Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cartierul Rahova. Un bloc confort III, reabilitat termic, in care miroase a zeama de varza si a subsol. Mama lui Alexandru ne asteapta. "Trebuia sa veniti acum 15 ani." In vara lui ’97 i-a disparut baiatul si de atunci nu mai stie nimic despre el. De ani de zile, nici nu s-a mai intrebat. Sta pe canapeaua din sufragerie, cu umerii plecati, iar icoanele uriase atarnate pe pereti parca ii apasa in ceafa. Si-n vorbele pe care le spune repede, dintr-o suflare, ca sa nu le uite. "Ingerul Domnului mi-a aparut in vis si m-a dus unde este acum. Intr-o tara cu negri. Acolo e Gabriel." Al doilea baiat al ei. Gabriel e la scoala acum, invata in clasa a IV-a. Pe disparut il cheama Alexandru. Ii incurca si-i amesteca, de parca unul l-ar fi inlocuit pe celalalt. Ne arata fotografia lui Gabriel, nascut la 4 ani dupa disparitia fratelui lui mai mare. "Seamana mult cu Alexandru, nu?", e convinsa mama. Foarte putin. Insa primul ei nascut nu mai e azi decat un nume propriu si-un subiect de conversatie. "Plangeam si ma rugam, iar ingerul Domnului ma ducea in pesteri, unde el era tinut si batut." De pe pereti, ne asculta atenti Ioan Botezatorul, Iisus cu apa Iordanului siroindu-I pe chip, Maica Domnului cu pruncul in brate.
Trecut sters
Alexandru a disparut de acasa intr-o zi din vara anului 1997. Era un copil descurcaret si ascultator, spune mama. "Mai facea si nazbatii?" "Facea, ca orice copil. Odata, mi-aduc aminte, era micut si m-a incuiat pe balcon. M-am speriat, ma gandeam ce prostii poate sa faca el, singur in casa. Dar, pana la urma, mi-a deschis usa. I-am dat si-o mama de bataie atunci!" "Cati ani avea?" "3 ani." "Si ce inseamna «mama de bataie»?" "La fund, cateva palme." "Il mai atingeati?" "Nu-l bateam tare. Dar copilul trebuie sa-si stie parintii de frica!" Urmeaza o discutie despre frica, respect, traumele sufletesti ale copilului batut – fie si la fund –, despre descarcarea furiei parintelui, cand loveste. Mama e de acord, insa crede cu tarie ca ascultarea vine si din teama.
Cand baiatul a disparut, ea, sotul (cu care nu s-a maritat "decat la biserica") si Alexandru locuiau in cartierul Vitan. La 7 ani, el a mers la o scoala din zona. Era un elev de mijloc, nici premiant, nici codas. Mama nu i-a mai pastrat carnetul de note. Nici vreun caiet cu scrisul lui sau vreun desen, le-a aruncat pe toate pentru ca, spune ea, ii faceau rau. Nici din hainele lui n-a oprit nimic, "le-am dat pe toate de pomana". "L-ati cautat?" "Atunci, pe vremea aia, salariul meu se ducea pe drumurile la locurile unde il visam." "Ce locuri?" "Nu mai stiu." "Orase, sate?" "Mai mult in sat l-am visat."
La 6 ani dupa ce a disparut Alexandru, parintii au vandut apartamentul din Vitan si s-au mutat pe Soseaua Giurgiului. "Facusem datorii", explica mama. "Pentru ce v-ati imprumutat?" "Diverse, am imbunatatit apartamentul. O prostie, am zis ca, daca are imbunatatiri, luam mai mult pe el." In 2007 s-au mutat inca o data, in Rahova. "Si daca Alexandru venea acasa, la adresa pe care o stia, si nu va mai gasea acolo?" Mama priveste inspre covorul bej-tocit din sufragerie, de parca acolo ar fi scris ce i s-a intamplat baiatului. "Eu cred ca el a fost rapit." "De cine?" "Cine stie? Ce, e singurul copil disparut?" Nu e, ca el mai sunt sute, fiecare cu povestea lui. "Asa a fost sa fie, sa ajunga la alta familie", spune femeia. Apoi, adauga: "Dumnezeu mi-a dat o lectie, a vrut sa ma trezesc si sa ma intorc la El. Pentru ca-mi iubeam copilul mai mult decat pe El".
