Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Curtea Constituţională a respins recent excepţia de neconstituţionalitate referitoare la Legea 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate, ridicată din oficiu de judecătorii Înaltei Curţi în procesul în care Dinu Patriciu acuză SRI că i-a interceptat ilegal telefoanele. Concret, instanţa solicita verificarea constituţionalităţii art.2 din Legea 182/2002, care prevede ca "Accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi prin respectarea procedurilor prevăzute de lege", a art.25 alineatul 1 – "coordonarea generală a activităţii şi controlul măsurilor privitoare la protecţia informaţiilor secrete de stat se realizează de unitatea specializată în cadrul Serviciului Român de Informaţii" şi a art.34 litera j conform căruia "în vederea coordonării activităţii şi exercitării controlului asupra măsurilor privitoare la protecţia informaţiilor clasificate din sfera sa de competenţă, SRI are următoarele atribuţii principale: constată nerespectarea normelor privind protecţia informaţiilor clasificate şi aplică sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, iar atunci când faptele constituie infracţiuni, sesizează organele de urmărire penală".
Dosarul lui Patriciu se afla în faza finală de judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs, după ce atât Tribunalul Bucureşti cât şi Curtea de Apel Bucureşti i-au dat câştig de cauză. Astfel prin hotărârea Curţii de Apel SRI a fost obligat să-i achite omului de afaceri daune de 50.000 de lei, pentru că interceptarea convorbirilor sale telefonice i-ar fi încălcat dreptul la viaţă privată. Suma reprezintă daunele morale pentru că, prin interceptarea convorbirilor sale telefonice, Serviciul i-ar fi încălcat dreptul la viaţă privată. Decizia Curţii de Apel nu este însă definitivă, urmând ca după redactarea motivării deciziei Curţii Constituţionale, dosarul să se reîntoarcă la instanţa supremă pentru continuarea judecării recursului.
Decizia celor două instanţe de a sancţiona SRI pentru interceptarea convorbirilor telefonice ale lui Dinu Patriciu a fost motivată de faptul că aceasta s-a făcut în baza Legii nr. 51/1991 a siguranţei naţionale, act normativ ce a mai fost atacat cu succes la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Instanţele au stabilit că interceptarea de către SRI a convorbirilor telefonice ale lui Dinu Patriciu are "caracter ilicit, iar fapta a fost săvârşită cu vinovăţie", se arată în motivarea sentinţei prin care instanţa de fond a obligat SRI să-i plătească despăgubiri omului de afaceri. Magistraţii au invocat, în motivarea sentinţei, mai multe hotărâri ale CEDO conform cărora Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională, în baza căreia SRI a interceptat convorbirile lui Dinu Patriciu, încalcă drepturile omului. Valeriu Stoica, avocatul SRI în acest proces a declarat imediat după pronunţarea sentinţei la Tribunalul Bucureşti că ascultarea lui Dinu Patriciu a vizat "ameninţări la siguranţa naţională", care nu puteau fi anchetate de procurori decât în virtutea Legii nr. 51/1991.
O altă persoană care a câştigat la CEDO este fostul primar din Alexandria, Ion Răducu. CEDO a constatat, anul trecut, violarea art. 8 al Convenţiei Europene (dreptul la viaţă privată şi de familie) din cauza lipsei de garanţii privind înregistrarea telefonului, în legea românească, drept pentru care Răducu a fost despăgubit cu 7.000 de euro. Din păcate, Răducu nu a mai apucat să vadă sentinţa CEDO scrisă cu negru pe alb, întrucât a decedat între timp. Însă plângerea a fost susţinută de soţia sa, care s-a referit şi la încălcarea art.8, convorbirile sale telefonice fiind monitorizate. Curtea a observat încă o dată lipsa de garanţii în legea românească privind monitorizarea convorbirilor telefonice, care era "incompatibil cu minimul grad de protecţie într-o societate democratică şi pe care Guvernul român a dat greş în justificarea sa.
