitatii Statului. De altfel, magistratul a trebuit sa pastreze secretul privitor la moartea sefului Armatei doar ceva mai mult de o ora, pana in momentul in care pe posturile de radio s-a anuntat oficial "sinuciderea tradatorului Milea".

GENERALUL MILITARU, SEF PESTE CADAVRE. In continuarea marturiei sale, Ioan Dan reliefeaza un alt aspect, deosebit de ciudat, petrecut dupa doua sau trei zile de la moartea fostului ministru al Apararii Nationale. Ceausescu fugise, iar reprezentantii noii puteri instalate la Bucuresti il declarasera deja erou pe Vasile Milea. Cu toate acestea, noul ministru al Apararii, abia intors din "civilie", general Nicolae Militaru, a pus sechestru pe cadavrul predecesorului sau, pe care l-a transformat intr-un soi de "obiectiv strategic". In jurul datei de 24 decembrie, Ioan Dan a fost trimis de procurorul general Popovici la Institutul de Medicina Legala, pentru a participa la autopsia lui Milea. Odata ajuns acolo, magistratul a luat legatura cu unul dintre directorii institutiei (altul decat Vladimir Belis), impreuna cu care a coborat la Morga IML. Ajunsi acolo, cei doi au constatat ca in fata compartimentului in care era depus corpul fostului sef al Armatei se afla o santinela. Militarul le-a raportat ca are consemn sa nu permita nimanui sa se atinga de cadavrul generalului Vasile Milea fara aprobarea ministrului Apararii Nationale. Iar aceasta aprobare a venit abia la 26 decembrie, data la care autopsia a si fost efectuata. Nimeni nu a aflat, si nici nu va mai afla vreodata, de ce a dorit generalul Nicolae Militaru sa amane cu doua zile investigarea medico-legala a acelui cadavru "VIP", si nici de ce a trebuit ca trupul neinsufletit sa fie pazit de santinele.

ANCHETAT PENTRU TRADARE. Iar pentru ca lucrurile sa fie si mai incalcite, tot din declaratiile unora dintre martori aflam ca procurorii desemnati, inaintea fugii lui Ceausescu, sa se ocupe de moartea lui Milea au avut, in realitate, sarcina de a gasi argumente care sa justifice "teoria" oficiala a tradarii. Audiat ca martor, la 17 noiembrie 2004, viceamiralul in rezerva Stefan Dinu, fostul sef al Directiei de Informatii din cadrul Marelui Stat Major, le-a relatat anchetatorilor un episod care se referea exact la aceasta situatie. Fostul sef al DIA a vorbit despre faptul ca, la 22 decembrie 1989, cel tarziu in jurul orei 12:00, a fost de fata cand, din sediul Ministerului Apararii Nationale, chiar din biroul lui Milea, generalul Ilie Ceausescu a avut o convorbire la telefon cu Nicolae Popovici, in cursul careia procurorul general s-a interesat de tradarea ministrului Milea. Viceamiralul Dinu afirma ca, redandu-i aceasta discutie, Ilie Ceausescu a spus "Popovici se intereseaza de dovezi in legatura cu Milea". Iar in contextul anuntului oficial privitor la faptul ca Milea "a tradat si apoi s-a sinucis", fostul sef al Informatiilor Militare si-a exprimat in fata anchetatorilor convingerea ca, in realitate, fostul procuror general era interesat de dovezi privitoare la modul in care ministrul Milea ar fi tradat regimul comunist. In acest context, aproape ca nu mai impresioneaza pe nimeni faptul ca generalul martir Vasile Milea, eroul Revolutiei al carui nume este purtat de mai multe bulevarde din toata tara, a fost scos de sub urmarirea penala abia in 1997, doar datorita faptului ca era mort.