La 41 de ani, a adus pe lume al treilea copil, pe Maria. Ea a gasit pe internet site-ul cu copii disparuti (http://copiidisparuti.wordpress.com) si s-a gandit sa-l caute si pe fratele mai mare, despre care mama le spusese ca "a fost rapit cu o masina". Cum a disparut Alexandru? "Lunea l-am nascut, lunea a disparut", face femeia legatura. "Dimineata, era 9:00-10:00, sotul a primit un telefon de la serviciu, sa se duca sa ridice niste bani. Pe Alexandru l-a lasat in fata blocului, sa se joace." "Mai erau copii acolo?" "Nu. Eu am venit de la serviciu, de la schimbul III, am vazut ca nu e baiatul in casa, dar am crezut ca l-a luat sotul cu el la serviciu si m-am culcat." "Cat era ceasul cand ati venit?" "7:00-8:00." "Pai, sotul a plecat pe la 9:00-10:00!" "Sau mai tarziu..., pe la 10:00 am venit. Cand sotul s-a intors si am vazut ca baiatul nu-i cu el si nici in fata blocului, am plecat sa-l cautam pe strazi. Seara, am anuntat Politia."
In dosarul aflat in lucru la Politia Sectorului 3, declaratia tatalui e datata a doua zi dupa disparitie. "In ziua de 7 iulie 1997, pe la orele 11:30, fiul meu Lupescu Alexandru, in varsta de 9 ani si jumatate, a iesit la joaca in fata blocului. La un moment dat, am constatat lipsa acestuia." In aceeasi zi, mama declara in scris politiei: "Nu am avut nici o discutie cu baiatul, nu-l bateam, ci uneori il mai certam, cand intarzia in fata blocului." Cat despre imprejurarile disparitiei, mama preciza doar ca "am auzit de la vecini ca fiul meu a fost duminica, 6 iulie, pe raul Dambovita, sa faca baie." Dupa 15 ani, femeia nu mai pomeneste nimic despre asta. "Ati intrebat vecinii, l-au vazut in acea dimineata in fata blocului?" "Nu l-a vazut niciun vecin in fata blocului." "Da’ el a mai plecat de acasa?" "Niciodata." "Intarzia in fata blocului, trebuia sa mergeti dupa el?" "Nu, venea la timp acasa", e sigura, azi, mama. In iulie 1997, politistii au facut o cercetare la fata locului in apartamentul parintilor. Cinci fotografii si o descriere succinta a locuintei, plus observatia ca "din cauza dezordinii din sifonierul unde se aflau hainele minorului, nu s-au putut preleva amprente sau fire de par (n.r. - pentru ADN)".
Pozele din frigider
Investigatiile in dosarul de disparitie au fost reluate abia anul trecut, cand mama a fost chemata sa dea declaratii. Tatal n-a vrut sa se prezinte la Politie. Avand in vedere neconcordantele existente in declaratiile celor doi, s-ar impune efectuarea testului poligraf, insa "e nevoie de acceptul lor", spune inspector Gina Stefan de la Politia Sectorului 3.
In sufrageria din cartierul Rahova, mama scoate, dintr-un frigider stricat, doua albume cu fotografiile lui Alexandru. La botez, la gradinita, la scoala. In toate pozele, chipul copilului e luminat de zambet. "Credeti ca o sa-l mai vedeti vreodata?" "Da. La batranete." Apoi, adauga moale: "Sotul meu, desi n-a umblat, n-a cautat, nu s-a consumat ca mine, a fost la parintele Argatu, cand traia. Si mi-a zis ca parintele a spus ca n-o sa-l mai vad niciodata". "Va e dor de el?" "Copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu mi-au umplut golul. N-o sa mai fac greseala sa-i iubesc pe ei mai mult decat pe El! Sunt nascuti in aceeasi zi si-n aceeasi luna. Pe 7 noiembrie. 7 este si cifra vietii mele." Alexandru a disparut pe 7.07.1997.
In pantaloni scurti si tenesi chinezesti
Nascut pe 21 martie 1988, Lupescu Alexandru locuia intr-un bloc cu patru etaje de pe str. Branduselor, la nr. 11, in Sectorul 3. A disparut "de la domiciliu", scrie in fisa lui de la politie, pe 7 iulie 1997. Avea 1,20 m inaltime, 30 de kg, parul castaniu, ochi caprui. Era slabut si, ca semn particular, avea cicatrice pe frunte, ca urmare a unei lovituri. La data disparitiei purta o bluza gri, din bumbac si pantaloni scurti, bleu. In picioare avea tenesi chinezesti, neagri.
Citește pe Antena3.ro