Înregistrările telefonice din România nu pot fi contraexpertizate
Cătălin Grigoraş a fost director adjunct al Institutului Naţional de Expertiză Criminalistică – INEC. Are doctorat în procesare digitală a semnalelor cu aplicaţii în expertiza judiciară a înregistrărilor audio-video şi a făcut un curs postdoctoral la Cambridge. Dar este singurul expert în "voce şi vorbire" al INEC, expert autorizat conform art 4. şi 5 din OG nr.75/2000. Asta în traducere ar însemna că el poate face expertiza unei înregistrări telefonice, dar nimeni nu poate face contraexpertiză. O persoană cercetată penal, ale cărei telefoane au fost ascultate sau a fost înregistrată ambiental, poate contesta faptul că vocea îi aparţine. În această situaţie, procurorii apelează la expertul Cătălin Grigoraş pentru a stabili dacă vocea îi aparţine sau nu acuzatului. Acesta din urmă are dreptul la solicitarea unei contraexpertize, dacă rezultatul nu-i este pe plac.
Singura problema este că această expertiză nu are cine să o mai facă. Surse judiciare ne-au declarat că identificarea unei voci într-un procentaj de 100% este aproape imposibil, o astfel de exeprtiză reuşind să stabilească doar dacă înregistrarea este autentică sau nu şi dacă este construită sau nu din bucăţi.
Potrivit INEC, tariful pentru expertiza înregistrărilor audio, voce şi vorbire este de 1.200 de lei, iar pentru fiecare altă nouă expertiză, adică acea contraexpertiză pe care de altfel nici nu are cine să o facă, este de 1.400. Conform site-ului INEC: "examinarea constă în compararea unei voci din înregistrarea în litigiu cu o altă voce de comparaţie, înregistrate în condiţii similare (acelaşi echipament tehnic şi acelaşi sistem de transmisiuni sau compatibile în unele situaţii). Rezultatele obţinute prin metoda spectrografică nu sunt concludente. Analiza vocilor se efectuează doar pe înregistrări analogice autentice, înregistrări digitale autentice sau clone ale înregistrărilor digitale autentice".
Într-un interviu recent publicat în Jurnalul Naţional, Cătălin Grigoraş spunea că România a rămas ultima ţară cu monopol de stat în expertizele criminalistice. "Codul nostru este copy/paste după Codul de Procedură Penală al Uniunii Sovietice. (...) INEC este un institut de sorginte sovietică. Mai regăsim astfel de institute la Moscova, Kiev, Minsk, dar în ţările UE, nu. Asta pentru că Ministerul Justiţiei ca reprezentant al puterii executive nu are ce interfera în actul de justiţie. Nu este permis." Potrivit lui Grigoraş, România încălcă hotărârile CEDO cu bună ştiinţă. "De exemplu în procesul Dumitru Popescu vs România din 2007 se spune foarte clar că o instituţie, în acest caz SRI nu poate să facă interceptările, transcrierea şi expertiza. E absurd! (...) Sunt persoane cărora le convine de minune sistemul actual. Spre finalul anului 2008, când CEDO ne condamnase, un secretar din Ministerul Justiţiei susţinea că nu este oportun subiectul. Cum ar veni, dă-o dracu’ de CEDO. Că ăia-s proşti, iar deştepţii sunt aici în România.
Conform legislaţiei actuale, expertul trebuie să fie cetăţean român. Expertul român poate să fie expert independent în alte state din lume, dar nu poate fi exepert independent în propria ţară. "Vestul şi practica CEDO spun foarte clar că expertul este un martor. (...) Experţii străini sunt obligaţi să cunoască limba română şi să facă vizita medicală la policlinica Ministerului Justiţiei. Nu este neapărat nevoie să înţelegi ce se vorbeşte pe o înregistrare audio ca să faci o expertiză în care să spui dacă este autentică sau nu", spune Grigoraş. Expertul consideră că România ar trebui să aibă un singur institut, la Interne, pentru că cei de acolo au de -a face cu crime spargeri, accidente şi ridică probe de la locul faptei. "În schimb SRI îşi justifică Institutul pentru Tehnologii Avansate prin siguranţa naţională, dar lucrează pentru DIICOT", conchide Grigoraş.
Citește pe Antena3.ro