BIROCRATIE POSTMORTEM. Cei mai multi dintre oamenii care l-au cunoscut bine pe generalul Vasile Milea ori au lucrat mult timp in preajma lui il descriu pe ultimul ministru comunist al Apararii Nationale drept un militar deosebit de capabil, dar si un fidel executant al ordinelor primite de la "Comandantul suprem", Nicolae Ceausescu. Daca nu chiar ca un admirator al lui "Ceasca". Dincolo de evemimentele deja cunoscute, in urma carora memoria colectiva i-a asezat, nu se stie cat de bine motivat, in tabere total deosebite, destinul lor postmortem a avut totusi parte si de un episod "birocratic" oarecum asemanator. Sunt deja bine cunoscute inadvertentele cronologice prezente in actele oficiale privitoare la moartea sotilor Ceausescu. Iata insa ca nici generalul Milea nu a fost ocolit de niste "inginerii birocratice" asemanatoare. O data cu redeschiderea anchetei, procurorii militari au observat si au pus imediat in evidenta aceste nereguli. In timp ce, in zilele noastre, astfel de neregului ar fi considerate incalcari procedurale grave care, cel putin teoretic, ar putea atrage dupa ele nulitatea intregii anchete, atunci asemenea "fleacuri" nu au fost bagate in seama de absolut nimeni. Urmarind modul in care "Dosarul Milea" a fost luat inca de la inceput in evidenta, precum si "circulatia" tuturor documentelor intrate si iesite in legatura cu cercetarile instrumentate in cursul primei cercetari", noii anchetatori au descoperit niste nepotriviri flagrante pe care acum, dupa peste 15 ani de la "comiterea" lor, nimeni nu mai are nici cum sa le elucideze si nici cum sa le penalizeze. Fapt pentru care ei au fost nevoiti sa le puna doar in evidenta. Inca din clipa in care s-a dispus instrumentarea primei anchete privitoare la moartea gen. Vasile Milea, dosarul sau a fost inregistrat sub numarul 68/P/1990. Desi fostul ministru al Apararii Nationale a incetat din viata in dimineata zilei de 22 decembrie 1989, ancheta propriu-zisa a mortii sale a inceput oficial abia in luna februarie 1990. In ce zi? Nu se stie. In registrul cauzelor penale inregistrate la fosta Directie a Procuraturilor Militare, dosarul nr. 68/P/1990 figureaza ca repartizat capitanului de justitie Vasile Pantea. Dar nici pomeneala de mentionarea datei concrete in care s-a produs acest lucru.

ANCHETA NIMANUI. In acelasi context, procurorii care au reluat cercetarea imprejurarilor in care a murit fostul ministru al Apararii au constatat ca in Dosarul nr. 68/P/1990 nu exista nici un document din care sa reiasa momentul si modul in care Procuratura Romaniei a fost sesizata oficial in legatura cu aceasta cauza. Acelasi "secret" a fost pastrat si asupra numelui primei persoane care a primit ordin sa efectueze cercetarile ori, cel putin, sa le supravegheze. Asa cum am spus, procurorul Vasile Pantea a intrat in scena abia la 6 februarie 1990, cand Milea se racise demult in mormant, iar familia sa indeplinise toate ritualurile cuvenite. Deosebit de sumara, ancheta procurorului Pantea s-a incheiat la 5 septembrie 1990, printr-o rezolutie de NUP, vizata de magistratul Ioan Dan, care intre timp devenise general maior de justitie. Chiar si asa, in conditiile unei anchete facute in "pas alergator", rezultatul ei nu a fost comunicat insa oficial tuturor celor interesati, asa cum prevedea chiar si pe atunci legea.

HAOSUL NUMERELOR DE INREGISTRARE. Lucrurile se complica si mai mult cand se urmareste evidenta numerelor sub care au fost inregistrate diverse documente care au avut vreo legatura cu cercetarea mortii lui Milea. Astfel, raportul de cercetare intocmit de IML (unde am vazut ca trupul lui Milea devenise obiectiv de paza supus unui consemn care trebuia sa fie respectat de o santinela) a fost inaintat Directiei Procuraturilor Militare sub numarul A 3/3045, din 09.01.1990. Din continutul acestui raport reiese ca autopsierea cadavrului a fost ceruta de Directia Procuraturilor Militare prin adresa nr. 510/P/1989 din data de 24.12. 1989. Urmarind acest numar de evidenta, anchetatorii au aflat cu stupoare ca, in registrul de evidenta al Procuraturii, el se refera la un dosar penal privitor la un anume Grigore Lisnic, persoana care, evident, nu are nici un fel de legatura cu generalul Vasile Milea. Mai mult decat atat, cauza inregistrata sub acel numar nici nu se referea la decesul vreunei persoane. De fapt, in tot registrul de evidenta a cauzelor penale inregistrate in anul 1989, care se incheie cu numarul 519/P/ 1989, nu figureaza vreun dosar penal privitor la moartea, violenta sau nu, a ministrului Vasile Milea.

