Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sistemul juridic francez admite omorul fara cadavru. Corpul victimei nu este un element constitutiv al infractiunii, cum este actiunea de natura sa antreneze moartea victimei (element material) sau vointa de a ucide (element moral). Corpul este, asadar, retrogradat la rang de indiciu. Se poate ancheta un omor, daca exista alte indicii care, coroborate, duc la concluzia ca persoana disparuta a fost ucisa.
O moarte fara cadavru pune insa numeroase probleme magistratilor sau organelor de ancheta. Indoiala asupra realitatii mortii persista pana la capat. In plus, cadavrul ofera adesea indicatii pretioase care pot orienta cercetarile. In lipsa lor, ancheta poate sa bata pasul pe loc, invartindu-se in jurul putinelor indicii materiale si facandu-i astfel pe anchetatori sa se simta descurajati. Nu le e usor nici judecatorilor sa condamne pentru crima fara cadavru. A judeca inseamna a stii, iar a stii inseamna a cunoaste. Planeta este insa plina de oameni care cred in Dumnezeu, fara sa-L fi cunoscut vreodata personal. Despre intima convingere asupra vinovatiei, un inalt magistrat francez declara ca ea este "intima, pentru ca este personala (...) si convingere – pentru ca este o opinie ferma, sigura, care se impune conform evidentei'.
In Franta se condamna pentru crima fara cadavru de zeci de ani. In Anglia, la fel. In Polonia si in Portugalia. Si in niciunul dintre aceste cazuri, in care criminalii au intrat in puscarie urlandu-si inocenta, victima n-a inviat din morti, intre timp, pentru a demonstra o eventuala eroare juridiara. Ceea ce probeaza ca anchetatorii, dar si magistratii si-au facut datoria.
In Franta, Maurice Agnelet a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru uciderea lui Agnes Le Roux, dupa ce fusese, de doua ori, achitat. Dosarul penal a fost instrumentat, din martie 1978 si pana-n octombrie 2007, de sase judecatori de instructie care au lucrat cu zeci de anchetatori, politisti si jandarmi. Nici o picatura de sange, nici un martor, nici o arma. Numai probe indirecte care indicau un singur vinovat.
Agnes Le Roux (29 de ani) era fiica proprietarei unui casino din Nisa si mostenitoarea unei averi fabuloase. Pe Jean-Maurice Agnelet il cunoscuse inca de pe vremea cand era adolescenta. Avocat de profesie, el apara interesele lui Rene Le Roux, mama lui Agnes. Era cu 10 ani mai mare decat Agnes, insa sarmul si trecerea pe care el o avea la femei au fascinat-o. S-au reintalnit in 1976. Indragostita de el, Agnes suferea banuind, pe drept, ca el are mai multe amante. Pe 4 si pe 6 octombrie 1977 incearca sa se sinucida. Iar in noaptea de 27/28 octombrie 1977, dispare. O data cu ea, si un Range Rover-ul ei alb.
Cazul Agnes Le Roux a fost un maraton judiciar, un dosar in care acuzarea a dat dovada de o perseverenta fenomenala. Datorita comportamentului sau, Maurice a devenit rapid principalul suspect. Desi fusese iubitul ei, era singurul ce nu parea afectat de disparitia femeii. Nu a cautat-o si nici nu i-a trimis vreun mesaj pe robotul telefonic. Mai mult, declaratiile lui erau contradictorii. Si faptele... Avocatul avea cheile de la apartamentul lui Agnes. In ianuarie 1978, cand ancheta inca nu incepuse, el a reziliat contractul de asigurare pentru acest apartament. In martie 1978, in urma unei perchezitii, la domiciliul ei a fost gasit un bilet de adio: "Imi pare rau. Drumul meu s-a sfarsit. Eu ma opresc aici. Totul e bine. Agnes. Vreau ca Maurice sa se ocupe de tot'. Mesajul nu era nici semnat, nici datat. Partea de sus a hartiei fusese rupta. O prietena de-a femeii si-a amintit ca Agnes, dupa prima ei tentativa de sucicid, a lasat un bilet asemanator. Cateva luni mai tarziu, a fost gasita si fotocopia lui, in cabinetul lui Maurice. Era biletul intreg, datat.
Mobilul crimei? Banii. In prolifica afacere a casinourilor, Rene Le Roux avea un adversar redutabil: Jean-Dominique Fratoni. Agnes voia sa-si recupereze partea de mostenire, dar se lovea de refuzul categoric al mamei. Aici a intrat in scena Maurice Agnelet, care a fost intermediar intre Agnes si Fratoni. Ultimul i-a oferit fetei 3 milioane de franci francezi (astazi 450.000 de euro) in schimbul unui vot in sedinta consiliul de administratie al cazinoului. Pe 16 mai 1977, Agnes a mers la Geneva, insotita de Maurice, si a primit 1,8 milioane de franci. Au deschis impreuna un cont comun. In iulie 1977, Agnes a primit diferenta, sub forma unor bonuri, la o banca din Nisa. Dupa disparitia ei, in urma unor operatiuni bancare complicate, intreaga suma a fost depusa la Vevey, intr-o banca elvetiana, pe numele lui Maurice Agnelet.
Tot timpul Maurice a fost aparat de un alibi: in week-end-ul in care disparuse Agnes, el s-ar fi aflat la Geneva, in compania unei prietene, Francoise Lausseure. Femeia, care era pe atunci amanta lui, i-a devenit apoi sotie. In septembrie 1979 i-a confirmat alibiul. Dupa 20 de ani, divortand de el, a recunoscut ca mintise. Iar iubitul ei ii ceruse sa faca asta inainte de a se cunoaste cu exactitate data la care disparuse Agnes. "Trebuia sa petrecem cinci zile in Elvetia, impreuna, dar el s-a razgandit in ultimul moment', spune Francoise. Marturia ei a dus la redeschiderea dosarului.
In ianuarie 2001, Maurice e acuzat de omor si sechestrare. In 2004 acuzarea se schimba in "omor cu premeditare'. In aprilie 2007, Agnes Le Roux e declarata oficial decedata. In proces, Maurice a fost aparat de cei mai buni avocati. La unul din termene, un aparator celebru a incercat o pledoarie teatrala. "Onorata instanta, Agnes poate sa fie in viata. Ganditi-va ce mare eroare ati comite! Ea poate sa intre chiar in acest moment pe usa salii de judecata. Priviti usa', a marit tensiunea avocatul, si toti ochii s-au indreptat spre usa, "ea poate sa intre chiar acum pe ea!'. Replica judecatorului a fost magistrala: "va cred', i-a spus el avocatului. "Cu totii am privit spre usa, asteptandu-ne ca ea sa apara. Un singur om din sala nu si-a intors privirea: clientul dumneavoastra!'. Pe 11 octombrie 2007, Maurice Agnelet a fost gasit vinovat de omor si condamnat la 20 de ani de inchisoare.
Cititi maine: Englezii faceau analize ADN inca din 1989, pentru a proba o crima fara cadavru.
