Pe ultima sută de metri a procesului în care este judecat pentru comiterea infracţiunilor de omor calificat şi profanare de morminte, Cristian Cioacă se apără. Însă nu o face aducând contra-argumente probatoriului existent la dosar, ci atacându-i pe magistraţii ce au avut tangenţă, de-a lungul timpului, cu acest caz. Procurori şi judecători.
Semnatura unui AN
Aflat în Penitenciarul Colibaşi, Cristian Cioacă a formulat o plângere penală adresată Procurorului General al României, Tiberiu Mihail Niţu. Plângerea a apărut mai întâi în mass-media, care titra, frenetic, “Lovitura de teatru în dosarul Elodia. Cioacă cere anchetarea procurorilor”, dar şi “Documentul care îl poate salva pe poliţistul Cioacă de închisoare” (n.r. - ?!). Abia ieri după-amiază misiva a ajuns, pe adresa de mail sesizari@mpublic.ro, şi la Parchetul General.
În plângere, Cristian Cioacă îi solicită procurorului general “identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanei AUTOR NECUNOSCUT – vinovată de săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, uz de fals, complicitate la arestare nelegală şi represiune nedreaptă şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”.
Mai exact, Cioacă reclamă faptul că rezoluţia din 17 septembrie 2007, prin care dosarul a fost preluat de Parchetul General, este un fals. “Înscrisul, deşi poartă antetul Cabinet Procuror General şi poartă menţiunea emitent Laura Codruta Kovesi Procuror General, are în finalul documentului ştampila Cabinet prim adjunct al Procurorului General şi poartă semnul folosit în uzanta “I” ce duce cu gândul spre o semnatură “pentru” iar sub numele procurorului general găsim o semnatură indescifrabilă”, argumentează Cristian Cioacă, în plângerea sa penală. “Înscrisul nu este urmat de un ordin de delegare pe numele vreunei persoane împuternicită să semneze pentru Procurorul General sau să emită actul procesual “rezoluţie” în numele procurorului general”, mai scrie Cioacă, care îi solicită Procurorului General să identifice persoana care a semnat acest înscris.
Cine a semnat în locul lui Kovesi
Semnatarul rezoluţiei prin care dosarul Elodia a fost preluat de Parchetul General este chiar adresantul plângerii penale: Tiberiu Mihail Niţu. La data de 17 septembrie 2007, conform datelor publice de pe site-ul Parchetului General, Niţu ocupa funcţia de prim-adjunct al Procurorului General. Numirea a fost făcută, prin Ordin al Procurorului General al PÎCCJ, “începând cu data de 1 septembrie 2007, pentru o perioadă de 90 de zile”. (http://www.mpublic.ro/presa/2007/c_30_08_2007.htm)
Urmează, firesc, o altă întrebare: avea dreptul Tiberiu Niţu, pe atunci prim - adjunct al Procurorului General, să semneze această rezoluţie?
Dreptul de semnătură
Art. 7 alin.(1) şi (2) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 154 din 05/03/2007) precizează că “prim - adjunctul procurorului general şi adjunctul procurorului general acţionează pentru ducerea la îndeplinire a ordinelor şi măsurilor dispuse de procurorul general; coordonează, controlează, răspund şi îndrumă activitatea secţiilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a celorlalte parchete. Repartizarea atribuţiilor între prim - adjunctul procurorului general şi adjunctul procurorului general este stabilită prin ordin al procurorului general”.
Ordinul intern la care se face trimitere în articolul mai sus menţionat prevede explicit că activitatea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul PÎCCJ se află în coordonarea prim-adjunctului procurorului general şi, prin urmare, el este cel care semnează majoritatea actelor ce privesc activitatea acestei Secţii.
Atribuţiile prim - adjunctului procurorului general sunt prevăzute şi art.7, alin (3) din Regulament care prevede că “în perioada absenţei procurorului general sau a imposibilităţii exercitării funcţiei, indiferent de cauza acesteia, inclusiv revocarea, prim-adjunctul procurorului general îl înlocuieşte de drept în exercitarea atribuţiilor ce îi revin în această calitate (...).
Mai mult, art.8 din acelaşi Regulament stipulează, la rându-i, că “prim-adjunctul procurorului general, respectiv adjunctul procurorului general au următoarele atribuţii: a) exercită atribuţiile procurorului general în cazul absenţei acestuia sau în cazul imposibilităţii exercitării funcţiei, indiferent de cauza acesteia, inclusiv revocarea; b) îndeplinesc sarcinile dispuse de procurorul general; c) răspund pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la lit. a) şi b).”
Prin urmare, Tiberiu Mihail Niţu, din funcţia de prim-adjunct al procurorului general pe care o deţinea la data de 17 septembrie 2007, avea dreptul, stabilit prin Regulament, şi îndatorirea, stabilită prin ordinul intern, de a semna acea rezoluţie.