Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La fel ca la anterioarele proceduri, prețul de pornire rămâne neschimbat, 5,26 milioane euro, fără TVA. Prima licitație a fost organizată la sfârșitul lunii octombrie a anului trecut, dar toate încercările statului de a scăpa de această platformă, unde astăzi se mai află doar rămășițele fostului combinat de plumb, nu au atras investitori. În vremurile sale bune, combinatul avea peste 500 de muncitori, dar era și cel mai mare poluator din partea de nord a țării. Miza acestei vânzări este doar una imobiliară, pentru că de redeschiderea combinatului nici nu mai poate fi vorba.
Combinatul avea o capacitate de producție de circa 12.000 de tone plumb pe an, la care se mai adăugau importante cantități de zinc și cositor, și funcționa pe o suprafață de 14,5 hectare de teren. Romplumb a intrat în insolvență în 2011, iar după şase ani a intrat în faliment, situaţie în care se află şi astăzi. Statul, în calitate de acționar unic, nu a mai dorit să sprijine combinatul financiar pentru a putea relua activitatea, iar asta a însemnat condamnarea definitivă a societății, care a intrat astfel în faliment. Procesul de insolvență a fost gestionat de Casa de Insolvență Transilvania SPRL (CITR), care de-a lungul anilor a făcut mai multe încercări să atragă investitori interesați de reluarea producției. Pentru a plăti datoriile combinatului, dar și salariile muncitorilor au fost vândute unele active, dar acest lucru nu a fost suficient. Ulterior CITR s-a retras, iar administrator a fost numit firma Pro Insolv IPURL din Baia Mare.
Investiții masive fără niciun folos
Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, industria grea a trebuit să facă investiții masive pentru a se încadra în condițiile de mediu. În această situație s-a aflat și Romplumb, unde în perioada 2008-2009 s-a făcut o retehnologizare a întregului proces tehnologic. S-a realizat chiar automatizarea combinatului în urma unei investiții de câteva milioane de dolari. În perioada 2010-2011 combinatul a investit câteva milioane de dolari pentru a realiza o instalaţie de spălare a gazelor pentru neutralizarea dioxidului de sulf din gaz. După ce a fost pusă în funcțiune, combinatul s-a închis. Aceste investiții s-au adăugat celor realizate imediat după 1990 de către combinat, care s-au ridicat la circa 5 milioane de franci elvețieni și 9 miliarde de lei. De asemenea, s-au investit 1,5 milioane de dolari într-un turn pentru evacuarea gazelor. Acest efort financiar considerabil a fost în zadar, pentru că Agenția pentru Protecția Mediului i-a sistat autorizația de mediu, deși condițiile impuse combinatului erau chiar mai restrictive decât cele impuse de Bruxelles. Asta nu înseamnă că Romplumb nu avea probleme de mediu în continuare, iar una dintre ele era lipsa unei fabrici de acid sulfuric care ar fi dus la recuperarea în totalitate a dioxidului de sulf. În absența ei, dioxidul de sulf a continuat să fie evacuat în atmosferă. O altă lovitură a venit în 2012, când Guvernul a sistat subvenția plătită pentru tona de plumb produsă. Acestea nu au fost însă singurele probleme ale combinatului, el trebuind să se descurce cu asigurarea materiei prime din străinătate după ce în România a fost lichidat mineritul neferos. S-a apelat la importuri din Polonia, dar acestea erau mai scumpe și atârnau greu în balanța economică.
Combinatul este mort și așa rămâne
Citește pe Antena3.ro
Surse din industria minieră au declarat pentru Jurnalul că repunerea în funcțiune a combinatului nici nu intră în discuție. În primul rând pentru că terenul de sub combinat a fost scos din extravilan și introdus în intravilanul orașului Baia Mare, ceea ce înseamnă că acolo nu mai pot avea loc activități industriale. Pe de altă parte, există instalații care utilizează tehnologii depășite, cu randamente foarte scăzute și trebuie readuse în discuție lipsa fabricii de acid sulfuric și faptul că materia primă nu se mai extrage în România. Redeschiderea combinatului înseamnă în acest fel o investiție foarte mare în condițiile în care plumbul nu prea mai are căutare pe piața mondială.
Producerea plumbului, neatractivă
Spre deosebire de un combinat pentru prelucrarea minereului de cupru, construirea unui combinat pentru prelucrarea minereurilor care conțin plumb nu mai este una atractivă pentru investitori. Odată cu dispariția bateriilor cu plumb, care consumau cele mai mari cantități din acest material, el a început să fie tot mai puțin folosit, iar acest lucru se vede și în cotațiile bursiere. De exemplu, dacă în cazul cuprului cotația pe piața spot a Bursa Metalelor din Londra (LME), una dintre cele mai mari burse de mărfuri din lume, a ajuns la peste 8.800 dolari/tonă, în cazul plumbului aceasta este circa 2.000 dolari/tonă. „Trebuie să ținem cont și de costurile foarte mari generate de utilități (energie electrică, gaze naturale, apă), ceea ce la cotațiile plumbului nu se justifică o astfel de investiție”, au mai sus sursele citate.
23 milioane de lei pierderi a acumulat Romplumb în perioada 2012-2019, după 2019 nemaiexistând date financiare disponibile pe risco.ro
Pro Insolv: Există interes pentru achiziționarea lui
Contactați telefonic de Jurnalul, reprezentanții firmei de insolvență Pro Insolv IPURL ne-au declarat că Romplumb este în mare parte funcțional, instalațiile fiind în conservare. Deși de-a lungul timpului toate tentativele de vânzare au eșuat, ei afirmă că există un interes pentru achiziționarea lui, acum fiind discuții cu trei potențiali cumpărători. Totuși, reprezentanții Pro Insolv s-au ferit să spună dacă cei cu care se poartă discuții sunt interesați de valoarea imobiliară a terenului sau de reluarea producției de plumb. În ceea ce privește datoriile companiei, firma de insolvență a refuzat să ni le comunice, precizând că statul este principalul creditor, dar ele nu sunt elocvente.
Cărămizi pe post de cupru
Romplumb a reușit să scape de haldele de zgură, ele fiind vândute. Cu toate acestea, au rămas abandonate lângă combinat după ce zgura a fost declarată deșeu periculos. Cei care au cumpărat haldele aveau de gând să vândă zgura pe post de antiderapant, dar afacerea a căzut. Ei s-au remarcat ceva mai târziu printr-o altă inginerie, când au vândut în China containere cu cărămizi pentru construcții pe post de cupru.
