Cei care îl au pe naşu’ în suflet: Iulian Dragomir

Ilie-Iulian Dragomir a devenit naşul unei expresii ce sintetizează cel mai bine clanul băsiştilor. "Cei care îl au pe Naşu’ în suflet" a devenit în interiorul instituţiilor statului parola de recunoaştere a apartenenţei la clan. Cei cu "Naşu’ în suflet" aveau cheia pentru a deschide uşile secretelor de stat, îşi legitimau astfel traficul de influenţă şi puteau trimite mesaje care să influenţeze decizii importante în economie, justiţie, servicii secrete. Cei cu "Naşu’ în suflet" urcau peste noapte în ierarhie, fiind protejaţi de cel mai înalt nivel şi slugi devotate ale Naşului.

Ilie-Iulian Dragomir şi-a câştigat dreptul de a şi-l vârî pe naşul în suflet după ce a fost personajul principal în declanşarea unei mizerii judiciare împotriva lui Adrian Năstase. Procesul "Mătuşa Tamara" s-a încheiat cu achitarea lui Adrian Năstase, dar a contribuit la fabricarea tabloului de "simbol al corupţiei", reţinut de judecătorii care l-au condamnat pe Năstase la închisoare în mascarada "Trofeul Calităţii".

Ilie-Iulian Dragomir a fost numit, în iulie 2004, prin detaşare de la Curtea de Apel Bucureşti, şeful Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. Imediat după alegerile câştigate de Traian Băsescu, Iulian Dragomir, om de altfel foarte ambiţios, şi-a dat seama că i-a venit ora. Avea în mână câteva atuuri – dosarele din instituţie. A primit un semnal clar de la Băsescu: "de-acum încolo mai sunt foarte multe de făcut" şi i-a atras atenţia şefului de la Cotroceni că doreşte să-i devină subordonat direct. Dragomir îl avea pe Naşu’ în suflet şi declara public, cu argumente juridice, dorinţa de a trece Oficiul în subordinea CSAT. Îndemnul lui Băsescu a fost repede transformat în fapte de Dragomir: în primul rând a clasat dosarul de spălare a banilor care investiga schimbul de terenuri Băsescu – Căşuneanu. Pentru că "mai erau multe de făcut", a declanşat operaţiunea de pedepsire a duşmanului politic al Naşului.

În ianuarie 2006, în organul băsist de presă Evenimentul zilei, apare o ştire-"bombă", servită de Emilia Şercan. Oficiosul semnala dispariţia documentelor de cercetare din dosarul deschis de Oficiul de Combatere a Spălării Banilor în 1999, într-o depunere bancară pe numele Danei Năstase. În 2001, Oficiul clasase acest dosar, dar noul şef, Dragomir, vrea să-l redeschidă. Ca să poată începe dansul mediatic de terfelire a imaginii lui Adrian Năstase, Oficiul adoptă tehnica diversiunii – dispariţia documentelor. Ilogic, ziarista de investigaţii nu-şi dă seama de făcătură când anunţă că Evenimentul zilei deţine un document important al dosarului pe care îl şi publică. De aici începe dansul: Oficiul de Spălarea Banilor sesizează dispariţia documentelor către SRI şi Parchetul General. SRI îşi arată disponibilitatea de a colabora strâns cu Oficiul în rezolvarea cazului de "compromitere a informaţiilor clasificate". Care "informaţii" circulau prin presă şi toţi se făceau că le caută!

De unde proveneau? Adrian Năstase avea explicaţia, o declarase public fără echivoc: "Este vorba de materiale care au fost livrate. Dar este clar că aceste documente, documente care sunt luate de la Oficiul de Spălare a Banilor – spun la întâmplare, nu-i nici un fel de problemă ­, dar este un document care n-are voie să iasă de acolo".

Între timp, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor făcuse o sesizare penală "In Rem" pe baza căreia să fie anchetaţi cei care deciseseră în decembrie 2001 clasarea lucrării.

Dragomir Ilie-Iulian îşi făcuse datoria, aşa cum se angajase în faţa lui Traian Băsescu. Ceea ce urma să se întâmple, cădea în sarcina altora. Dar Dragomir era deja în sufletul Naşului. Şeful sectorului suflete avea grijă de toţi cei care făceau ceva pentru Naşu’.
Aparent, misiunea lui Dragomir Ilie-Iulian se încheiase.

În 16 februarie 2006, Guvernul României emite Hotărârea nr. 238 prin care "încetează mandatul de membru al Plenului Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor exercitat de domnul Ilie-Iulian Dragomir, reprezentant al Ministerului Justiţiei". Ghici cine era ministrul Justiţiei? Evident, Monica-Luisa Macovei. Dragomir nu este uitat de Naşul cel mare. Devine în curând judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Poziţie din care, potrivit mandatului dat de Naş Băsescu, "mai avea multe de făcut".

Dosarul "Mătuşa Tamara", plimbat prin instanţe, s-a încheiat cu un eşec răsunător pentru Parchet. Procurorul Ilie Botoş care a pornit cercetarea privind documentele pierdute este la conducerea Serviciilor de Informaţii ale Armatei.

Ionel Marin, adjunct al directorului SRI, care se îngrijora de "dispariţia" dosarului de la Oficiu, a fost condamnat în 2011 de ÎCCJ la un an de închisoare cu suspendare pentru fals în declaraţii. Monica-Luisa Macovei este ce este, îi evaluează pe cei care îl au pe Naşu’ în suflet. Este ruptă din sufletul Naşului.

Ziarista Şercan, după etapa Evz, pleacă la trustul lui Vîntu, unde, potrivit unor foşti colegi, avea 8.500 de euro pe lună! Asta după ce îl ăanchetase" pe Vîntu la oficios! Acum are un blog de investigaţii şi predă la o facultate de Jurnalism.