CONFRUNTARI. In decembrie ’89, Armata a executat, in toata tara, ordinele ministrului Milea

MOARTEA CA O DEZERTARE. Extinzand verificarile si in evidentele Parchetului Militar Bucuresti, "mostenitorul de drept" al arhivei fostei Procuraturi Militare Bucuresti, anchetatorii nu au reusit nici acolo sa dea de urma inregistrarii vreunui document referitor la moartea ministrului Vasile Milea. Acolo, la numarul 510/P/ 1989, fusese luat in evidenta dosarul privitor la Ilie Ion, un simplu soldat care fusese cercetat penal pentru dezertare. Deci nici acolo nu a existat vreun document referitor la declansarea unei anchete privitoare la decesul generalului Milea. Aproape ca-ti vine sa crezi ca ar putea fi vorba despre vreun boschetar anonim si nu de seful Armatei, care, prin natura functiei sale, fusese unul dintre stalpii de baza ai regimului comunist. De altfel, nici actele privitoare la rezultatele unor analize si expertize tehnice nu s-au bucurat de mai multa atentie atunci cand au fost inscrise in evidentele justitiei. Buletinul de analiza nr. 62/16.1990 si buletinul (nedatat) care continea rezultatele incercarilor de identificare si determinare a factorilor secundari ai impuscarii (cunoscuta sub numele de proba "manusii de ceara") nu au mentiuni de inregistrare in Registrul de evidenta al Procuraturilor Militare. In schimb, desi poarta stampila de inregistrare si numarul 68/P/1990, nu apare in nici unul dintre registrele acelei Directii. S-ar putea presupune ca toate aceste neclaritati s-au strecurat printre documentele anchetei inainte ca dosarul sa fi fost preluat de procurorul Vasile Pantea. Fals! Nota de constatare nr. 77972 din data de 04.071990 (deci intr-o perioada in care Pantea avea aproape o jumatare de an de cand trudea din greu la dosar) nu figureaza nici ea printre documentele intrate in evidentele fostei Directii a Procuraturilor Militare. Si sa nu ne inchipuim ca era vorba despre un biet capat de hartie fara nici un fel de importanta pentru mersul anchetei. Nu! Este vorba despre o nota de constatare in care sunt prezentate rezultatele obtinute cu ocazia efectuarii unui experiment judiciar de balistica, experiment deosebit de important pentru elucidarea imprejurarilor mortii ministrului Vasile Milea.

NISTE FOTOGRAFII "ANONIME"
In declaratia sa, generalul de Justitie in rezerva Ioan Dan vorbeste si despre fotografiile care au fost facute la IML de un ofiter judiciarist cu ocazia autopsierii lui Vasile Milea. Referitor la acest aspect, martorul a declarat: "In timpul autopsiei, ofiterul a executat mai multe fotografii ale cadavrului si ale diferitelor faze ale autopsiei. Din cate retin, pana la solutionarea dosarului acele fotografii nu mi-au fost transmise nici mie personal si nici procurorului desemnat ulterior cu efectuarea cercetarii penale". Este vorba, bineinteles, despre Vasile Pantea. Fotografiile despre care pomeneste magistratul Ioan Dan sunt singurele imagini pastrate de la autopsia lui Milea. Una dintre acestea reprezinta toracele unui barbat corpolent si deosebit de paros, iar cealalta imaginea unei portiuni de spinare, aproape la fel de paroasa. Pe ambele imagini exista urmele unor orificii despre care se spune ca ar fi fost produse de glontul care l-a ucis pe Milea. Pe ce baza se afirma acest lucru? Uite asa, pe nici una! Fara nici o imagine de ansamblu a cadavrului, nu exista nici o certitudine ca acele fotografii l-ar reprezenta intr-adevar pe Vasile Milea. Si cu toate acestea, chiar si in lipsa de la dosar a acelor imagini, fie si asa anonime cum sunt ele, nimic nu l-a impiedicat pe primul anchetator sa afirme ca a elucidat pe deplin imprejurarile in care a murit generalul Vasile Milea. Acum, la peste 15 ani de la sfarsitul tragic al fostului ministru al Apararii Nationale, putem doar sa constatam cu regret ca ancheta initiala a acelui prim dosar a fost un fiasco. Dar in acelasi timp, poate fi considerata, si ca o adevarata emblema a modului in care a functionat, ani la rand, justitia postdecembrista. Iar daca ar fi sa tinem cont de semnalele nu tocmai pozitive venite de la forurile europene, aproape ca nu-ti poti reprima impresia ca, in foarte multe cazuri, "Zeita legata la ochi" din Romania nu a depasit inca definitiv faza unei adolescente nabadaioase, lipsita parca de orce simt al raspunderii.

NU RATATI!
Cititi in numerele viitoare alte date inedite din dosarul "Milea".
×